Dinu Săraru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 -Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Simbolism - Naturalism
Modernism - Tradiționalism
Semănătorism- Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Dinu Săraru (n. 30 ianuarie 1932, comuna Slătioara, județul Vâlcea) este un director de teatru, dramaturg, eseist, publicist, romancier și scriitor român. Se situează printre cei mai renumiți publiciști, dramaturgi și romancieri contemporani[necesită citare]. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 30 ianuarie 1932, județul Vâlcea, fiu al învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru, din comuna Slătioara, la 8 km de orașul Horezu. Este tatăl ziaristei, redactor radio și TV, Ruxandra Săraru.

A fost directorul Teatrului Mic și Teatrului foarte Mic din București între anii 1977 și 1990. A făcut parte din C.C. al P.C.R. Mult timp este marginalizat de noile autorități rezultate după 1989. Însă președintele Ion Iliescu, ca urmare a sprijinului deschis acordat de Dinu Săraru în timpul campaniei electorale, în anul 2001 îl numește directorul Teatrului Național din București.[necesită citare]

Și-a dat demisia din aceasta funcție în anul 2004, odată cu Ministrul Culturii și Cultelor Răzvan Theodorescu, iar presa a speculat că a făcut acest gest înainte să fie demis de noul președinte, Traian Băsescu.[necesită citare]

Romanele sale pe teme țărănești "Niște țărani", "Dragostea și revoluția" și "Clipa", care i-au adus faima înainte de 1989, au fost puternic contestate de criticii literari după 1990, pentru adeziunea implicită la stilul romanului socialist, pe tema colectivizării. După cum se știe colectivizarea s-a realizat cu liberul consimțământ forțat și cu marele ajutor dat de Securitate. Romanul său Clipa a fost ecranizat în regia lui Gheorghe Vitanidis.

Controverse[modificare | modificare sursă]

În raportul Tismăneanu, prezentat în fața Parlamentului în 2007 a fost inclus în categoria Exponenți ai protocronismului alături de Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Artur Silvestri, Ilie Purcaru.

A fost unul din acționarii principali la Băncii Religiilor, iar falimentul acesteia l-a implicat într-un scandal financiar de proporții.

Filmul "Ticăloșii"[modificare | modificare sursă]

În prezent, după romanul său Ciocoii noi cu bodyguard, regizorul Șerban Marinescu a realizat un film de lung metraj.

Carieră[modificare | modificare sursă]

Operă[modificare | modificare sursă]

  • 1966 - "Teatrul românesc și interpreții contemporani;"
  • 1973 - "Al treilea gong" (piesă de teatru);
  • 1974 - romanul "Niște țărani", (debut în proză), Editura Eminescu, București;
  • 1976 - "Clipa", roman, Editura Eminescu;
  • 1981 - 1986 - "Dragostea și Revoluția",
    • volumul I "Toamna roșie",
    • volumul II "Cei care plătesc cu viața",
    • volumul III "Speranța";
  • 1987 - "Adevăruri de toată ziua", roman, Editura Eminescu
  • 1992 - "Un fluture alb cu sânge pe aripi"
  • 1993 - "Iarba vântului",
  • 1996 - "Trilogia țărănească" (triptic de romane), Editura Rao Contemporan
  • 1997 - "Crima pentru pământ" (piesă de teatru)
  • 2004 - "Ciocoii noi cu bodyguard", Editura Rao
  • 2005 - "Generalul Revoluției cu piciorul în ghips" - Dialog cu generalul Victor Atanasie Stănculescu, volum de interviuri, Ed. Rao
  • 2013 - "Ultimul țăran din Slătioară", Editura Adevărul Holding[1]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Academiei Române pentru romanul "Niște țărani"
  • Premiul pentru scenariul cinematografic "Clipa"
  • Premiul "Mihai Eminescu" pentru "Iarba vântului"
  • Premiul "Liviu Rebreanu" pentru "Crima pentru pământ"

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Un requiem pentru țăranul român, 3 decembrie 2013, Adevărul, accesat la 5 ianuarie 2014

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Aureliu Goci, Dinu Săraru și reconvertirea romanului în poveste, Editura Semne, 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri