Recordurile Campionatului Mondial de Fotbal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Brazilianul Ronaldo, deținătorul recordului la numărul de goluri marcate la Campionatul Mondial, având la activ 15 reușite
Brazilianul Pelé, deținătorul a trei trofee și a multor alte recorduri ale Campionatului Mondial de Fotbal
Camerunezul Roger Milla este cel mai vârstnic jucător din istorie, care a înscris la Campionatul Mondial de Fotbal. El a marcat în înfrângerea naționalei sale cu 6-1 în fața Rusiei în 1994, la vârsta de 42 de ani

Aceasta este o listă a recordurilor Campionatului Mondial de Fotbal și ale meciurilor din cadrul calificărilor sale.

Cuprins

Echipă: poziția în turneu[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe trofee[modificare | modificare sursă]

5,  Brazilia (1958, 1962, 1970, 1994, 2002)

# Echipa #
1  Brazilia (1958, 1962, 1970, 1994, 2002) 5
2  Italia (1934, 1938, 1982, 2006) 4
2  Germania (1954, 1974, 1990,2014) 4
4  Argentina (1978, 1986),  Uruguay (1930, 1950) 2
6  Anglia (1966),  Franța (1998),  Spania (2010) 1

Cele mai multe finale jucate[modificare | modificare sursă]

8,  Germania (1954, 1966, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002,2014)

# Echipa #
1  Germania (1954, 1966, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002,2014) 8
2  Brazilia (1950, 1958, 1962, 1970, 1994, 1998, 2002), 7
3  Italia (1934, 1938, 1970, 1982, 1994, 2006) 6
4  Argentina (1930, 1978, 1986, 1990) 4
5  Olanda (1974, 1978, 2010) 3
6  Franța (1998, 2006),  Ungaria (1938, 1954),  Cehoslovacia[1] (1934, 1962),  Uruguay (1930, 1950) 2
10  Anglia (1966),  Spania (2010),  Suedia (1958) 1

Cele mai multe clasări pe podium[modificare | modificare sursă]

12,  Germania (1934, 1954, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010,2014)

# Echipa #
1  Germania (1934, 1954, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010,2014) 12
2  Brazilia (1938, 1950, 1958, 1962, 1970, 1978, 1994, 1998, 2002) 9
3  Italia (1934, 1938, 1970, 1982, 1990, 1994, 2006) 7
4  Argentina (1930, 1978, 1986, 1990),  Franța (1958, 1986, 1998, 2006 ) 4
6  Olanda (1974, 1978, 2010),  Suedia (1950, 1958, 1994) 3
8  Ungaria (1938, 1954),  Polonia (1974, 1982),  Cehoslovacia[1] (1934, 1962),  Uruguay (1930, 1950) 2
12  Austria (1954),  Chile (1962),  Croația (1998),  Anglia (1966),  Portugalia (1966),  Spania (2010),  Turcia (2002),  Statele Unite (1930) 1

Cele mai multe clasări în top 4 (semifinale jucate)[modificare | modificare sursă]

12,  Germania (1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010)

# Echipa #
1  Germania (1934, 1954, 1958, 1966, 1970, 1974, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006, 2010) 12
2  Brazilia (1938, 1950, 1958, 1962, 1970, 1974, 1978, 1994, 1998, 2002) 10
3  Italia (1934, 1938, 1970, 1978, 1982, 1990, 1994, 2006) 8
4  Franța (1958, 1982, 1986, 1998, 2006),  Uruguay (1930, 1950, 1954, 1970, 2010) 5
5  Argentina (1930, 1978, 1986, 1990),  Olanda (1974, 1978, 1998, 2010),  Suedia (1938, 1950, 1958, 1994) 4
6  Austria (1934, 1954),  Anglia (1966, 1990),  Ungaria (1938, 1954),  Polonia (1974, 1982),  Portugalia (1966, 2006),  Spania (1950, 2010),  Cehoslovacia[1](1934, 1962),  Iugoslavia[2](1930, 1962) 2
7  Belgia (1986),  Bulgaria (1994),  Chile (1962),  Croația (1998),  Coreea de Sud (2002),  Turcia (2002),  Uniunea Sovietică (1966),  Statele Unite (1930) 1
For a detailed list of top four appearances, see Campionatul Mondial de Fotbal results

Cele mai multe clasări în top 8 (sferturi de finală jucate)[modificare | modificare sursă]

16,  Brazilia (Every tournament except 1934, 1966 and 1990),  Germania (Every tournament except 1930, 1938 and 1950)[3]

# Echipa #
1  Brazilia (1930, 1938, 1950, 1954, 1958, 1962, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010)

 Germania (1934, 1954, 1958, 1962, 1966, 1970, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010)

16
2  Italia (1934, 1938, 1970, 1978, 1982, 1990, 1994, 1998, 2006),  Argentina (1930, 1966, 1974, 1978, 1986, 1990, 1998, 2006, 2010),  Anglia ( 1954, 1962, 1966, 1970, 1982, 1986, 1990, 2002, 2006) 9
3  Franța ( 1930, 1938, 1958, 1982, 1986, 1998, 2006 )  Iugoslavia[2](1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990) 7
4  Spania (1934, 1950, 1986, 1994, 2002, 2010),  Suedia (1934, 1938, 1950, 1958, 1974, 1994),  Uruguay (1930, 1950, 1954, 1966, 1970, 2010) 6
5  Ungaria (1934, 1938, 1954, 1962, 1966),  Olanda (1974, 1978, 1994, 1998, 2010),  Rusia (1958, 1962, 1966, 1970, 1982) 5
6  Austria (1934, 1954, 1978, 1982),  Cehoslovacia[1](1934, 1938, 1962, 1990),  Elveția (1934, 1938, 1950, 1954) 4
7  Polonia (1974, 1978, 1982) 3
8  Chile (1930 ,1962),  Mexic (1970, 1986),  Peru (1970, 1978),  Portugalia (1966, 2006),  România (1930, 1994),  Statele Unite (1930, 2002) 2
9  Belgia (1986),  Bulgaria (1994),  Camerun (1990),  Croația (1998),  Cuba (1938),  Danemarca (1998),  Germania de Est (1974),  Ghana (2010),  Republica Irlanda (1990),  Coreea de Sud (2002),  Irlanda de Nord (1958),  Paraguay (2010),  Coreea de Nord (1966),  Senegal (2002),  Turcia (2002),  Ucraina (2006),  Țara Galilor (1958) 1

Cele mai multe clasări în top 16 (optimi de finală jucate)[modificare | modificare sursă]

19,  Brazilia (la fiecare turneu)

Cele mai multe prezențe la Campionatul Mondial[modificare | modificare sursă]

20,  Brazilia (fiecare ediție)

# Echipa #
1  Brazilia 20
2  Italia Germania[4] 17
3  Argentina 15
4  Mexic 14
5  Franța  Spania  Anglia 13
6  Belgia  Iugoslavia[2]  Suedia  Uruguay 11
7  Cehia[5]  Slovacia[5]  Ungaria  Coreea de Sud Olanda  Rusia[6]  Elveția  Statele Unite 9
8  Chile  Paraguay  Scoția 8
9  Austria  Bulgaria  Polonia  România 7
10  Camerun 6
11  Japonia  Portugalia 5
12  Australia  Columbia  Danemarca  Iran  Maroc  Nigeria  Peru  Arabia Saudită  Tunisia 4
13  Algeria  Bolivia  Costa Rica  Croația[2]  Irlanda de Nord  Norvegia  Republica Irlanda  Africa de Sud 3
14  Coasta de Fildeș  Ecuador  Egipt  El Salvador  Ghana  Grecia  Honduras  Coreea de Nord  Noua Zeelandă  Slovenia[2]  Turcia 2
15  Angola (2006),  Canada (1986), China (2002),  RD Congo[7](1974),  Cuba (1938), Germania de Est[4] (1974), Haiti (1974),  Indonezia[8] (1938), Irak (1986),  Israel (1970), Jamaica (1998),  Kuweit (1982),  Senegal (2002),  Togo (2006), Trinidad-Tobago (2006),  Ucraina[6] (2006), Emiratele Arabe Unite (1990),  Țara Galilor (1958) 1

Cele mai multe clasări pe locul doi[modificare | modificare sursă]

4,  Germania (1966, 1982, 1986, 2002)

# Echipa #
1  Germania (1966, 1982, 1986, 2002) 4
2  Olanda (1974, 1978, 2010) 3
3  Argentina (1930, 1990),  Brazilia (1950, 1998),  Cehoslovacia[5](1934, 1962),  Ungaria (1938, 1954),  Italia (1970, 1994) 2
4  Franța (2006),  Suedia (1958) 1

Cele mai multe clasări pe locul trei[modificare | modificare sursă]

4,  Germania (1934, 1970, 2006, 2010)

# Echipa #
1  Germania (1934, 1970, 2006, 2010) 4
2  Brazilia (1938, 1978),  Franța (1958, 1986),  Polonia (1974, 1982),  Suedia (1950, 1994) 2
3  Austria (1954),  Chile (1962),  Croația (1998)  Italia (1990),  Portugalia (1966),  Turcia (2002),  Statele Unite (1930) 1

Cele mai multe clasări pe locul patru[modificare | modificare sursă]

3,  Uruguay (1954, 1970, 2010)

# Echipa #
1  Uruguay (1954, 1970, 2010) 3
2  Iugoslavia[2] (1930, 1962) 2
3  Austria (1934),  Belgia (1986),  Brazilia (1974),  Bulgaria (1994),  Anglia (1990),  Franța (1982),  Germania (1958),  Italia (1978),  Coreea de Sud (2002),  Olanda (1998),  Portugalia (2006),  Rusia (1966),  Spania (1950),  Suedia (1938) 1

Cele mai multe clasări pe locurile 3–4[modificare | modificare sursă]

5,  Germania (1934, 1958, 1970, 2006, 2010)

# Echipa #
1  Germania (1934, 1958, 1970, 2006, 2010) 5
2  Brazilia (1938, 1974 ,1978),  Franța (1958, 1982, 1986),  Suedia (1938, 1950, 1994),  Uruguay (1954, 1970, 2010) 3
3  Polonia (1974, 1978),  Iugoslavia[2] (1930, 1962),  Austria (1934, 1954),  Italia (1978, 1990),  Portugalia (1966, 2006) 2
4  Belgia (1986),  Bulgaria (1994),  Anglia (1990)  Coreea de Sud (2002),  Olanda (1998),  Rusia (1966),  Spania (1950),  Chile (1962),  Croația (1998)  Turcia (2002),  Statele Unite (1930) 1

