Odorheiu Secuiesc

Odorheiu Secuiesc
Székelyudvarhely

— Municipiu —

Stemă

Odorheiu Secuiesc

Poziția geografică

Coordonate: Coordonate: 46°18′50″N 25°18′6″E / 46.31389, 25.3016746°18′50″N 25°18′6″E / 46.31389, 25.30167

Țară

România

Județ

Harghita

Guvernare

- Primar

Levente-Zoltán Bunta (UDMR^[1], ales 2008, reales 2012)

Populație (2002)^[2]

- Total

36.948 locuitori

Site: Pagina Primăriei

Odorheiu Secuiesc (prescurtat Odorhei, în maghiară Székelyudvarhely, în germană Oderhellen alternativ Hofmarkt, în latină Areopolis) este un municipiu din județul Harghita, Transilvania, România. În 2002 avea o populație de 36.948 locuitori, dintre care 35.357 (95,75%) erau maghiari (secui), 1.077 români (2,91%) și 429 romi (1,16%).^[2]

Așezare geografică[modificare]

Orașul se află situat la 105 km sud-est de Târgu Mureș și este străbătut de râul Târnava Mare.

Istoric[modificare]

Prima atestare a orașului datează din 1301 cu numele de Uduord. Denumirea orașului indică faptul că executorul secuilor își avea aici sediul.

Se presupune că localitatea a fost oraș liber înainte de secolul al XIV-lea. În anul 1357 aici s-a ținut prima dietă (adunare reprezentativă) a secuilor. Cetatea (castelul) din oraș a fost edificată în anul 1492 cu folosirea materialelor de construcție ale unei mănăstiri. Ioan Sigismund, principele maghiar al Transilvaniei, a luat în stăpânire cetatea după ce a câștigat o bătălie contra secuilor. Între anii 1562 și 1565 Principatul Transilvaniei a finanțat construirea noului castel Székelytámadt (textual, "a atacat secuiul"), ceea ce a fost interpretat ca o umilință adusă secuilor înfrânți în bătălia cu trupele maghiare princiare. Secuii au distrus acest castel în anul 1599, când au luptat alături de voievodul Țării Românești Mihai Viteazul, și principe al Transilvaniei în 1600. Reconstruirea lui a fost ordonată numai după anul 1621 de noul principe Gabriel Bethlen. În 1616, turcul pașă Ali a ars castelul din temelii, iar în 1704 generalul austriac Tiege l-a jefuit. În cele din urmă, castelul a fost demolat parțial de secui, la ordinul lui Lőrinc Pekry, care l-a recucerit. De atunci se numește Csonkavár („castelul trunchiat”) și a dăinuit până în zilele noastre.

În 1558, Regina Isabella ridică Odorheiul (atestat ca targ din 1485) la statutul de "oras liber", cu drept de folosire a sigiliului și stemei, scutit de orice alte obligații cu excepția tributului datorat otomanilor.

La începutul secolului al XVII-lea (1613) în numele localității a apărut și atributul Secuiesc.

În anul 1876 a devenit reședința comitatului Odorhei, care a luat ființă prin unirea a trei scaune secuiești. În perioada interbelică a fost reședința județului Odorhei.

În timpul regimului comunist orașul a făcut parte mai întâi din Regiunea Stalin (1950-1960), apoi din Regiunea Autonomă Maghiară, după care, în anul 1968, nu și-a mai redobândit statutul de reședință de județ, ci a fost integrat în nou înființatul județ Harghita, cu reședința la Miercurea Ciuc.

Obiectiv memorial[modificare]

Cimitirul Eroilor Români din cele două războaie mondiale, amplasat pe dealul Cuvar, cu o suprafață de 234 mp. În acest cimitir sunt înhumați 43 eroi militari români, din care 8 din Primul Război Mondial și 35 din cel de-al Doilea Război Mondial.

Demografie[modificare]

Evoluția populației la recensăminte:

Conform datelor recensământului din 1930 Odorheiul avea în acel an o populație de 8.518 locuitori, dintre care 6.928 maghiari (81,3%), 962 români (11,3%), 283 evrei (3,3%), 172 germani (2,0%), 122 țigani (1,4%) ș.a. Din punct de vedere confesional populația orașului era alcătuită din 4.369 romano-catolici (51,3%), 2.203 reformați (25,9%), 680 ortodocși (8,0%), 455 unitarieni (5,3%), 313 mozaici (3,7%), 282 greco-catolici (3,3%), 165 evanghelici-lutherani (1,9%) ș.a.

Personalități[modificare]

La Odorheiu Secuiesc s-au născut:

în 1620: preotul István Lakatos, scriitor
în 1737: Mihály Tölcséres, scriitor ecleziastic
în 1897: poetul Sándor Tomcsa
în 1871: poetul și traducătorul Ferenc Szemlér
în 1883: poetul László Tompa
în 1909: László Rajk, politician comunist, secretar adjunct al MKP (Partidul Comunist Maghiar), ministru de interne al Ungariei, victima unui proces ideologic în anul 1949.