Discuție:Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România

Conținutul paginii nu este suportat în alte limbi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O critică adusă Comisiei, despre care am citit de câteva ori, dar pe care am găsit-o pe internet doar la: http://www.voceabasarabiei.com/ se referă la arbitrareritatea prin care Comisia a decis să investigheze crimele comunismului pornind de la anul 1948, un an aparent convenabil, care nu deranjează relațiile cu Rusia, tocmai pentru că în anii anterirori acestuia, deși ani esențiali instaurării comunismului în România, au avut loc masacre (presupus genocid) prin diverse metode, în special prin înfometarea populațiilor din Basarabia și Bucovina:

  • citez:
De ce atunci comisia prezidențială condusă de profesorul Vladimir Tismăneanu a decis să judece crimele fostului regim comunist începând cu anul 1948? Nu cumva ca să treacă cu vederea faptul că aceste crime înseamnă peste un milion de jertfe anume în Basarabia și Bucovina?

Poate cineva găsește mai multe surse care critică perioada de timp aleasă, inclusiv surse care contracarează aceste opinii.--Radufan 18 decembrie 2006 13:35 (EET)[răspunde]

Raportul în întregime[modificare sursă]

Sunt în posesia textului integral al Raportului. Perioada la care se referă este 1945-1989, citez din concluzii: "...putem afirma că regimul comunist din România (1945-1989) a fost nelegitim și criminal."

Dacă s-ar limita doar la această afirmație și Raportul ar fi de ajuns de clar. Am stat toată noaptea treaz să-l citesc, nu am terminat încă (660 pagini !), dar pot spune de acum că sunt impresionat de pertinența analizei, documentarea bogată și spiritul critic obiectiv. N-am mai avut această senzație copleșitoare de la lectura cărții apărute sub redacția lui Stéphane Courtois, Cartea neagră a comunismului, Ed. Humanitas, 1998.

Dacă ar fi numai această inițiativă și rezultatul la care s-a ajuns în Raport, Președintele Traian Băsescu ar merita un monument. Este ceea ce ni s-a ascuns de regimul Iliescu & Co.

Cât privește persoana lui Vladimir Tismăneanu, recunosc că am avut și eu rezerve la început, știind cine i-au fost părinții (pe "tovarășa" Tismăneanu - stalinistă înrăită, cel puțin în comportament, dacă nu în simțiri - am cunoscut-o în împrejurări dramatice) și în ce condiții a crescut și a fost educat. Cu atât este mai mare meritul lui Vladimir Tismăneanu de a se distanța în mod hotărît de balastul trecutului, și nu numai atât, de a-l combate cu vehemență. Afară de aceasta, el nu a fost singur în comisie. MobyDick, 22 decembrie 2006, 8:45 (MET)