Cele mai multe clasări pe locurile 5-8[modificare | modificare sursă]

8,  Anglia (1950, 1954, 1962, 1970, 1982, 1986, 2002, 2006)[9]

# Echipa #
1  Anglia (1950, 1954, 1962, 1970, 1982, 1986, 2002, 2006) 8
2  Brazilia (1930, 1954, 1982, 1986, 2006, 2010) 6
3  Argentina (1966, 1974, 1998, 2006, 2010),  Iugoslavia[2](1950, 1954, 1958, 1974, 1990) 5
4  Germania (1962, 1978, 1994, 1998),  Rusia (1958, 1962, 1970, 1982),  Spania (1934, 1986, 1994, 2002),  Elveția (1934, 1938, 1950, 1954) 4
5  Ungaria (1934, 1962, 1966) 3
6  Austria (1978, 1982),  Cehoslovacia[1](1938, 1990),  Franța (1930, 1938),  Italia (1950, 1998),  Mexic (1970, 1986),  Peru (1970, 1978),  România (1930, 1994),  Suedia (1934, 1974) 2
7  Chile (1930),  Camerun (1990),  Cuba (1938),  Danemarca (1998),  Germania de Est (1974),  Ghana (2010),  Republica Irlanda (1990),  Paraguay (2010),  Polonia (1978),  Coreea de Nord (1966),  Olanda (1994),  Irlanda de Nord (1958),  Senegal (2002),  Ucraina (2006),  Uruguay (1966),  Statele Unite (2002),  Țara Galilor (1958) 1

Cele mai multe clasări pe locurile 9-16[modificare | modificare sursă]

12,  Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010)[10]

# Echipa #
1  Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1966, 1978, 1994, 1998, 2002, 2006, 2010) 12
2  Belgia (1930, 1934, 1938, 1954, 1970, 1982, 1990, 1994, 2002) 9
3  Italia (1954, 1962, 1966, 1974, 1986, 2002),  Paraguay (1930, 1950, 1958, 1986, 1998, 2002),  Spania (1962, 1966, 1978, 1982, 1990, 2006) 6
4  Argentina (1934, 1958, 1962, 1982, 1994),  Bulgaria (1962, 1966, 1970, 1974, 1986),  Chile (1950, 1966, 1974, 1998, 2010),  România (1934, 1938, 1970, 1990, 1998),  Scoția (1958, 1962, 1974, 1978, 1982) 5
5  Franța  Olanda  Slovacia  Suedia  Elveția  Uruguay  Statele Unite 4
6  Brazilia  Cehia[5]  Anglia  Ungaria 3
7  Australia  Bolivia  Columbia  Danemarca  Japonia  Coreea de Sud  Maroc  Nigeria  Norvegia  Polonia  Republica Irlanda  Iugoslavia 2
8  Austria  Algeria  RD Congo[7]  Costa Rica  Ecuador  El Salvador  Egipt  Germania  Ghana  Haiti  Indonezia[8]  Iran  Israel  Irlanda de Nord  Peru  Portugalia  Rusia  Arabia Saudită  Tunisia  Turcia 1

Cele mai multe clasări pe locurile 17–32[modificare | modificare sursă]

5,  Coreea de Sud (1986, 1990, 1994, 1998, 2006),  Camerun (1982, 1994, 1998, 2002, 2010)

# Echipa #
1  Coreea de Sud (1986, 1990, 1994, 1998, 2006),  Camerun (1982, 1994, 1998, 2002, 2010) 5
2  Rusia  Arabia Saudită  Scoția  Africa de Sud  Tunisia  Statele Unite 3
3  Algeria  Austria  Columbia  Costa Rica  Coasta de Fildeș  Croația  Cehia[5]  Franța  Grecia  Honduras  Iran  Japonia  Maroc  Noua Zeelandă  Nigeria  Polonia  Portugalia  Iugoslavia  Slovenia 2
3  Angola  Argentina  Australia  Belgia  Bolivia  Bulgaria  Canada  Chile  China  Danemarca  Ecuador  Egipt  El Salvador  Ungaria  Irak  Italia  Jamaica  Coreea de Nord  Kuweit  Irlanda de Nord  Norvegia  Paraguay  Peru  Slovacia[5]  Spania  Suedia  Elveția  Togo  Trinidad-Tobago  Emiratele Arabe Unite  Uruguay 1

Consecutive[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe campionate câștigate consecutiv[modificare | modificare sursă]

# Echipa #
1  Brazilia (1958–1962)  Italia (1934–1938) 2

Cele mai multe accederi consecutive în finală[modificare | modificare sursă]

# Echipa #
1  Brazilia (1994–2002)  Germania (1982–1990) 3
2  Argentina (1986–1990) Brazilia(1958–1962) Italia(1934–1938) Olanda(1974–1978) 2

Cele mai multe clasări consecutive pe podium[modificare | modificare sursă]

# Echipa #
1  Germania (1966–1974), (1982–1990), (2002–2010) Brazilia (1994–2002) 3
3  Argentina (1986–1990)  Italia (1934–1938),(1990–1994)  Olanda (1974–1978) 2

Cele mai multe accederi consecutive în semifinale[modificare | modificare sursă]

Either Germany or Brazil has finished in the top four of every World Cup except 1930

# Echipa #
1  Brazilia(1960–1978)(1994–2002)  Germania (1966–1974)(1982–1990)(2002–2010) 3
2  Argentina (1986–1990)  Brazilia (1938–1950)(1958–1962)  Franța (1982–1986)  Germania (1954–1958)  Italia (1934–1938)(1978–1982)(1990–1994)  Olanda (1974–1978)  Suedia (1938–1950)  Uruguay (1950–1954) 2

Cele mai multe accederi consecutive în sferturi de finală[modificare | modificare sursă]

# Echipa #
1  Germania (1954–2010) 15
2  Brazilia (1938–1962)(1970–1986)(1994–2010) 5
3  Rusia (1958–1970)  Iugoslavia (1950–1962)  Elveția (1934–1954) 4
4  Anglia (1962–1970)(1982–1990)  Italia (1934–1950)(1990–1998)  Polonia (1974–1982)  Suedia (1934–1950) 3
5  Argentina (1974–1978)(1986–1990)(2006–2010)  Austria (1978–1982)  Cehia (1934–1938)  Anglia (1950–1954)(2002–2006)  Franța (1982–1986)  Ungaria (1934–1938)(1962–1966)  Italia (1978–1982)  Olanda (1974–1978)(1994–1998)  Uruguay (1950–1954)(1966–1970) 2
Cele mai multe accederi consecutive în optimile de finală
19,  Brazilia (1930–2010).
Cele mai multe participări consecutive în turneul final
19,  Brazilia (1930–2010).
Cele mai multe clasări consecutive pe locul doi
2,  Olanda (1974–1978) and  Germania (1982–1986).
Cele mai multe clasări consecutive pe locul tri
2,  Germania (2006–2010)
Cele mai multe clasări consecutive pe locul patru
nu s-a întâmplat niciodată
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 3-4
2,  Suedia (1938–1950),  Brazilia (1974–1978),  Franța (1982–1986),  Germania (2006–2010)
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 5-8
4,  Elveția (1934–1954)[11]
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 9-16
5,  Mexic (1950–1966), (1994–2010)[12]
Cele mai multe clasări consecutive pe locurile 17-32
4,  Coreea de Sud (1986–1998)
Cea mai mare îmbunătățire de poziție în turnee consecutive
  • A refuzat să participe, apoi a devenit campion:  Italia (1930–1934),  Uruguay (1938–1950)
  • Interzisă să participe, apoi a devenit campion:  Germania de Vest (1950–1954)
  • Nu a reușit să se califice, apoi a devenit campion:  Franța (1994–1998)

Intervaluri[modificare | modificare sursă]

Cel mai mare interval dintre două titluri succesive
44 de ani,  Italia (1938–1982)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în finală
48 de ani,  Argentina (1930–1978)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive pe podium
48 de ani,  Argentina (1930–1978)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în semifinale
60 de ani,  Spania (1950–2010)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în sferturi de finală
72 de ani,  Statele Unite (1930–2002)[13]
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în optimi de finală
60 de ani,  Norvegia (1938–1998)
Cel mai mare interval dintre două prezențe succesive în turneul final
56 de ani:  Egipt (1934–1990), Norvegia (1938–1994)[14]

Echipa gazdă[modificare | modificare sursă]

Cel mai bun rezultat al echipei gazdă
Campion,  Uruguay (1930),  Italia (1934),  Anglia (1966),  Germania de Vest (1974),  Argentina (1978),  Franța (1998)
Cel mai rău rezultat al echipei gazdă
clasare în locurile 17–32 (FIFA final ranking of 20th),  Africa de Sud (2010)

Apărarea titlului[modificare | modificare sursă]

Cel mai bun rezultat al echipei ce-și apără titlul
campion,  Italia (1938),  Brazilia (1962)
Cel mai rău rezultat al echipei ce-și apără titlul
nu a participat,  Uruguay (1934)
Cel mai rău rezultat al echipei ce-și apără titlul și a participat în turneul final
locul 28 (din 32),  Franța (2002)

Debutante[modificare | modificare sursă]

Cel mai bun rezultat al echipei debutante
campion,  Uruguay(1930),  Italia(1934)
Cel mai bun rezultat al echipei debutante, după 1934
locul trei,  Portugalia(1966),  Croația(1998)

