Silviu Brucan
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Silviu Brucan (n. Saul Bruckner, 18 ianuarie 1916, Bucureşti; d. 14 septembrie 2006, Bucureşti[1]) a fost un nomenclaturist comunist român.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Născut într-o familie de origine evreiască, Brucan a urmat şcoala primară la Evangelische Schule, iar liceul la Colegiul Naţional Sf. Sava. Ca ziarist, a lucrat între 1935 şi 1936 la „Gazeta de seară“, iar în anii 1937 si 1938 a fost secretar general de redacţie la „Dacia nouă“, ambele fiind publicaţii comuniste.[2] A intrat în partidul comunist la vârsta de 19 ani. Între 1940 şi 1944 activează în organizaţia de tineret a partidului, apoi devine membru al PCR, şi participă la acţiuni ilegale. În 1943 primeşte sarcina de partid de a se ocupa de presa ilegală în general şi de "Scânteia" în principal. În 1943 este arestat, dar este eliberat după două zile.[3] În septembrie 1944 este numit secretar general de redacţie la ziarul Scînteia, de la tribuna căruia cere condamnarea la moarte, printre alţii, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru. Soţia sa, Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului.
Între 1948 - 1949 a fost profesor de ziaristică la Universitatea din Bucureşti.
În timpul României comuniste a fost ambasador în Statele Unite în 1955 şi la ONU între 1959 - 1962.
Din 1962, la propunerea lui Gheorghiu-Dej, începe reorganizarea Radioteleviziunii, activitate din care va demisiona în 1966.
Brucan era un apropiat al lui Gheorgiu-Dej, însă nu îl agrea pe Ceauşescu (cu care a fost vecin timp de zece ani, înainte de venirea la putere a acestuia din urmă), pe care îl considera incult şi paranoic.
După revolta muncitorilor din Braşov (14-15 noiembrie 1987), face declaraţii critice la politica conducerii de partid şi de stat, transmise de agenţiile de presă BBC şi UPI. A fost anchetat şi i s-a impus domiciliu forţat. Totuşi, la intervenţia ambasadei americane, şi cu ajutorul şefului Securităţii, Iulian Vlad.[4] a primit viză americană, şi a pleacat pentru şase luni în Statele Unite, unde s-a întâlnit cu funcţionari ai Departamentului de Stat, Biroul pentru Europa Orientală, şi cu fostul ambasador al URSS la Washington, Anatoli Dobrinin, care i-a pregătit o întâlnire cu Mihail Gorbaciov.[5] A fost exclus din PCR în 17 iunie 1988 (după 47 de ani de vechime). În noiembrie 1988, a ajuns la Moscova unde a avut o întrevedere cu Mihail Gorbaciov.[6] Revine în ţară, şi în martie 1989 a fost unul din semnatarii „scrisorii celor şase” demnitari comunişti împotriva lui Nicolae Ceauşescu. I se impune din nou arest la domiciliu, în cartierul bucureştean Dămăroaia.
Imediat după revoluţia din 1989 a fost membru pentru aproape 2 luni (când a demisionat) în Consiliul Frontului Salvării Naţionale. În această calitate a fost citat spunând: „Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”, „profeţie” care i-a atras porecla de Oracolul din Dămăroaia (cartier bucureştean unde acesta a avut domiciliu forţat în ultimii ani ai comunismului). Considera că echipa lui Ion Iliescu duce România pe un drum greşit.[7]
A devenit analist politic şi autor a mai multor cărţi despre comunismul din Europa de Est. Din 1996 a fost invitat permanent al emisiunii de analiză politică „Profeţii despre trecut” de la Pro TV. În vara anului 2006 a colaborat cu Institutul PRO, unde a participat la mai multe seminarii alături de echipa de analişti din cadrul Institutului.[1]
În 1994, fostul premier Petre Roman susţinea în faţa Comisiei senatoriale pentru studierea evenimentelor din decembrie 1989 că Silviu Brucan a fost cel care a insistat ca soţii Ceauşescu să fie lichidaţi în orice fel.[8]
[modifică] Scrieri
- Îndreptar-dicţionar de politologie (1993)
- Stâlpii noii puteri in România (1996)
- De la capitalism la socialism şi retur (1998)
- Social Change in Russia and Eastern Europe (1998)
- România în derivă (2000)
- Profeţii despre trecut şi despre viitor (2004)
[modifică] Fapt divers
Despre cât de convins era în anii '50 de idealurile comuniste, Silviu Brucan a mărturisit sec unui ziarist: "Eram aşa de convins că, dacă ai fi apărut cu obraznicia de acum, atunci te împuşcam imediat!" [9]
[modifică] Referinţe
- ^ "A murit Silviu Brucan", Evenimentul Zilei, 15 septembrie 2006
- ^ stiri.rol.ro
- ^ rombel.com
- ^ După 22 decembrie 1989 Brucan s-a întors împotriva lui Iulian Vlad, care a trecut şi el de partea revoluţiei, şi a insistat pe arestarea lui, „pentru că juca pe front dublu”.
- ^ romanians.nl, evz.ro
- ^ rombel.com
- ^ stiri.ro
- ^ Biografie Silviu Brucan pe situl romania-israel
- ^ "Brucan, condamnat in procesul cu Vasile Lupu", Evenimentul Zilei, 15 februarie 2002
