Iosif Chișinevschi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Iosif Chișinevschi
Iosif Chisinevschi.jpg
Politicianul Iosif Chișinevschi

 Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României
În funcție
1954 – 3 octombrie 1955

 Secretar cu propaganda și cultura al CC al PCR

Membru al CC al PCR

Născut(ă) 1905
Chișinău, Imperiul rus
Nume la naștere Jakob Roitman
Decedat(ă) 1963, (58 de ani)
București, Republica Populară Română
Partid politic Partidul Comunist din România
Soție Liuba Chisinevschi[1]
Copii Milea, Iuri, Andrei și Gheorghe
Profesie politician comunist
Naționalitate română
Etnie evreiască, rusească

Iosif Chișinevschi sau Kișinevski (născut Jakob Roitman în 1905, la Chișinău, Basarabia - d. 1963, București) a fost un militant și demnitar comunist român, de origine evreu rus. Când s-a căsătorit, a luat numele soției sale Liuba Chișinevschi, ulterior președintă a Femeilor Române Antifasciste, membră în Prezidiul Marii Adunări Naționale, vicepreședintă a Comisiei Controlui de Partid și o apropiată a Anei Pauker.[1] Chișinevschi a fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost membru al PCR din 1928. În 1945 devine membru al CC al PCR, iar din 1948 intră în Biroul Politic. Între 1952-1955 a fost secretar cu propaganda și cultura al CC al PCR. În anul 1954 devine prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (până în 3 octombrie 1955). Împreună cu Miron Constantinescu, Chișinevschi a încercat scoaterea din funcția de prim-secretar al partidului al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dar dintre membrii Biroului Politic cei doi au reușit să câștige doar susținerea lui Constantin Pârvulescu, nu și a lui Alexandru Moghioroș, și au eșuat. Au fost excluși din conducerea partidului cu ocazia Plenarei din 28 iunie - 3 iulie 1957. În 1960 Iosif Chișinevschi nu a mai fost ales în CC al PCR.[2]

Raportul Tismăneanu[modificare | modificare sursă]

Așa-numitul „Raport Tismăneanu” îl descrie ca pe „un intrigant desăvârșit și oportunist, servil până la lingușire în relațiile cu superiorii”, iar pe de cealaltă parte „răzbunător și despotic față de subordonați”. Același raport afirmă despre el că „reprezenta stalinismul perfect” și că era „devotat necondiționat URSS”. Din 1944 și până în 1957 a fost ideolog și propagandist șef al PCR, iar ca secretar cu propaganda și cultura „vorbea românește cu greșeli de sintaxă și un puternic accent străin”. În această funcție a acționat ca protector al grupului de „aparatcici necultivați, închistați și agresivi” care preluaseră controlul asupra vieții spirituale din România.[3]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b ro Cine a fost Liuba Chisinevschi? Ascensiunea si caderea unei amazoane comuniste
  2. ^ http://www.wilsoncenter.org/topics/pubs/ACFAF5.pdf
  3. ^ Raportul Tismăneanu, p.648