Altele[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe finale jucate fără a deveni campion
3,  Olanda (1974, 1978, 2010)
Cele mai multe semifinale jucate fără a deveni campion
4,  Suedia (1938, 1950, 1958, 1994),  Olanda (1974, 1978, 1998, 2010)
Cele mai multe sferturi de finală jucate fără a deveni campion
7  Iugoslavia (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990)[15]
Cele mai multe optimi de finală jucate fără a deveni campion
14  Mexic (toate înafară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe fără a deveni campion
14  Mexic (toate înafară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe semifinale jucate, fără a juca în finală vreodată
2,  Austria (1934, 1954),  Iugoslavia (1930, 1962),  Polonia (1974, 1982),  Portugalia (1966, 2006)
Cele mai multe sferturi de finală jucate, fără a juca în finală vreodată
7  Iugoslavia (1930, 1950, 1954, 1958, 1962, 1974, 1990)[16]
Cele mai multe optimi de finală jucate, fără a juca în finală vreodată
14  Mexic (toate înafară de 1934, 1938, 1974, 1982 și 1990)
Cele mai multe prezențe, fără a juca în finală vreodată
14  Mexic (all except 1934, 1938, 1974, 1982 and 1990)
Cele mai multe sferturi de finală jucate, fără a juca în semifinale vreodată
4,  Elveția (1934, 1938, 1950, 1954)[17]
Cele mai multe prezențe în optimi de finală, fără a juca în semifinale vreodată
14  Mexic (all except 1934, 1938, 1974, 1982 and 1990)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în semifinale vreodată
14  Mexic (all except 1934, 1938, 1974, 1982 and 1990)
Cele mai multe prezențe în optimi de finală, fără a juca în sferturi de finală vreodată
4  Scoția (1954, 1958, 1974, 1978)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în sferturi de finală vreodată
8  Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)
Cele mai multe prezențe la turneu, fără a juca în optimi de finală vreodată
3  Africa de Sud (1998, 2002, 2010)

Jucători: poziții în turneu[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe trofee[modificare | modificare sursă]

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Pelé  Brazilia 1958 4 6 12 18 67
1962 2 6
1970 6 6

Cele mai multe prezențe în finală[modificare | modificare sursă]

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Pierre Littbarski  Germania de Vest 1982 7 7 18 21 86
1986 5 7
1990 6 7
Lothar Matthäus  Germania de Vest 1982 2 7 16 21 76
1986 7 7
1990 7 7
Cafu  Brazilia 1994 3 7 16 21 76
1998 6 7
2002 7 7
Pelé  Brazilia 1958 4 6 12 18 67
1962 2 6
1970 6 6

Cele mai multe prezențe pe podium[modificare | modificare sursă]

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Wolfgang Overath  Germania de Vest 1966 6 6 19 19 100
1970 6 6
1974 7 7
Franz Beckenbauer  Germania de Vest 1966 6 6 18 19 95
1970 5 6
1974 7 7
Miroslav Klose  Germania 2002 7 7 19 21 90
2006 7 7
2010 5 7
Pierre Littbarski  Germania de Vest 1982 7 7 18 21 86
1986 5 7
1990 6 7
Lothar Matthäus  Germania de Vest 1982 2 7 16 21 76
1986 7 7
1990 7 7
Cafu  Brazilia 1994 3 7 16 21 76
1998 6 7
2002 7 7
Pelé  Brazilia 1958 4 6 12 18 67
1962 2 6
1970 6 6
Horst-Dieter Höttges  Germania de Vest 1966 5 6 10 19 53
1970 4 6
1974 1 7

Cele mai multe prezențe în semifinale[modificare | modificare sursă]

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Wolfgang Overath  Germania de Vest 1966 6 6 19 19 100
1970 6 6
1974 7 7
Franz Beckenbauer  Germania de Vest 1966 6 6 18 19 95
1970 5 6
1974 7 7
Uwe Seeler  Germania de Vest 1958 5 6 17 18 94
1966 6 6
1970 6 6
Miroslav Klose  Germania 2002 7 7 19 21 90
2006 7 7
2010 5 7
Pierre Littbarski  Germania de Vest 1982 7 7 18 21 86
1986 5 7
1990 6 7
Lothar Matthäus  Germania de Vest 1982 2 7 16 21 76
1986 7 7
1990 7 7
Cafu  Brazilia 1994 3 7 16 21 76
1998 6 7
2002 7 7
Rivelino  Brazilia 1970 5 6 15 20 75
1974 7 7
1978 3 7
Karl-Heinz Schnellinger  Germania de Vest 1958 2 6 13 18 72
1966 6 6
1970 5 6
Pelé  Brazilia 1958 4 6 12 18 67
1962 2 6
1970 6 6
Horst-Dieter Höttges  Germania de Vest 1966 5 6 10 19 53
1970 4 6
1974 1 7

Cele mai multe prezențe în sferturi de finală[modificare | modificare sursă]

Jucător Țara Turnee Apariții Meciuri Total
apariții
Total
meciuri
Rata aparițiilor %
Lothar Matthäus  Germania de Vest 1982 2 7 25 31 81
1986 7 7
1990 7 7
 Germania 1994 5 5
1998 4 5

Antrenori: poziția în turneu[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe trofee
2, Vittorio Pozzo  Italia (1934, 1938)
Cele mai multe prezențe în finală
2, Vittorio Pozzo  Italia (1934, 1938); Helmut Schön  Germania de Vest (1966, 1974); Carlos Bilardo  Argentina (1986, 1990); Franz Beckenbauer  Germania de Vest (1986, 1990); Mário Zagallo  Brazilia (1970, 1998)
Cele mai multe prezențe pe podium
3, Helmut Schön  Germania de Vest (1966, 1970, 1974)
Cele mai multe prezențe în semifinale
3, Helmut Schön  Germania de Vest (1966, 1970, 1974); Mário Zagallo  Brazilia (1970, 1974, 1998)
Cele mai multe finishes prezențe în sferturi de finală
4, Helmut Schön  Germania de Vest (1966, 1970, 1974, 1978);

Echipe: progres în competiție[modificare | modificare sursă]

All time[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe prezențe în prima rundă
19  Brazilia (fiecare ediție)
Cele mai multe depășiri a primei runde
16  Germania (fiece ediție înafară de 1930, 1938 și 1950),  Brazilia (fiece ediție înafară de 1930, 1934 și 1966)
Cele mai multe ori eliminată în prima rundă
8  Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)
Cele mai multe prezențe, mereu depășind prima rundă
3  Republica Irlanda (1990, 1994, 2002)[18]
Cele mai multe prezențe, nedepășind niciodată prima rundă
8  Scoția (1954, 1958, 1974, 1978, 1982, 1986, 1990, 1998)[19]

Consecutivitate[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe prezențe consecutive în prima rundă
19  Brazilia (fiece ediție)
Cele mai multe depășiri consecutive a primei runde
15  Germania (1954–2010)
Cele mai multe eliminări consecutive în prima rundă
5  Mexic (1950–1966),  Scoția (1974–1990)

Echipa gazdă[modificare | modificare sursă]

Echipa gazdă eliminată în prima rundă
 Africa de Sud (2010)

Apărarea titlului[modificare | modificare sursă]

Campioană en-titre eliminată în prima rundă
 Italia (1950 și 2010),  Brazilia (1966),  Franța (2002)

Echipă: Meciuri jucate/goluri marcate[modificare | modificare sursă]

În total[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe meciuri jucate
99,  Germania
Cele mai puține meciuri jucate
1,  Indonezia (ca  Indiile de Est Olandeze)
Cele mai multe victorii
67,  Brazilia
Cele mai multe înfrângeri
24,  Mexic
Cele mai multe remize
21,  Italia
Cele mai multe meciuri jucate fără victorie sau remiză
6,  El Salvador
Cele mai multe meciuri jucate fără victorie
6,  Bolivia,  El Salvador,  Honduras,  Noua Zeelandă
Cele mai multe meciuri jucate până la prima victorie
17,  Bulgaria
Cele mai multe goluri marcate
210,  Brazilia
Cele mai multe goluri primite
117,  Germania
Cele mai puține goluri marcate
0,  Canada,  China,  Indonezia (ca  Indiile de Est Olandeze),  Trinidad-Tobago, și  RD Congo (ca  Zair).
Cele mai puține goluri primite
2,  Angola
Cele mai multe meciuri jucate fără a marca
3,  Canada,  China,  Trinidad-Tobago, și  RD Congo (ca  Zair).
Cele mai multe meciuri jucate mereu încasând gol
6,  El Salvador,  Grecia
Cea mai mare medie de goluri marcate pe meci
2.72,  Ungaria
Cea mai mică medie de goluri primite pe meci
0.67,  Angola (2 goluri în 3 meciuri)[20]
Cea mai mare medie de goluri primite pe meci
6  Indonezia (ca  Indiile de Est Olandeze)
Cea mai mică medie de goluri pe meci (total)
1  Angola
Cea mai mare medie de goluri pe meci (total)
6  Indonezia (ca  Indiile de Est Olandeze)
Cele mai multe întâlniri între două echipe
7 ori,  Brazilia vs  Suedia (1938, 1950, 1958, 1978, 1990 și de două ori în 1994)
7 ori,  Germania vs  Serbia (1954, 1958, 1962, 1974, 1990, 1998, 2010)
Cele mai multe întâlniri între două echipe în finală
2 ori,  Brazilia vs  Italia (1970, 1994) &  Argentina vs  Germania (1986, 1990)
Cele mai multe turnee invincibilă
[21] 7,  Brazilia (1958, 1962, 1970, 1978, 1986, 1994, 2002)
Cele mai multe turnee eliminată fără a pierde vreun meci
[21] 3,  Anglia (1982, 1990,[22] 2006)
Cele mai multe turnee eliminată fără a câștiga vreun meci
6,  Mexic (1930, 1950, 1954, 1958, 1966, 1978) și  Bulgaria (1962, 1966, 1970, 1974, 1986, 1998)

