Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România cunoscută sub numele Comisia Tismăneanu este o comisie creată de preşedenţia României în aprilie 2006 pentru a studia şi a redacta un raport necesar preşedintelui României Traian Băsescu pentru a putea condamna comunismul în mod oficial.^[1]

Cuprins 1 Membrii Comisiei 2 Structura raportului[2] 2.1 Stâlpii de rezistenţă ai regimului comunist[3] 2.1.1 Impunerea şi perpetuarea comunismului 2.1.2 Îndoctrinarea populaţiei 2.1.3 Cultura şi comunismul 2.1.4 Politica internă 2.1.5 Politica externă 3 Concluziile raportului 4 Controverse 5 Fapt divers 6 Note

[modifică] Membrii Comisiei

Vladimir Tismăneanu a fost numit de preşedintele Băsescu în funcţia de preşedinte al Comisiei. Din aceasta Comisie au mai făcut parte: Sorin Alexandrescu, Mihnea Berindei, IPS Nicolae Corneanu (s-a retras cu câteva zile înaintea publicării raportului), Radu Filipescu, Paul Goma (a fost înlăturat de Tismăneanu dupa numai 8 zile), Monica Lovinescu, Virgil Ierunca (decedat înainte de finalizarea raportului), Sorin Ilieşiu, Gail Kligman, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Marius Oprea, Dragoş Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tănase, Constantin Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile şi Alexandru Zub.

Comisia a examinat pe parcursul celor 6 luni de documentare principalele instituţii care au făcut posibile impunerea şi perpetuarea dictaturii comuniste, „metodele care au permis abuzurile, crimele, fărădelegile dictaturii, încălcările flagrante ale drepturilor omului şi rolul unor personalităţi politice în menţinerea şi funcţionarea sistemului totalitar comunist în România“.

[modifică] Structura raportului^[2]

Conform spuselor lui Vladimir Tismăneanu raportul de 660 de pagini a costat statul român peste 100.000 $ şi este scris respectând modelul sistemului totalitar. Primul capitol de lungă întindere începe cu un capitol despre ce a însemnat Partidul Comunist Român. Următorul capitol se referă la apartul represiv al sistemului şi la studierea unor cazuri despre închisorile comuniste. Tot aici sunt menţionate şi descrise organizaţiile de masa prin care a fost susţinut partidul, acestea fiind: sindicatele, UTC, etc.

În continuarea raportului sunt avute în vedere sistemul de propagandă precum şi departamentul de cultura al Comitetului Central. Un capitol aparte este alocat problemelor economice rezultate din industrializarea şi colectivizarea forţată, metode care au avut ca efect, spune raportul, distrugerea economiei României. După ce sunt analizate efectele comunismului asupra demografiei este discutată influenţa celor care au susţinut politica internă şi externă a partidului comunist.

În finalul raportului au fost incluse şi recomandări pentru preşedintele Traian Băsescu. Acestuia i se cere condamnarea oficială a regimului comunist, nominalizarea celor vinovaţi precum şi iniţierea unor acţiuni legislative. O altă cerinţă a celor care au redactat acest raport este facilitarea accesului la dosarele existente în arhive. Pe de alta parte Comisia cere sprijin şi pentru introducerea în programele educaţionale prezentarea ororilor regimului comunist.

[modifică] Stâlpii de rezistenţă ai regimului comunist^[3]

Aprecierile şi enumerările urmatoare aparţin Comisiei Tismăneanu. Pe parcursul celor 660 de pagini sunt identificaţi mai mulţi vinovaţi de ororile comunismului în România, pe alocuri fiind menţionate şi biografiile persoanelor incriminate. De remarcat este că din lista celor identificaţi ca fiind vinovaţi de crimele comuniste nu lipseşte nici tatăl politologului şi preşedintelui Comisiei Vladimir Tismăneanu.

[modifică] Impunerea şi perpetuarea comunismului

În categoria numită de către Comisia Tismăneanu „Vinovaţi de impunerea şi perpetuarea unui sistem bazat pe fărădelege” au fost incluşi: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Gheorghe Apostol, Gogu Rădulescu, Manea Mănescu şi Ion Iliescu.

[modifică] Îndoctrinarea populaţiei

Responsabili de îndoctrinarea populaţiei au fost găsiţi de către Comisie următorii: Ion Iliescu, Mihai Roller, Paul Niculescu-Mizil, Walter Roman, Silviu Brucan.Virgil Candea ,Alexandru Balaci ,

[modifică] Cultura şi comunismul

Din rândul membrilor vieţii cultura din vechiul regim care au sprijinit sistemul comunist sunt mentionaţi: Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu, Ion Dodu Bălan, Dinu Săraru, Adrian Păunescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Arthur Silvestri şi Ilie Purcaru. Tot aici este menţionată revista "Săptămâna", condusă de Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor, ca fiind „principala tribună de manifestare a pseudonaţionalismului manipulator al perioadei ceauşismului târziu”.

