Petăr Mladenov

Petăr Mladenov
Petăr Mladenov (1976)
Date personale
Născut	22 august 1936 Urbabinți, Vidin, Bulgaria
Decedat	31 mai 2000 (63 de ani) Sofia, Bulgaria
Înmormântat	Cimitirul Central din Sofia[*]​
Căsătorit cu	Galya Mladenova[*][[Galya Mladenova |​]]
Cetățenie	Bulgaria
Ocupație	politician diplomat
Limbi vorbite	limba bulgară
Președinte al Bulgariei
În funcție 3 aprilie 1990 – 6 iulie 1990
Succedat de	Stanko Todorov[*][[Stanko Todorov (luptător în rezistență, Bulgaria)|​]]
Ministru de externe al Bulgariei
În funcție 17 decembrie 1971 – 17 noiembrie 1989
Guvern	4 cabinete Pravitelstvo na Stanko Todorov 1[*][[Pravitelstvo na Stanko Todorov 1 |​]] Pravitelstvo na Stanko Todorov 2[*][[Pravitelstvo na Stanko Todorov 2 |​]] Pravitelstvo na Grișa Filipov[*][[Pravitelstvo na Grișa Filipov |​]] Pravitelstvo na Gheorghi Atanasov[*][[Pravitelstvo na Gheorghi Atanasov |​]]
Precedat de	Ivan Bașev[*][[Ivan Bașev (diplomat bulgar)|​]]
Succedat de	Boiko Dimitrov[*][[Boiko Dimitrov (diplomat bulgar)|​]]
Premii	Řád přátelství[*][[Řád přátelství (Czechoslovak decoration)|​]] (20 august 1986) Ordinul Soarele Perului în grad de mare cruce[*]​
Partid politic	БСП (1990–2000) БКП (1964–1990)
Alma mater	Universitatea din Sofia Institutul de Stat pentru Relații Internaționale de la Moscova[*]​

Petar Mladenov cu Nicolae Ceaușescu

Petăr Toșev Mladenov (în bulgară Петър Тошев Младенов; n. 22 august 1936, Urbabinți, Vidin, Bulgaria – d. 31 mai 2000, Sofia, Bulgaria) a fost un diplomat și politician bulgar comunist. El a servit ca ministru de externe timp de aproape două decenii pentru Todor Jivkov. Mladenov s-au alăturat Biroului Politic și a devenit ministru de externe în 1971, servind în această poziție până în noiembrie 1989, când l-a demis pe Jivkov. Mladenov a preluat apoi ambele functii a lui Jivkov, devenind secretar general al Partidului Comunist și președinte al Consiliului de Stat. A reorganizat Executivul bulgar. Ambele sale funcții au fost eliminate la începutul anului 1990, însă Mladenov a devenit președinte al Bulgariei pe 3 aprilie 1990. La 6 iulie în același an și-a dat demisia, în urma unei acuzații că ar fi cerut folosirea tancurilor împotriva demonstranților anticomuniști in noiembrie 1989.