Recorduri într-o ediție[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe victorii
7,  Brazilia, 2002[23]
Cele mai puține victorii, dar devine campioană
3,  Uruguay, 1950 (din 4)[24]
Cele mai multe meciuri fără victorie, dar devine campioană
3,  Italia 1982 (din 7)
Cele mai multe victorii ale unei echipe non-campioane (excluzând play-off-ul pentru locul trei)
6,  Olanda, 2010[25][26]
Cele mai multe meciuri fără victorie
[21] 5,  Iugoslavia 1974,  Argentina 1974,  Germania de Vest 1978,  Belgia 1986,  Republica Irlanda 1990,  Argentina 1990.
Cele mai multe matches fără victorie în timpul regulamentar
6,  Belgia în 1986 și  Anglia în 1990.
Cele mai multe înfrângeri
3 (28 de echipe, dintre care doar  Mexic a realizat asta la trei turnee diferite: 1930, 1950 și 1978)
Cele mai multe înfrângeri, dar devine campioană
1,  Germania, 1954 și 1974;  Argentina, 1978;  Spania, 2010
Cele mai multe victorii în fața fostelor campioane mondiale
[21] 3,  Brazilia (1970),  Italia (1982),  Argentina (1986),  Germania (2010).[27]
Toate meciurile câștigate fără prelungiri, rejucări, lovituri de departajare sau play-off-uri
 Brazilia 2002 (7 meciuri),  Brazilia 1970 (6 meciuri) și  Uruguay 1930 (4 meciuri).
Cea mai bună clasare fără a câștiga vreun meci
top 8  Republica Irlanda (1990)[21]
Cea mai bună clasare câștigând cel mult un meci
locul 4  Suedia (1938)[21][28]
Cele mai multe goluri marcate
27,  Ungaria, 1954[29]
Cele mai puține goluri primite
0,  Elveția, 2006[29]
Cele mai multe goals primite
16,  Coreea de Sud, 1954[29]
Cele mai multe minute fără a primi gol
517 min,  Italia, 1990[29]
Cel mai bun golaveraj
+17,  Ungaria, 1954[29]
Cel mai bun golaveraj, devine campioană
+14,  Brazilia, 2002[29]
Cel mai rău golaveraj
-16,  Coreea de Sud, 1954[29]
Cel mai rău golaveraj, devine campioană
+6,  Italia, 1982,  Spania, 2010[29]
Cea mai mare medie de goluri marcate pe meci
5.40,  Ungaria, 1954;[29]
Cea mai mare medie a golaverajurilor per meci
+3.2,  Ungaria, 1954
Cea mai mare medie a golaverajurilor per meci, devine campioană
+3.0,  Uruguay, 1930
Cele mai multe goluri marcate, devine campioană
25,  Germania, 1954[29]
Cele mai puține goluri marcate, devine campioană
8,  Spania, 2010[29]
Cele mai puține goluri marcate, devine finalistă
5,  Argentina, 1990[29]
Cele mai puține goluri primite, devine campioană
2,  Franța, 1998,  Italia, 2006,  Spania, 2010[29]
Cele mai multe goluri primite, devine campioană
14,  Germania, 1954[29]
Cea mai mică medie de goluri marcate pe meci, devine campioană
1.14,  Spania, 2010[29]
Cele mai multe echipe invincibile
5, 2006 ( Elveția,  Argentina,  Anglia,  Franța,  Italia)[21]
Cele mai puține echipe invincibile
0, 1954
Cele mai multe meciuri pentru a se califica la turneul final al CMF
20,  Uruguay (2002 și 2010)
Cea mai mare distanță parcursă într-o singură campanie de calificare
88513,92 kilometri (55000 de mile) -  Noua Zeelandă (1982)[30]

Echipă: performanță generală (rata victoriilor)[modificare | modificare sursă]

Într-o ediție[modificare | modificare sursă]

În total[modificare | modificare sursă]

Cea mai bună performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Uruguay (1930) 4 4 0 0 100 15 3 +12 +3.0 3.8
 Brazilia (1970) 6 6 0 0 100 19 7 +12 +2.0 3.2
 Brazilia (2002) 7 7 0 0 100 18 4 +14 +2.0 2.6
 Italia (1938) 4 4* 0 0 100 11 5 +6 +1.5 2.8

* o victorie a fost obținută în prelungiri

Cea mai rea performanță generală
Din cauza numărului mare de echipe care au pierdut în toate meciurile la CMF, doar echipele cu o diferență de goluri/meci ≤ -4.0 sunt incluse.
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Coreea de Sud (1954) 2 0 0 2 0 0 16 −16 −8.0 0.0
 Bolivia (1950) 1 0 0 1 0 0 8 −8 −8.0 0.0
 Indiile de Est Olandeze (1938) 1 0 0 1 0 0 6 −6 −6.0 0.0
 Statele Unite (1934) 1 0 0 1 0 1 7 −6 −6.0 1.0
 Zair (1974) 3 0 0 3 0 0 14 −14 −4.7 0.0
 Arabia Saudită (2002) 3 0 0 3 0 0 12 −12 −4.0 0.0
 Bolivia (1930) 2 0 0 2 0 0 8 −8 −4.0 0.0
 Scoția (1954) 2 0 0 2 0 0 8 −8 −4.0 0.0
 El Salvador (1982) 3 0 0 3 0 1 13 −12 −4.0 0.3
 Haiti (1974) 3 0 0 3 0 2 14 −12 −4.0 0.7

Echipa gazdă[modificare | modificare sursă]

Cea mai bună performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Uruguay (1930) 4 4 0 0 100 15 3 +12 +3.0 3.8
Cea mai rea performanță generală

Următoarele echipe au statistică negativă ca gazde:

Echipa Runda atinsă M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Africa de Sud (2010) Runda 1 (1/16 de finală) 3 1 1 1 33 3 5 −2 −0.67 1.00
 Statele Unite (1994) Runda 2 (1/8 de finală) 4 1 1 2 25 3 4 −1 −0.25 0.75
 Spania (1982) Runda 2 (top 12) 5 1 2 2 20 4 5 −1 −0.20 0.80

Apărarea titlului[modificare | modificare sursă]

Cea mai bună performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Italia (1938) 4 4* 0 0 100 11 5 +6 +1.5 2.8

*o victorie obținută în prelungiri

Cea mai rea performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Franța (2002) 3 0 1 2 0 0 3 −3 −1.0 0.0

Campioană[modificare | modificare sursă]

Cea mai bună performanță generală
vezi mai sus: All time > Cea mai bună performanță generală
Cea mai rea performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Italia (1982) 7 4 3 0 79 12 6 +6 +0.9 +1.7

Non-Campioană[modificare | modificare sursă]

Cea mai bună performanță generală
Echipa M V E Î Victorii % GM GP Dif Dif/M GM/M
 Italia (1990) 7 6 1 0 93 10 2 +8 +1.1 +1.4

Serii[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe campanii de calificare consecutive soldate cu succes
7,  Spania (1986–2010).[31]
Cele mai multe campanii de calificare consecutive soldate cu eșec
18,  Luxemburg (19342010).
Cele mai multe victorii consecutive
11,  Brazilia, de la 2–1 cu Turcia (2002) până la 3–0 cu Ghana (2006).
Cele mai multe meciuri consecutive fără înfrângere
13,  Brazilia, de la 3–0 cu Austria (1958) până la 2–0 cu Bulgaria (1966).
Cele mai multe înfrângeri consecutive
9,  Mexic, de la 1–4 cu Franța (1930) până la 0–3 cu Suedia (1958)
Cele mai multe meciuri consecutive fără victorie
17,  Bulgaria, de la 0–1 cu Argentina (1962) până la 0–3 cu Nigeria (1994).
Cele mai multe remize consecutive
5,  Belgia, de la 0–0 Olanda (1998) până la 1–1 Tunisia (2002).
Cele mai multe meciuri consecutive fără remize
16,  Portugalia, de la 3–1 Ungaria (1966) până la 1–0 Olanda (2006).
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin un gol
18,  Brazilia (1930–1958) și  Germania (1934–1958).
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 2 goluri
11,  Uruguay (1930–1954)
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 3/4 goluri
4,  Uruguay (1930–1950),  Ungaria (1954),  Portugalia (1966),  Germania (1970),  Brazilia (1970),
Cele mai multe meciuri consecutive marcând cel puțin 6/7 goluri
2,  Ungaria (1954),  Brazilia (1950)
Cele mai multe meciuri consecutive fără a marca
5,  Bolivia (1930–1994) și  Algeria (1986–2010).
Cele mai multe meciuri consecutive fără a primi gol
5,  Italia (1990) și  Elveția (2006–2010).
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol
559,  Elveția (1994, 2006–2010).[32][33]
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin un gol
22,  Elveția (1934–1994).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 2 goluri
9,  Mexic (1930–1958).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 3 goluri
5,  Mexic (1930–1950).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 4 goluri
3,  Bolivia (1930–1950),  Mexic (1930–1950).
Cele mai multe meciuri consecutive primind cel puțin 5 goaluri (și mai mult)
2,  Coreea de Sud (1954),  Statele Unite (1930–1934),  Austria (1954).

Individual[modificare | modificare sursă]

Pentru recorduri ce țin de marcarea golurilor, vezi Marcatori; pentru recordurile portarilor, vezi Portari
Cele mai multe turnee jucate
5, Antonio Carbajal ( Mexic, 1950–1966) și Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998).
Vezi aici lista jucătorilor care au jucat la multiple Campionate Mondiale de Fotbal
Cele mai multe trofee
3, Pelé ( Brazilia, 1958, 1962 (a jucat doar în primele 2 meciuri; medalie acordată retroactiv de către FIFA în 2007[34]) și 1970).
Vezi aici list jucătorilor care au câștigat multiple Campionate Mondiale de Fotbal
Cele mai multe meciuri jucate la turneul final
25, Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998).
Cele mai multe minute jucate la turneul final
2217 minute, Paolo Maldini ( Italia, 1990–2002).
Cele mai multe meciuri jucate, calificări
68, Iván Hurtado ( Ecuador, 1994–2010)
Cele mai multe meciuri câștigate
16, Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe prezențe în finală
3, Cafu ( Brazilia, 1994, 1998, 2002).[35]
Cele mai multe finale jucate cu echipe diferite
2, Luis Monti  Argentina (1930),  Italia (1934)
Cele mai multe prezențe ca căpitan
16, Diego Maradona ( Argentina, 1986–1994).
Cele mai multe prezențe ca rezervă
11, Denílson ( Brazilia, 1998–2002).
Cel mai tânăr jucător
17 ani și 41 de zile, Norman Whiteside ( Irlanda de Nord, vs Iugoslavia, 1982).
Cel mai tânăr jucător în finală
17 ani și 249 de zile, Pele ( Brazilia, vs Suedia, 1958).
Cel mai tânăr jucător în calificări
13 ani și 310 zile, Souleymane Mamam ( Togo, vs Zambia, 6 mai 2001, 2002 CAF Grupa 1).[36]
Cel mai tânăr căpitan
21 de ani și 109 zile, Tony Meola ( Statele Unite, vs Cehoslovacia, 10 iunie 1990).[37]
Cel mai vârstnic jucător
42 ani și 39 zile, Roger Milla ( Camerun, vs Rusia, 1994).
Cel mai vârstnic jucător în finală
40 ani și 133 zile, Dino Zoff ( Italia, vs Germania, 1982).
Cel mai vârstnic jucător în calificări
46 ani și 180 zile, MacDonald Taylor, Sr. ( Insulele Virgine Americane, vs St. Kitts and Nevis, 18 february 2004, 2006 CONCACAF Prelim Group 4).[38]
Cel mai vârstnic căpitan
40 ani și 292 zile, Peter Shilton ( Anglia, vs Italia, 7 iulie 1990).
Cel mai vârstnic jucător care debutează la un turneu final al Campionatului Mondial de Fotbal
39 ani și 321 zile, David James ( Anglia, vs Algeria, 18 Iunie 2010).
Cea mai mare diferență de vârsta a jucătorilor din aceași echipă
24 ani și 42 zile, 1994,  Camerun (Rigobert Song: 17 ani și 358 zile; Roger Milla: 42 ani și 35 zile).
Cea mai mare diferență de vârsta a jucătorilor echipei campioane
21 ani și 297 zile, 1982,  Italia (Dino Zoff: 40 ani și 133 zile; Giuseppe Bergomi: 18 ani și 201 zile).
Cea mai lungă perioadă de timp între prezențele unui jucător la turnee finale ale Campionatului Mondial
12 ani și 13 zile, Alfred Bickel ( Elveția, 1938–1950).
Cea mai lungă perioadă de timp cu prezențe ca jucător la turnee finale ale Campionatului Mondial
16 ani, Antonio Carbajal ( Mexic, 1950–1966); Elías Figueroa ( Chile, 1966–1982); Hugo Sánchez ( Mexic, 1978–1994); Giuseppe Bergomi ( Italia, 1982–1998); Lothar Matthäus ( Germania, 1982–1998); Rigobert Song ( Camerun, 1994–2010).
Cea mai lungă perioadă de timp între prezențe la turnee finale ale Campionatului Mondial (general)
44 de ani, Tim ( Brazilia, 1938, ca jucător; și  Peru, 1982, ca antrenor).