[modifică] Politica internă

Ca activişti de frunte ai Partidului Comunist Român sunt prezentaţi: Mihai Bujor Sion, Leonte Tismăneanu (tatăl preşedintelui Comisiei, Vladimir Tismăneanu). Au fost identificati şi cei care s-au ocupat de propaganda politicii sistemului comunism, aceştia fiind: Matei Socor (a condus Agerpres; fiul său Vladimir Socor este analist politic la Jamestown Fundation şi fost colaborator la radio Europa Liberă), Paul Niculescu-Mizil, Leonte Răutu (Anca Oroveanu fiica acestuia este membră GDS), Eugen Florescu şi Ion Iliescu.

[modifică] Politica externă

Au fost enumeraţi şi cei care au activat în funcţii legate de politica externă, printre aceştia fiind: Gizella Vass (bunica lui Bogdan Olteanu) şi Ştefan Andrei.

[modifică] Concluziile raportului

În data de 15 decembrie 2006 ziarul Adevărul a prezentat în premieră concluziile Raportului Comisiei Prezidenţiale. ^[4] Raportul contrazice afirmaţiile lui Traian Băsescu exprimate de acesta înainte de numirea comisiei, conform cărora au existat două Securităţi. Vladimir Tismăneanu a declarat pentru ziarul Adevărul următoarele: "Respingem pe bază ştiinţifică teza privind existenţa a două Securităţi, una până în 1965, cominternistă şi antipatriotică, şi cealaltă devotată poporului şi valorilor patriotice".^[5]

[modifică] Controverse

Tismăneanu i-a propus iniţial sa faca parte din Comisie scriitorului anti-comunist Paul Goma dar l-a îndepartat apoi la scurt timp pe considerente personale.^[6]

Numirea lui Tismăneanu în funcţia de preşedinte al Comisiei pentru studierea comunismului în aprilie 2006 este contestată de Gabriel Liiceanu^[7] şi în presă ^[8]. La cateva luni după înfiinţare, Sorin Antohi a recunoscut ca a fost colaborator al Securităţii, poliţia politică a regimului comunist. Antohi şi Tismăneanu sunt colegi de redacţie la Revista 22 şi editori ai jurnalului „East European Politics and Societies”.

Tismăneanu este criticat pe de o parte datorita părinţilor săi Hermina şi Leonid Tismineţki, comisari sovietici, membri ai nomenclaturii comuniste^[9] şi pe de alta datorită activităţii sale în slujba regimului comunist. În 1973 Tismăneanu scria: "Pregătindu-mi licenţa pe o tema a marxismului contemporan, sînt nevoit sa remarc, de asemenea, absenţa unor opere sistematice, care să puna în discuţie multe din teoriile sociologice contemporane. Se preferă, de ce să nu spunem, amănuntele în locul unor analize complexe, consecvent ştiinţifice, în spiritul metodei marxiste a ceea ce constituie, în fapt, obiectul central al acestor doctrine contemporane". ^[10]

În teza sa de doctorat “Noua Stînga şi şcoala de la Frankfurt”, Vladimir Tismăneanu ajunge la urmatoarea concluzie: “Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest Statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de partidul politic revoluţionar va avea rolul principal.” Teza de doctorat a lui Tismăneanu este apreciată în Washington Post drept un "rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale" ^[11].

Asociatia Civic Media a alcatuit un dosar cu majoritatea criticilor la adresa Raportului Tismaneanu, de la academicianul Dinu C Giurescu la analistul CIA Richard Hall. ^[12]

Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a fost criticat şi de către partidele de stânga, care declară că acesta este "o diversiune, un act de natură anticonstituţională, ostil poporului român".^[13]

[modifică] Fapt divers

Vladimir Tismăneanu a fost coleg de clasă cu copiii lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, Leonte Răutu, Cornel Onescu, Nicolae Doicaru şi Silviu Brucan, la şcoala nomenclaturii comuniste de pe bulevardul Jdanov.^[14] Aceste persoane împreună cu Leonid Tismineţki, tatăl lui Tismăneanu, sunt considerate în raportul Comisiei Tismăneanu drept direct responsabile de crimele regimului comunist.

[modifică] Note

1. ^ Traian Băsescu: Condamn explicit şi categoric sistemul comunist din România
2. ^ Conform ROL.ro - Tismăneanu nu-şi iartă nici tatăl
3. ^ Ziarul Adevărul, nr 51114 din 15 decembrei 2006
4. ^ liescu, Vadim şi Păunescu, stâlpii comunismului
5. ^ liescu, Vadim şi Păunescu, stâlpii comunismului
6. ^ Ziua, 27/04/2006
7. ^ "Cum se investigheaza crimele comunismului la români" de Sorin Lavric, 4/10/2006, Adevarul Literar şi Artistic
8. ^ Agentul Volodea, Editorial de Vladimir Alexe în ziarul Ziua
9. ^ Un paradox românesc de Sergiu Moroianu, Adevărul 1/8/2006
10. ^ revista "Tînărul leninist", nr. 5/1973
11. ^ Victor Gaetan, "Vinegar on Old, Open Wounds", editorial în Washington Post din 26/08/2006
12. ^ Civic Media demasca mistificarea istoriei in Raportul Tismaneanu
13. ^ Declaraţia Biroului Executiv Central al Partidului Alianţa Socialistă
14. ^ Vladimir Tismăneanu, Amintiri din copilărie: Liceul 24 şi destinul nomenclaturii