Iosif Chișinevschi

Iosif Chișinevschi.

Iosif Chișinevschi sau Kișinevski (născut Jakob Roitman în 1905, la Chișinău, Basarabia - d. 1963, București) a fost un militant și „fruntaș” comunist român, de origine evreu rus. Când s-a căsătorit, a luat numele soției sale, de Kișinevski. A fost vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al României și membru al Comitetului Central al PCR.

A fost membru al PCR din 1928. În 1945 devine membru al CC al PCR, iar din 1948 intră în Biroul Politic. Între 1952-1955 a fost secretar cu propaganda și cultura al CC al PCR. În anul 1954 devine prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (până în 3 octombrie 1955). Împreună cu Miron Constantinescu, Chișinevschi a încercat scoaterea din funcția de prim-secretar al partidului al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Dintre membrii Biroului Politic, cei doi au reușit să câștige doar suportul lui Constantin Pârvulescu, dar nu și pe al lui Alexandru Moghioroș, și au eșuat. Au fost excluși din conducerea partidului cu ocazia Plenarei din 28 iunie - 3 iulie 1957. În 1960 Iosif Chișinevschi nu a mai fost ales în CC al PCR.

Este caracterizat de „Raportul Tismăneanu” ca fiind „un intrigant desăvârșit și oportunist, servil până la lingușire în relațiile cu superiorii”, iar pe de cealaltă parte „răzbunător și despotic față de subordonați”. Același raport spune despre el că „reprezenta stalinismul perfect” și că era „devotat necondiționat URSS”. Din 1944 și până în 1957 a fost ideolog și propagandist șef al PCR, iar ca secretar cu propaganda și cultura „vorbea românește cu greșeli de sintaxă și un puternic accent străin”. În această funcție a acționat ca protector al grupului de „aparatcici necultivați, închistați și agresivi” care preluaseră controlul asupra vieții spirituale din România.