Marcatori[modificare | modificare sursă]

Individual[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe goluri marcate la turnee finale, în total
15, Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006).
Pentru o listă detaliată a topului marcatorilor, vezi topul marcatorilor Campionatului Mondial de Fotbal
Cele mai multe goluri marcate în calificări, în total
35, Ali Daei ( Iran, 1994–2006).[39]
Cele mai multe goluri marcate într-o ediție
13, Just Fontaine ( Franța), 1958.
Pentru o listă detaliată a topului marcatorilor în fiece ediție (Gheata de Aur), vezi Premiile Campionatului Mondial de Fotbal#Gheata de Aur
Cele mai multe goluri marcate într-un meci
5, Oleg Salenko ( Rusia, vs Cameroon, 1994).
Cele mai multe goluri marcate într-un meci pierdut
4, Ernest Wilimowski ( Polonia, vs Brazilia, 1938).
Cele mai multe goluri marcate într-un meci din preliminarii
13, Archie Thompson ( Australia, vs Samoa Americană, 2002 OFC Group 1).
Cele mai multe goluri marcate într-o finală
3, Geoff Hurst ( Anglia, vs Germania de Vest, 1966).
Cele mai multe goluri marcate în toate finalele jucate
3, Vavá ( Brazilia, 2 vs Suedia în 1958 & 1 vs Cehoslovacia în 1962), Pelé ( Brazilia, 2 vs Suedia în 1958 & 1 vs Italia în 1970), Geoff Hurst ( Anglia, 3 vs Germania de Vest în 1966), și Zinedine Zidane ( Franța, 2 vs Brazilia în 1998 & 1 vs Italia în 2006).
Cele mai multe meciuri în care a marcat
11, Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006).
Cele mai multe meciuri consecutive în care a marcat
6, Just Fontaine ( Franța, 1958) și Jairzinho ( Brazilia, 1970).
Cele mai multe meciuri în care a marcat minim două goluri
4, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954), Just Fontaine ( Franța, 1958), Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006) și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe meciuri consecutive în care a marcat minim două goluri
4, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954).
Cele mai multe hat-trickuri
2, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954), Just Fontaine ( Franța, 1958), Gerd Müller ( Germania de Vest, 1970), și Gabriel Batistuta ( Argentina, 1994 și 1998).
Cele mai multe hat-trickuri consecutive
2, Sándor Kocsis ( Ungaria, 1954) și Gerd Müller ( Germania de Vest, 1970).
Cele mai rapide hat-trickuri & cele mai multe goluri marcate de o rezervă într-un meci
8 minute, László Kiss ( Ungaria), a înscris în min. 69', 72', și 76' contra El Salvador, 1982.
Goluri olimpice marcate la Campionatul Mondial de Fotbal
1, Marcos Coll  Columbia vs  Uniunea Sovietică, 3 iunie 1962.
Hat-trickuri realizate din penalti
Niciodată nu s-a întamplat într-un turneu final. De patru ori au fost în preliminarii: Kubilay Türkyilmaz ( Elveția, vs Insulele Feroe, 7 octombrie 2000, 2002 UEFA Group 1); Henrik Larsson ( Suedia, vs Moldova, 6 June 2001, 2002 UEFA Group 4); Ronaldo ( Brazilia, vs Argentina, 2 June 2004, 2006 CONMEBOL), Pierre-Emerick Aubameyang ( Gabon, vs Niger, 15 June 2013, 2014 CAF, runda a doua, grupa E).
Marchează la fiece meci de la Campionatul Mondial de Fotbal
György Sárosi ( Ungaria), 5 goluri în 4 meciuri (1938), Alcides Ghiggia ( Uruguay), 4 goluri în 4 meciuri (1950), Just Fontaine ( Franța), 13 goluri în 6 meciuri (1958), Jairzinho ( Brazilia), 7 goluri în 6 meciuri (1970).[40]
Cele mai multe turnee la care a marcat la fiece prezență
2, György Sárosi ( Ungaria), 1934–1938 (1 gol/1 meci și 5/4).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin un gol marcat
4, Pelé ( Brazilia, 1958–1970) și Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin două goluri marcate
4, Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin trei goluri marcate
3, Jürgen Klinsmann ( Germania, 1990–1998), Ronaldo ( Brazilia, 1998–2006), și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin patru goluri marcate
3, Miroslav Klose ( Germania, 2002–2010).
Cele mai multe turnee cu câte cel puțin cinci goluri marcate
2, Teófilo Cubillas ( Peru 1970, 1978) și Miroslav Klose ( Germania, 2002–2006).
Cea mai lungă periaodă dintre primul și ultimul gol al unui jucător la CMF
12 ani, Pelé ( Brazilia, 1958–1970), Uwe Seeler ( Germania de Vest, 1958–1970), Diego Maradona ( Argentina, 1982–1994), Michael Laudrup ( Danemarca, 1986–1998), Henrik Larsson ( Suedia, 1994–2006), Sami Al-Jaber ( Arabia Saudită, 1994–2006), și Cuauhtémoc Blanco ( Mexic, 1998–2010).
Cel mai tânăr marcator
17 ani și 239 zile, Pelé ( Brazilia, vs Wales, 1958).
Cel mai tânăr marcator de hat-trick
17 ani și 244 zile, Pelé ( Brazilia, vs Franța, 1958).
Cel mai tânăr marcator în finală
17 ani și 249 zile, Pelé ( Brazilia, vs Suedia, 1958).
Cel mai vârstnic marcator
42 ani și 39 zile, Roger Milla ( Camerun, vs Rusia, 1994).
Cel mai vârstnic marcator de hat-trick
33 ani și 159 zile, Tore Keller ( Suedia, vs Cuba, 1938).[41]
Cel mai vârstnic marcator în finală
35 ani și 263 zile, Nils Liedholm ( Suedia, vs Brazilia, 1958).
Cele mai multe penaltiuri marcate (excluzând loviturile de departajare)
4, Eusébio ( Portugalia, 4 în 1966), Rob Rensenbrink ( Olanda, 4 în 1978) – anbele-s recorduri pentru un turneu; și Gabriel Batistuta ( Argentina, câte 2 ăn 1994 și 1998).
Cele mai multe penaltiuri ratate (excluzând loviturile de departajare)
2, Asamoah Gyan ( Ghana, 2006 vs  Cehia și 2010 vs  Uruguay).
Cel mai rapid gol la Campionatul Mondial de Fotbal
10.89 secunde, Hakan Șükür ( Turkey, vs Republica Korea, 29 June 2002, 2002).
Cel mai rapid gol marcat de o rezervă
16 secunde, Ebbe Sand ( Denmark, vs Nigeria, 28 June 1998, 1998).
Cel mai rapid gol în finală
90 de secunde, Johan Neeskens ( Netherlands, vs Germania de Vest, 7 July 1974).
Cel mai rapid gol într-un meci din preliminarii
8 secunde, Davide Gualtieri ( San Marino, vs Anglia, 17 November 1993, 1994 UEFA Group 2).
Cel mai tardiv gol
minutul 121, Alessandro Del Piero ( Italia vs Germania, 4 July 2006).
Cel mai tardiv gol în finală
minutul 120, Geoff Hurst ( Anglia vs Germania de Vest 1966)
Cel mai tardiv gol, fiind primul gol în meci
minutul 119, David Platt ( Anglia vs Belgia, 26 June 1990) și Fabio Grosso ( Italia vs Germania, 4 July 2006).

