Trădare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Trădare (în limba română veche și hiclenie, hainie, hainlâc, predanie), este denumită fapta de a înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva, săvârșind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu dușmanul etc. [1]

Plutarh susține în lucrarea sa Viețile paralele ale oamenilor iluștriIulius Cezar ar fi exclamat: "Iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători" (în latină Proditionem amo, sed proditores odi).

Legislația română[modificare | modificare sursă]

În Codul penal al României, partea specială, la articolul 396, este prevăzută infracțiunea de Trădare prin ajutarea inamicului:[2] "Fapta cetățeanului român care, în timp de război: a) predă teritorii, orașe, poziții de apărare, depozite ori instalații ale forțelor armate române sau care servesc apărării; b) predă nave, aeronave, mașini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot servi purtării războiului; c) procură inamicului oameni, valori sau materiale de orice fel; d) trece de partea inamicului sau efectuează alte acțiuni care sunt de natură să favorizeze activitatea inamicului ori să slăbească puterea de luptă a forțelor armate române sau a armatelor aliate; e) luptă sau face parte din formații de luptă împotriva statului român sau a aliaților săi se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

O altă infracțiune contra siguranței statului o reprezintă Trădarea prin transmitere de informații secrete de stat, prevăzută la articolul 395 din Codul penal al României:[3] "Transmiterea de informații secrete de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, precum și procurarea ori deținerea de documente sau date ce constituie informații secrete de stat de către cei care nu au calitatea de a le cunoaște, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, săvârșite de un cetățean român, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi."

Dacă făptașul nu e cetățean român sau o persoană fără cetățenie, domiciliată pe teritoriul statului român, aceeași faptă este considerată spionaj: Art. 400 Spionajul "Faptele prevăzute în art. 395, săvârșite de un cetățean străin sau apatrid, se pedepsesc cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi."[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ DEXonline: Trădare
  2. ^ http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-396
  3. ^ http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-395
  4. ^ http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-400

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Bălan: Istoria trădării la români, 2 volume, 800 p., ediția a II-a Editura Eurostampa, Timișoara, 2002, (ed- a III-a 2010)

Legături externe[modificare | modificare sursă]