Tamara Dobrin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tamara Dobrin
Date personale
Născută18 iunie 1925
Ghimeș-Făget, România
Decedată5 martie 2002, (77 de ani)
București, România
Părințigeneralul Ioan Marincu și Senia (Sofia) Lesvoi
Căsătorită cucăpitanul Virgiliu Dobrin
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Membru supleant al CC al PCR
În funcție
28 noiembrie 1974 – 3 noiembrie 1976
Membru al CC al PCR
În funcție
3 noiembrie 1976 – 22 decembrie 1989

Partid politicPartidul Comunist din România
Alma mater1. Facultatea de Medicinã, Institutul de Medicinã și Farmacie București
2. Facultatea de Filozofie din București
3. Facultatea de Filologie
4.Universitatea Seralã de Marxism-Leninism
5. Universitatea Politicã și de Conducere
Profesieprofesoară, politician comunist

Tamara Dobrin (n. 18 iunie 1925, Ghimeș-Făget – d. 5 martie 2002, București)[1], a fost o profesoarǎ, membru supleant al CC al PCR (1974-1976), membru al CC al PCR (1976-1989). Tamara Dobrin a fost o activistă PCR în mediul universitar, care a fost direct implicată în represiunile antistudențești din perioada 1956-1960, când era secretară de partid pe Universitatea din București. Propulsată în funcții de conducere cu sprijinul direct al Elenei Ceaușescu, a deținut înalte demnități în cadrul Frontul Democrației și Unității și a fost vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost decorată în 16 decembrie 1972 cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”.[2]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ ro Membrii CC al PCR
  2. ^ Decretul nr. 506 din 16 decembrie 1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1972.

Legături externe[modificare | modificare sursă]