Echipe[modificare | modificare sursă]

Cea mai mare diferență de scor
9 goluri,  Ungaria 9-0  Coreea de Sud, 1954;  Iugoslavia 9-0  Zair, 1974;  Ungaria 10-1  El Salvador, 1982.
Cea mai mare diferență de scor, în preliminarii
31,  Australia 31-0  Samoa Americană, 11 April 2001, 2002 OFC Group 1.
Cele mai multe goluri marcate într-un meci de o echipă
10,  Ungaria, vs El Salvador, 1982.
Cele mai multe goluri marcate într-un meci de ambele echipe
12,  Austria 7-5  Elveția, 1954.
Cea mai rezultativă remiză
4–4,  Anglia vs  Belgia (AET), 1954, și  Uniunea Sovietică vs  Columbia, 1962.
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre victorie
3 goluri,  Austria, 1954 (revenire de la 0–3 la 7–5 vs  Elveția) și  Portugalia, 1966 (revenire de la 0–3 la 5–3 vs  Coreea de Nord).
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre remiză
3 goluri,  Columbia, 1962 (revenire de la 0–3 la 4–4 vs  Uniunea Sovietică) și  Uruguay, 2002 (revenire de la 0–3 la 3–3 vs  Senegal).
Cele mai multe goluri marcate în prelungiri, de ambele echipe
5,  Italia 3-2  Germania de Vest, 1970.
Cele mai multe goluri marcate de o echipă în finală
5,  Brazilia, 1958.
Cele mai multe goluri marcate în finală de ambele echipe
7,  Brazilia 5-2  Suedia, 1958.
Cele mai puține goluri marcate în finală de ambele echipe
0,  Brazilia 0-0  Italia, 1994.
Victoria la cea mai mare diferență de scor în finală
3,  Franța 3-0  Brazilia 1998,  Brazilia 4-1  Italia, 1970 și  Brazilia 5-2  Suedia, 1958.
Cel mai mare deficit de goluri de la care s-a revenit spre victorie în finală
2,  Germania de Vest, 1954 (de la 0–2 la 3–2 vs  Ungaria).
Cele mai multe goluri marcate de o echipaă într-un turneu
27,  Ungaria, 1954.
Cei mai mulți marcatori pentru echipă într-un meci
7,  Iugoslavia, vs  Zair, 1974 (Dušan Bajević, Dragan Džajić, Ivica Šurjak, Josip Katalinski, Vladislav Bogićević, Branko Oblak, Ilija Petković).
Cei mai mulți marcatori pentru echipă într-un turneu
10,  Franța, 1982 (Gérard Soler, Bernard Genghini, Michel Platini, Didier Six, Maxime Bossis, Alain Giresse, Dominique Rocheteau, Marius Trésor, René GirardRené Girard, Alain Couriol) și  Italia, 2006 (Andrea Pirlo, Vincenzo Iaquinta, Alberto Gilardino, Marco Materazzi, Filippo Inzaghi, Francesco Totti, Gianluca Zambrotta, Luca Toni, Fabio Grosso, Alessandro Del Piero).
Cea mai mare îmbunătățire a diferenței de goluri între două meciuri consecutive
+10:  Turcia (1954) — pierdere 1–4 cu  Germania de Vest, apoi victorie 7–0 cu  Coreea de Sud; și  Germania de Vest (1954) — pierdere 3–8 cu  Ungaria, apoi victorie 7–2 cu  Turcia.[42]
Cea mai mare înrăutățire a diferenței de goluri între două meciuri consecutive
-12:  Suedia (1938) — câștigă cu 8–0  Cuba, apoi pierde 1–5 cu  Ungaria ;  Turcia (1954) — câștigă cu 7–0  Coreea de Sud, apoi pierde 2–7 cu Germania de Vest;  Ungaria (1982) — câștigă cu 10–1  El Salvador, apoi pierde 1–4 cu  Argentina.

Turneu[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe goluri marcate într-un turneu
171 goluri, 1998.
Cele mai puține goluri marcate într-un turneu
70 goluri Campionatul Mondial de Fotbal 1930 și Campionatul Mondial de Fotbal 1934.
Cele mai multe goluri per meci marcate într-un turneu
5.38 goluri per meci, 1954.
Cele mai puține goluri per meci marcate într-un turneu
2.21 goluri per meci, 1990.
Cei mai mulți marcatori într-un turneu
111, 1998.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 2 goluri, într-un turneu
37, 1998.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 3 goluri, într-un turneu
21, 1954.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 4 goluri, într-un turneu
11, 1954.
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 5 goluri, într-un turneu
6, 1994Hristo Stoichkov ( Bulgaria), Oleg Salenko ( Rusia), Romário ( Brazilia), Jürgen Klinsmann ( Germania), Roberto Baggio ( Italia) și Kennet Andersson ( Suedia).
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 6 goluri, într-un turneu
4, 1954Sándor Kocsis ( Ungaria), Erich Probst ( Austria), Max Morlock ( Germania de Vest) și Josef Hügi ( Elveția).
Cei mai mulți marcatori de cel puțin 7 goluri, într-un turneu
2, 1970Gerd Müller ( Germania de Vest) și Jairzinho ( Brazilia).

Autogoluri[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe autogoluri într-un turneu
4, 1954, 1998 & 2006.
Cele mai multe autogoluri într-un meci
2,  Statele Unite vs  Portugalia, 2002 (Jorge Costa la Portugalia și Jeff Agoos la SUA).
Marchează pentru ambele echipe în același meci
Ernie Brandts ( Olanda, vs Italia, 1978 – autogol în minutul 18, și gol în minutul 50).

Topul echipelor marcatoare după ediții[modificare | modificare sursă]

Echipele listate cu aldin au câștigat turneul.

Media și totalul de goluri[modificare | modificare sursă]

An Echipe Meciuri Goluri Golgheter Media de goluri
1930 13 18 70 8 3.89
1934 16 17 70 5 4.12
1938 15 18 84 7 4.67
1950 15 22 88 9 4.00
1954 16 26 140 11 5.38
1958 16 35 126 13 3.60
1962 16 32 89 4 2.78
1966 16 32 89 9 2.78
1970 16 32 95 10 2.97
1974 16 38 97 7 2.55
1978 16 38 102 6 2.68
1982 24 52 146 6 2.81
1986 24 52 132 6 2.54
1990 24 52 115 6 2.21
1994 24 52 141 6 2.71
1998 32 64 171 6 2.67
2002 32 64 161 8 2.52
2006 32 64 147 5 2.30
2010 32 64 145 5 2.27

Cele mai multe și cele mai puține goluri sunt cu Aldin

Portari[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe meciuri fără gol primit
10, Peter Shilton ( Anglia, 1982–1990) și Fabien Barthez ( Franța, 1998–2006)
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol, în turneul final
517 minute (5 meciuri consecutive fără gol primit), Walter Zenga ( Italia, 1990)
Cele mai multe minute consecutive fără a primi gol, în preliminarii
921 minute (9 meciuri consecutive fără gol primit), Richard Wilson ( Noua Zeelandă, 1982)
Cele mai multe goluri primite
25, Antonio Carbajal ( Mexic) și Mohamed Al-Deayea ( Arabia Saudită)
Cele mai multe goluri primite, într-un turneu
16, Hong Duk-Yung ( Coreea de Sud), 1954
Cele mai multe goluri primite, într-un meci
10, Luis Guevara Mora ( El Salvador), 1982 (vs  Ungaria)
Cele mai puține goluri primite, într-un turneu, devenind campion
2, Fabien Barthez ( Franța), 1998, Gianluigi Buffon ( Italia, 2006) și Iker Casillas ( Spania, 2010)
Cele mai puține goluri primite, într-un turneu
0, Pascal Zuberbühler ( Elveția), 2006[43]
Cele mai multe penaltiuri parate, într-un turneu (excluzând departajările)
2, Jan Tomaszewski ( Polonia), 1974 și Brad Friedel ( Statele Unite), 2002
Cele mai puține goluri primite, (incluzând loviturile de departajare), într-un meci
0, Oleksandr Șovkovski ( Ucraina), 2006 (vs  Elveția)

Antrenori[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe meciuri
25, Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978).
Cele mai multe meciur câștigate
16, Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978).
Cele mai multe trofee
2, Vittorio Pozzo ( Italia, 1934–1938).
Cele mai multe turnee
6, Carlos Alberto Parreira (1982, 1990–1998, 2006, 2010).
Cele mai multe naționale antrenate
5, Bora Milutinović ( Mexic, 1986;  Costa Rica, 1990;  Statele Unite, 1994;  Nigeria, 1998;  China, 2002).
Cele mai multe turnee consecutive cu aceeași echipă
4, Walter Winterbottom ( Anglia, 1950–1962); Helmut Schön ( Germania de Vest, 1966–1978) (Sepp Herberger Germania/Germania de Vest, (1938, 1954, 1958, 1962) omițând turneul din 1950 la care Germania a fost interzisă).
Cele mai multe victorii consecutive
11, Luiz Felipe Scolari ( Brazilia, 2002, 7 victorii;  Portugalia, 2006, 4 victorii – Portugalia "a câștigat" următorul său meci, sfertul de finală contra Angliei, la penaltiuri, care tehnic se consideră remiză).
Cele mai multe meciuri consecutive fără înfrângere
12, Luiz Felipe Scolari ( Brazilia, 2002, 7 meciuri;  Portugalia, 2006, 5 meciuri).
Cel mai tânăr antrenor
27 ani și 267 zile, Juan José Tramutola ( Argentina, 1930)
Cel mai vârstnic antrenor
71 ani 317 zile, Otto Rehhagel ( Grecia, 2010)
Cea mai rapidă schimbare efectuată
minutul 4, Cesare Maldini - Giuseppe Bergomi în locul lui Alessandro Nesta ( Italia, vs Austria, 1998); Sven-Göran Eriksson, Peter Crouch în locul lui Michael Owen ( Anglia, vs Suedia, 2006).
Cele mai multe trofee câștigate ca jucător și antrenor principal
3, Mário Zagallo,  Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970 ca antrenor)[44]
Cele mai multe prezențe ca jucător și antrenor
5, Mário Zagallo,  Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970, 1974 & 1998 ca antrenor); Franz Beckenbauer,  Germania de Vest (1966–1974 ca jucător, 1986 & 1990 ca antrenor); Berti Vogts,  Germania de Vest (1970–1978 ca jucător, 1994 & 1998 ca antrenor)
Trofee cucerite atât ca jucător, cât și ca antrenor
Mário Zagallo,  Brazilia (1958 & 1962 ca jucător, 1970 ca antrenor); Franz Beckenbauer,  Germania de Vest (1974 ca jucător, 1990 ca antrenor)
Trofee cucerite atât ca căpitan, cât și ca antrenor
Franz Beckenbauer,  Germania de Vest (1974 ca căpitan, 1990 ca antrenor)

