Ilie Bădescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ilie Bădescu
Date personale
Născut (75 de ani) Modificați la Wikidata
Luncavița, Caraș-Severin, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiesociolog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Membru corespondent al Academiei Române

Ilie Bădescu (n. 9 mai 1948, Luncavița, județul Caraș Severin) este un sociolog și geopolitician român, membru corespondent al Academiei Române[1] în cadrul Secției de Științe Economice, Juridice și Sociologie[2][3], doctor în sociologie, profesor universitar și fost șef al catedrei de sociologie al Universității din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Autorul mai multor studii și monografii, printre care se pot menționa Tratat de geopolitică, 2004, precum și coautor al cărților Geopolitica integrării europene, 2002, și Sociologia și geopolitica frontierei (în două volume, 1995).

În 2002 a fondat Revista de sociologie, geopolitică și geoistorie. Autor al cărții "Noologia" și unul dintre fondatorii domeniului cu același nume.

Listă de lucrări științifice [4][modificare | modificare sursă]

  1. De la comunitatea rurală la comunitatea urbană (coautor), 1978;
  2. Satul contemporan și evoluția sa istorică, 1981;
  3. Civilizația industrială și perspectiva socială (coautor), 1983;
  4. Sincronism european și cultura critică românească, 1984;
  5. Timp și cultură, 1988;
  6. Sociologia eminesciană, 1994;
  7. Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme, 1994;
  8. Sociologia și geopolitica fronterei, 2 volume, (coordonator și coautor), 1995;
  9. Interethnic relations in Romania (în colaborare), 1995;
  10. Teoria latențelor. Contribuții la studiul popoarelor, 1997;
  11. Istoria sociologiei. Teorii contemporane, 1997;
  12. Reforma oligarhică versus calea corporativă, 1997;
  13. Idei politice și sisteme sociologice românești, 1998;
  14. Cu fața spre Bizanț, 1999;
  15. Mari sisteme sociologice europene, 1999;
  16. Enciclopedia valorilor reprimate, (1944 - 1999), 2 volume, (coordonator), 2000;
  17. Starea societății românești după zece ani de tranziție (coordonator în colaborare cu E. Zamfir și C. Zamfir), 2000
  18. Noologia, Editura Valahia, 2001;
  19. Țăranii și Noua Europă (coautor), 2003;
  20. Dicționar de sociologie rurală, Editura Mica Valahie, 2004;
  21. Cu fața spre Bizanț, 2004;
  22. Tratatul de geopolitică, 2004;
  23. Noopolitica. Teoria fenomenelor asincrone, Editura Ziua, 2005

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul „Dimitrie Gusti” al Academiei Române pentru lucrarea „Sociologia și geopolitica frontierei”;
  • Premiul revistei „Luceafărul” (Uniunea Scriitorilor), pentru lucrarea „Sincronism european și cultură critică românească”;
  • Premiul „Dimitrie Gusti” al Fundației Internaționale a Religiilor, pentru lucrarea „Teoria latențelor”.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Academia Română - membri corespondenți”, Academiaromana.ro, accesat în  
  2. ^ Ovidiu Demetrescu, Academia Română are opt membri noi, în ziarul Bursa, 29.06.2018
  3. ^ Secția de Științe Economice, Juridice și Sociologie, Academia Română, consultat la 22.07.2018
  4. ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]