La mormântul lui Aron Pumnul
La mormântul lui Aron Pumnul este o poezie scrisă de către Mihai Eminescu în 1866 și semnată M. Eminoviciu, privatist.
Este publicată pentru prima dată în broșura numită Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști, scoasă de elevii lui Aron Pumnul în ianuarie 1866, la moartea profesorului lor.
La mormântul lui Aron Pumnul
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină, Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta; C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină, Se stinse-o dalbă stea!
Metalica, vibrânda a clopotelor jale Vuiește în cadență și sună întristat; Căci, ah! geniul mare al deșteptării tale Păși, se duse-acuma pe-a nemuririi cale Și-n urmă-i ne-a lăsat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt și mare, Col? unde te-așteaptă toți îngerii în cor, Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare Și-ți împletesc ghirlande, cununi mirositoare, Cununi de albe flori!
Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare, Te plânge-n tânguire și locul tău natal; Căci umbra ta măreață în falnica-i zburare O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare Ce-i simț național!
Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă, Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioase. În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, Colo, în Eliseu!...
 |
Acest articol despre literatura română este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa! |