Arbitri[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe turnee
3 – John Langenus (Belgia Belgia, 1930–1938), Ivan Eklind (Suedia Suedia, 1934–1950), Benjamin Griffiths (Țara Galilor Țara Galilor, 1950–1958), Arthur Ellis (Anglia Anglia, 1950–1958), István Zsolt (Ungaria Ungaria, 1954–1962), Juan Gardeazábal (Spania Spania, 1958–1966), Arturo Yamasaki Maldonado (Peru Peru, 1962–1970), Ramón Barreto (Uruguay Uruguay, 1970–1978), Nicolae Rainea (România România, 1974–1982), Erik Fredriksson (Suedia Suedia, 1982–1990), Jamal Al Sharif (Siria Siria, 1986–1994), Joël Quiniou (Franța Franța, 1986–1994), Ali Mohamed Bujsaim (Emiratele Arabe Unite EAU, 1994–2002), Óscar Ruiz (Columbia Columbia, 2002–2010), Carlos Eugênio Simon (Brazilia Brazilia, 2002–2010)
Cele mai multe meciuri arbitrate, în total
8 – Joël Quiniou (Franța Franța, 1986–1994), Benito Archundia (Mexic Mexic, 2006–2010) și Jorge Larrionda (Uruguay Uruguay, 2006–2010)
Cele mai multe meciuri arbitrate, într-un turneu
5 – Benito Archundia (Mexic Mexic, 2006), Horacio Elizondo (Argentina Argentina, 2006) și Ravșan Irmatov (Uzbekistan Uzbekistan, 2010)
Cel mai tânăr arbitru
24 ani și 193 zile – Juan Gardeazábal (Spania Spania, 1958)
Cel mai vârstnic arbitru
53 ani și 236 zile – George Reader (Anglia Anglia, 1950)

Disciplină[modificare | modificare sursă]

Notă: Nu există înregistrări oficiale de avertismente emise în turneele dinaintea introducerii cartonașului galben în 1970.[45]

Cel mai rapid avertisment
primul minut, Giampiero Marini ( Italia), vs  Polonia, 1982; Sergei Gorlukovich ( Rusia), vs  Suedia, 1994.
Cea mai rapidă eliminare
56 secunde, José Batista ( Uruguay), vs  Scoția, 1986.
Cea mai rapidă eliminare în preliminarii
37 secunde, Rashed Al Hooti ( Bahrein), vs  Iran, Campionatul Mondial de Fotbal 2014.
Cel mai tardiv avertisment
în cadrul loviturilor de departajare: Edinho ( Brazilia) v  Franța 1986; Carlos Roa ( Argentina), vs  Anglia, 1998.
Cea mai tardivă eliminare
după loviturile de departajare: Leandro Cufré ( Argentina), vs  Germania, 2006 (Cufré a fost eliminat pentru că l-a lovit pe Per Mertesacker într-o altercație după meci).
Eliminare de pe banca de rezerve
Claudio Caniggia ( Argentina), vs  Suedia, 2002.
Cele mai multe cartonașe (all-time, jucător)
6, Zinedine Zidane ( Franța, 1998–2006) și Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe avertizări (all-time, jucător)
6, Cafu ( Brazilia, 1994–2006).
Cele mai multe eliminări (all-time, jucător)
2, Rigobert Song ( Camerun, 1994, 1998) și Zinedine Zidane ( Franța, 1998 și 2006).
Cele mai multe eliminări (în turneu)
28 (în 64 de meciuri), 2006.
Cele mai multe eliminări (all-time, echipă)
11 (în 97 de meciuri),  Brazilia
Cele mai multe eliminări într-un meci, ambele echipe
4 (câte 2 de fiecare) în  Portugalia vs  Olanda, 2006 (meci cunoscut și ca Bătălia de la Nuremberg).
Cele mai multe eliminări într-o finală
2, Pedro Monzón & Gustavo Dezotti (ambii  Argentina), v  Germania de Vest, 1990
Cele mai multe avertizări într-un turneu
345 (în 64 de meciuri), 2006.
Cele mai multe avertizări (all-time, echipă)
88 (în 64 de meciuri),  Argentina
Cele mai multe avertizări într-un meci, la o echipă
9,  Portugalia, 2006, vs  Olanda &  Olanda, 2010, vs  Spania
Cele mai multe avertizări într-un meci, la ambele echipe
16 –  Portugalia vs  Olanda, 2006;[46] și  Camerun v  Germania, 11 June 2002[47]
Cele mai multe avertizări (meci, jucător)
3 (61', 90', 93') Josip Šimunić ( Croația), vs  Australia, 2006 (arbitru: Graham Poll)[48]
Cele mai multe avertizări în finală, ambele echipe
14, 5 ( Spania) și 9 ( Olanda) 2010[49]
Cele mai multe suspendări (turneu, jucător)
2, André Kana-Biyik ( Camerun 1990)[50]
Cea mai lungă suspendare (jucător, dopaj)
15 luni, Diego Maradona ( Argentina vs  Nigeria, 1994)[51]
Cea mai lungă suspendare (jucător, disciplină)
Cea mai lungă suspendare în preliminarii
  • Pe viață (amnestiat peste 12 ani): Roberto Rojas ( Chile vs  Brazilia, 1989) pentru simularea de vătămări corporale de la o petardă, fapt care a condus la abandonarea meciului.[55]

Recordurile gazdelor[modificare | modificare sursă]

De cele mai multe ori gazdă[modificare | modificare sursă]

2,  Mexic 1970 & 1986,  Italia 1934 & 1990,  Franța 1938 & 1998,  Germania 1974 (ca Germania de Vest) & 2006 și  Brazilia 1950 & 2014.

# Echipa gazdă Ediții (nr.)
1  Mexic (1970, 1986),  Italia (1934, 1990),  Franța (1938, 1998),  Brazilia (1950,2014),  Germania (1974, 2006) 2
2  Uruguay (1930),  Elveția (1954),  Suedia (1958),  Chile (1962),  Anglia (1966),  Argentina (1978),  Spania (1982),  Statele Unite (1994),  Coreea de Sud (2002),  Japonia (2002),  Africa de Sud (2010),  Rusia (2018),  Qatar (2022) 1

Cea mai bună performanță după echipa gazdă[modificare | modificare sursă]

Campion, 6:  Uruguay 1930,  Italia 1934,  Anglia 1966,  Germania de Vest 1974,  Argentina 1978,  Franța 1998

# Performanță Echipa M V R Î Rata % GM GP GD GD/M GF/M
1 Campioană  Uruguay (1930) 4 4 0 0 100 15 3 12 3 3.8
2 Campioană  Franța (1998) 7 6 1 0 85.7 15 2 13 1.9 2.1
3 Campioană  Germania (1974) 7 6 0 1 85.7 13 4 9 1.3 1.9
4 Campioană  Anglia (1966) 6 5 1 0 83.3 11 3 8 1.3 1.8
5 Campioană  Italia (1934) 5 4 1 0 80 12 3 9 1.8 2.4
6 Campioană  Argentina (1978) 7 5 1 1 71.4 15 4 9 1.3 2.1
7 Vicecampioană  Brazilia (1950) 6 4 1 1 66.7 22 6 16 2.7 3.7
8 Vicecampioană  Suedia (1958) 6 4 1 1 66.7 12 7 5 0.8 2
9 Locul trei  Italia (1990) 7 6 1 0 85.7 10 2 8 1.1 1.4
10 Locul trei  Germania (2006) 7 5 1 1 71.4 14 6 8 1.1 2
11 Locul trei  Chile (1962) 6 4 0 2 66.7 10 8 2 0.33 1.3
12 Locul patru  Coreea de Sud (2002) 7 3 2 2 42.8 8 6 2 0.3 1.1
13 Sfert-finalistă  Mexic (1986) 5 3 2 0 60 6 2 4 0.8 1.2
14 Sfert-finalistă  Mexic (1970) 4 2 1 1 50 6 4 0.5 0.8 1.5
15 Sfert-finalistă  Elveția (1954) 4 2 0 2 50 11 11 0 0 2.8
16 Sfert-finalistă  Franța (1938) 2 1 0 1 50 4 4 0 0 2
17 Faza a doua  Spania (1982) 5 1 2 2 20 4 5 −1 −0.2 0.8
18 Optimi de finală  Japonia (2002) 4 2 1 1 50 5 3 2 0.5 1.0
19 Optimi de finală  Statele Unite (1994) 4 1 1 2 25 3 4 −1 −0.3 0.8
20 Faza grupelor  Africa de Sud (2010) 3 1 1 1 33.3 3 5 −2 −0.7 1

Cea mai rea performanță după echipa gazdă[modificare | modificare sursă]

 Africa de Sud în 2010, devine prima echipă gazdă eliminată din prima rundă.[56] Alte două echipe gazdă:  Statele Unite în 1994 și  Spania în 1982, au ajuns în runda a doua, dar au terminat ambele cu o serie V–R–Î mai rea decât acel 1–1–1 la  Africa de Sud. Totuși,  Africa de Sud a avut un golaveraj mai rău, de −2, dar cele două,  Statele Unite și  Spania au terminat prima rundă cu un golaveraj nul.

Spectatori[modificare | modificare sursă]

Finală
114.600, Flag of Argentina.svg Argentina v Flag of Germany.svg Germania, 29 June 1986, Estadio Azteca, Mexico City, Mexico, Campionatul Mondial de Fotbal 1986.
Meciul decisiv
199.854, Uruguay v Brazil, 16 July 1950, Maracanã, Rio de Janeiro, Brazil, Campionatul Mondial de Fotbal 1950.[57]
Cei mai puțini spectatori la un meci de la Campionatul Mondial de Fotbal
300, Flag of Romania.svg România vs Flag of Peru.svg Peru, 14 July 1930, Estadio Pocitos, Montevideo, Uruguay, Campionatul Mondial de Fotbal 1930.
Cei mai mulți spectatori la un meci din preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal
162.764, Flag of Brazil.svg Brazilia vs [[[Image:Flag of Colombia.svg|20px|border]] Columbia

, 9 March 1977, Maracanã, Rio de Janeiro, Brazilia, 1978 CONMEBOL Group 1.

Cei mai puțini spectatori la un meci din preliminariile Campionatului Mondial de Fotbal
0, Flag of Costa Rica.svg Costa Rica vs Flag of Panama.svg Panama, 26 March 2005, Estadio Ricardo Saprissa, San Juan de Tibás, San José, Costa Rica, 2006 CONCACAF Final Group.[58][59]
Cea mai mare medie de spectatori pe meci
68.991, 1994.
Cei mai mulți spectatori (turneu)
3.570.000, 1994.
Cea mai mică medie de spectatori pe meci
23.235, 1934.
Cei mai puțini spectatori (turneu)
390.000, 1934.

Media și totalul de spectatori[modificare | modificare sursă]

An Meciuri Spectatori Cei mai puțini
spectatori
Cei mai mulți
spectatori
Media de spectatori
1930 18 434.500  România Peru Grupe 300  Uruguay Argentina Finală 93.000 24.139
1934 17 358.000  Cehoslovacia România Grupe 8.000  Cehoslovacia România Semifinală 60.000 21.059
1938 18 483.000  Suedia Cuba Sferturi 6.846  Franța Italia Sferturi 58.455 26.833
1950 22 1.043.500  Elveția Mexic Grupe 4.000  Uruguay Brazilia Finală 199.854 47.432
1954 26 889.500  Turcia Coreea de Sud Grupe 3.000  Ungaria Germania de Vest Grupe 65.000 34.212
1958 35 919.580  Irlanda de Nord Cehoslovacia Grupe 6.196  Suedia Brazilia Finală 51.800 26.274
1962 32 899.074  Anglia Bulgaria Grupe 5.700  Brazilia Chile Semifinală 76.500 28.096
1966 32 1.635.000  Chile Coreea de Nord Grupe 16.000  Anglia Franța Grupe 98.270 51.094
1970 32 1.603.975  Israel Suedia Grupe 10.000  Brazilia Italia Finală 107.412 50.127
1974 38 1.774.022  Germania de Est Australia Grupe 10.000  Germania de Vest Chile Grupe 83.168 46.685
1978 38 1.546.151  Polonia Tunisia Grupe 9.624  Argentina Italia Grupe 71.712 40.688
1982 52 2.109.723  Peru Camerun Grupe 11.000  Argentina Belgia Grupe 95.500 40.572
1986 52 2.393.031  Ungaria Canada/ Grupe 13.800  Argentina Germania de Vest Finală 114.600 46.020
1990 52 2.516.348  Iugoslavia Emiratele Arabe Unite Grupe 27.833  Germania de Vest Iugoslavia Grupe 74.765 48.391
1994 52 3.587.538  Olanda Arabia Saudită Grupe 50.535  Brazilia Italia Finală 94.194 68.991
1998 64 2.785.100  Paraguay Bulgaria Grupe 27.650  Brazilia Franța Finală 80.000 43.517
2002 64 2.705.197  Spania Paraguay Grupe 24.000  Germania Brazilia Finală 69.029 42.269
2006 64 3.359.439  Iran Angola Grupe 38.000  Germania Argentina Sferturi 72.000 52.491
2010 64 3.178.856  Noua Zeelandă Slovacia Grupe 23.871  Olanda Spania Finală 84.490 49.670

Lovituri de departajare[modificare | modificare sursă]

Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, echipa, all-time
4,  Argentina,  Franța,  Germania și  Italia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, echipa, turneu
2,  Argentina 1990 și  Spania 2002
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare după turneu
4, 1990, 2006
Cele mai multe victorii, echipă, all-time
4,  Germania
Cele mai multe victorii, echipă, turneu
2,  Argentina 1990
Cele mai multe înfrângeri, echipă, all-time
3,  Italia și  Anglia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, toate câștigate
4,  Germania
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, toate pierdute
3,  Anglia
Cele mai multe meciuri cu lovituri de departajare, jucător, all-time & Cele mai multe înfrângeri, jucător, all-time
3, Roberto Baggio,  Italia (1990 semifinale, 1994 finală, 1998 sferturi de finală)
Cele mai multe goluri înscrise de către o echipă
5,  Germania de Vest 1982,  Belgia 1986,  Republica Irlanda 1990,  Suedia 1994,  Coreea de Sud 2002,  Italia 2006,  Paraguay 2010
Cele mai multe goluri înscrise, ambele echipe
9, (5 meciuri)
Cele mai multe goluri înscrise de către o echipă, all-time
17,  Germania de Vest
Cele mai multe lovituri parate, ambele echipe
12,  Germania de Vest vs  Franța 1982 și  Suedia vs  România 1994
Cele mai multe lovituri parate de către o echipă, all-time
20,  Franța and  Italia
Cele mai multe lovituri parate de către o echipă, într-un turneu
9,  Argentina 1990 și  Spania 2002
Cele mai multe lovituri ratate, ambele echipe
5,  Argentina vs  Iugoslavia 1990,  Spania vs  Republica Irlanda 2002 și  Portugalia vs  Anglia 2006
Cele mai multe lovituri ratate de către o echipă, all-time
7,  Anglia (în 3 meciuri) și  Italia (în 4 meciuri)
Cele mai puține goluri înscrise de către o echipă
0,  Elveția 2006 vs  Ucraina
Cele mai multe save-uri, all-time
4, Sergio Goycochea  Argentina și Harald Schumacher  Germania
Cele mai multe save-uri, turneu
4, Sergio Goycochea  Argentina, 1990.
Cele mai multe save-uri, meci
3, Ricardo  Portugalia, vs  Anglia, 2006.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e ^ a b c d e f g h Czechoslovakia qualified eight times prior to being divided into Slovakia and the Czech Republic in 1993. FIFA considers both the Czech Republic and Slovakia as successor teams of Czechoslovakia. The Czech Republic national team qualified for the World Cup for the first time as a separate nation in 2006, with Slovakia doing the same in 2010.(16).
  2. ^ a b c d e f g h The Kingdom of Yugoslavia (1930) and the Socialist Federal Republic of Yugoslavia (1950–1990) qualified eight times from 1930–1990 under the name Yugoslavia prior to its breakup by the secession of many of its constituent republics in 1992. The Federal Republic of Yugoslavia qualified once in 1998 under the name Yugoslavia, and Serbia and Montenegro qualified once in 2006 after a name change in 2003. All these teams are considered the predecessor of the current Serbia team by FIFA. The other national teams which resulted from the breakup of the original Yugoslavia – Croatia, Slovenia, Bosnia-Herzegovina and FYR Macedonia – are considered distinct entities from the Yugoslavia team of 1930–1990. Montenegro now also compete separately after independence in 2006. In 2010, Serbia debuted at the Campionatul Mondial de Fotbal with their own national team.
  3. ^ In the 1930, 1950 and 1982 competitions FIFA retrospective rankings were used to determine 5th–8th places. If these rankings are excluded from consideration, then Brazil's 1930 and 1982 results drop out and Germany alone has the Cele mai multe top eight finishes (16).
  4. ^ a b Germany (since 1949 officially Federal Republic of Germany) is since 1904 represented by the same governing body (Deutscher Fußball-Bund (DFB)). After World War II and the division of Germany, the DFB was only re-admitted to FIFA after the 1950 WC, while Saar (until 1956) and East Germany (until 1990) fielded teams of their own before (re-)joining (West) Germany and the DFB in the German reunification. FIFA officially attributes all international results of the DFB team since 1908 to Germany, including the results of 1954–1990, when the team was often called West Germany.
  5. ^ a b c d e f Czechoslovakia qualified eight times prior to being divided into Slovakia and the Czech Republic in 1993. FIFA considers both the Czech Republic and Slovakia as successor teams of Czechoslovakia. The Czech Republic national team qualified for the World Cup for the first time as a separate nation in 2006, with Slovakia doing the same in 2010.
  6. ^ a b The Soviet Union qualified seven times prior to being dissolved in 1991. The 15 nations that were former Soviet Republics now compete separately. FIFA considers Russia as the successor team of the USSR.
  7. ^ a b The Democratic Republic of the Congo competed as Zaire in 1974.
  8. ^ a b Indonesia competed as the Dutch East Indies in 1938.
  9. ^ In the 1930, 1950 and 1982 competitions FIFA retrospective rankings were used. If these rankings are excluded from consideration, then England still has the Cele mai multe 5th–8th-place finishes (6).
  10. ^ In the 1930, 1950 and 1982 competitions FIFA retrospective rankings were used. If these rankings are excluded from consideration, then Mexico still has the Cele mai multe 9th–16th-place finishes (10).
  11. ^ In the 1930, 1950 and 1982 competitions FIFA retrospective rankings were used. If these rankings are excluded from consideration, then the record is 2, shared by several countries:  Elveția (1934–1938),  Iugoslavia (1954–1958),  Uniunea Sovietică (1958–1962),  Ungaria (1962–1966),  Germania (1994–1998),  Anglia (2002–2006),  Argentina (2006–2010), and  Brazilia (2006–2010)
  12. ^ In the 1930, 1950 and 1982 competitions FIFA retrospective rankings were used. If these rankings are excluded from consideration, Mexico still holds the record with 5 (1994–2010)
  13. ^ For the 1930, 1950 and 1982 competitions, the FIFA retrospective rankings were used to determine which teams finished in 5th to 8th places. These rankings place Paraguay 9th in 1930, although that team finished second in the first round group stage. If Paraguay is considered to have finished in the top eight in 1930, then Paraguay would have the biggest gap (1930–2010). See http://www.fifa.com/mm/document/afdeveloping/technicaldevp/50/09/00/fwc_mexico_1986_en_part4_279.pdf, page 45. The USA reached the final four in 1930, so its top eight finish in that competition does not rely on the retrospective rankings.
  14. ^  Turcia had a gap of 12 tournaments, equal to that of Egypt and Norway, from 1954 to 2002.
  15. ^ In the 1930, 1950 and 1982 competitions FIFA retrospective rankings were used to determine 5th–8th place. If these rankings are excluded Yugoslavia shares this record with  Suedia on 6 (1934, 1938, 1950, 1958, 1974, 1994).
  16. ^ In the 1930, 1950 and 1982 competitions FIFA retrospective rankings were used to determine 5th–8th place. If these rankings are excluded from consideration, then Yugoslavia still holds this record (6).
  17. ^ In the 1930, 1950 and 1982 competitions FIFA retrospective rankings were used to determine 5th–8th place. If these rankings are excluded from consideration, then Switzerland still holds this record (3).
  18. ^ Other teams always progressing from the first round are as follows: 2 appearances  Ghana (2006, 2010); 1 appearance  Cuba (1938),  Țara Galilor (1958),  Germania de Est (1974),  Senegal (2002),  Ucraina (2006), and  Slovacia (excluding Czechoslovakia. 2010). Germany has never failed to advance from 14 first-round group phases, but lost its first-round knockout match in 1938
  19. ^ Other teams never progressing from the first round in at least two appearances are as follows: 4 appearances  Tunisia (1978, 1998, 2002, 2006); 3 appearances  Bolivia (1930, 1950, 1994),  Iran (1978, 1998, 2006),  Algeria (1982, 1986, 2010), Africa de Sud Africa de Sud (1998, 2002, 2010); 2 appearances  El Salvador (1970, 1982),  Egipt (1934, 1990),  Rusia (excluding Soviet Union. 1994, 2002),