Dan Puric

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dan Puric
Dan Puric (3).JPG
Dan Puric (apr 2012)
Nume la naștere Liviu Dan Puric
Născut(ă) 12 februarie 1959 (1959-02-12) (55 de ani)
Buzău
Site oficial danpuric.ro

Dan Puric (n. 12 februarie 1959) este un actor, eseist, autor și regizor de teatru român care a jucat în teatru, în film și în spectacole de televiziune. Spectacolele sale - Toujours l'amour, Made in Romania, Costumele, Don Quijote - au fost reprezentate în mai multe țări. În film, a jucat rolul principal în coproducția româno-sârbă Broken Youth, iar spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt și RTL Luxemburg. A mai jucat în filme pentru televiziunea publică din Lausanne, Elveția.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studii[modificare | modificare sursă]

Teatru[modificare | modificare sursă]

Roluri principale[modificare | modificare sursă]

  • Suflet românesc, - one man show, scenariu și regie proprii, (2013)
  • Semion Semionovici Podsekalnikov - Sinucigașul, de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa, Teatrul Național București (2009)
  • Ion Anapoda - Idolul și Ion Anapoda de G. M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, (2006)
  • Don Quijote - Don Quijote după Miguel de Cervantes, scenariu și regie proprii, (2005)
  • Vis - one man show, scenariu și regie proprii, (2005)
  • Agamiță Dandanache - O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia Grigore Gonța, (2003)
  • Rică Venturiano - O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regia Felix Alexa, (2002)
  • Revizorul - Revizorul de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski, (2002)
  • Urmuz - one man show după Urmuz, regia Cătălina Buzoianu, (1992)
  • Arlechino - Jocul dragostei și al întâmplării de Pierre de Marivaux, regia Felix Alexa, (2001)
  • Eminescu - Și mai potoliți-l pe Eminescu de Cristian Tiberiu Popescu, regia Grigore Gonța, (2000)
  • Brânzovenescu - "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, (2000)
  • Vagabondul - Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, regia Mihai Manolescu, (1997)
  • Locotenent Davis Wills - De partea cui ești? de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, (1996)
  • Doctor Sanderson - Harvey de Mary Chase, regia Tudor Mărăscu, (1994)
  • Jack Absolutul - Rivalii de Richard Sheridan, regia Horea Popescu, (1993)
  • Jocul (one man show), autor și regia Traian Ailenei, (1991)
  • Radu - Cruciada copiilor de Lucian Blaga, regia Laurian Oniga, (1991)
  • Evelpides - Păsările de Aristofan, regia Niky Wolcz, (1991)
  • Sir Andrew Aguecheek - Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, (1991)
  • Truffaldino - Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Laurian Oniga, (1987)
  • Ermolai - Primăvara bobocilor - regia Mircea Mureșan, (1987)

Regie[modificare | modificare sursă]

Turnee internaționale[modificare | modificare sursă]

Nominalizări și premii[modificare | modificare sursă]

  • Crucea Casei Regale a României înmânată de Majestatea Sa, Regele Mihai al României, 2009
  • Marele Premiu la cea de-a 8-a ediție a Festivalului Internațional de Monodramă din Bitola, Macedonia, 2006
  • Premiul de excelență pentru „Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român, folosind tăcerea ca limbaj universal”, acordat de firma olandeză Den Braven, 2006
  • Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române pentru realizările din cinema și teatru (2003)[2]
  • Premiul UNITER pentru teatru non-verbal, 2003
  • Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltare culturală - pentru promovarea artei scenice românești în străinătate (modalități de exprimare scenică), 2002
  • Marele Premiu al Fundației „Anastasia”, 2002
  • Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler - pentru servicii excepționale în cultură, 2000
  • Premiul UNITER acordat de Secția Română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul Toujours l'amour, 1999
  • Premiul pentru Teatru de Pantomimă acordat de secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru - Fundația Teatrul XXI, 1997
  • Premiul „Constantin Tănase” la Festivalul Umorului pentru rolul principal din Omul care a văzut moartea, 1997
  • Premiul I la Festivalul de Film de la Costinești pentru spectacolul de pantomimă Jocul, 1987

Poetica teatrului său[modificare | modificare sursă]

Dan Puric a promovat în calitatea sa de regizor un spectacol de teatru total, o sinteză a artelor dansului, costumului și mimicii, care amintește experimentele din perioada interbelică a marelui regizor francez Jean-Louis Barrault și teoria supramarionetei, formulată de regizorul și teoreticianul teatrului E. G. Craig, care s-a bucurat de notorietate în România și a corespuns cu activitatea regizorului român Haig Acterian.[3]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Publicisticǎ[modificare | modificare sursă]

Cine suntem[modificare | modificare sursă]

În 2008 a publicat, la editura Platytera din București, cartea Cine suntem, sau despre taina identității personale și comunitare trăită și exprimată în și prin persoana autorului [4][5][6] Cartea începe cu îndemnul părintelui Iustin Pârvu Urmați-l, citiți-l și-l veți înțelege; are o prefață, Dan Puric, un apologet ortodox, semnată de Dan Ciachir, o postfață, Dan Puric, un foc nestins, semnată de Gheorghe Ceaușu, și conține zece capitole: Mătur poteca spre Biserică; Dragostea, mai presus de artă; Sensul vieții, al morții și al suferinței; Zodia supraviețuirii; Demnitate creștină; Cauză și efect; Cele trei priviri; Zece leproși; Cine suntem; Lumină de om și de neam românesc.

Omul Frumos[modificare | modificare sursă]

În 2009 se lansează la editura Lumina Tipo din București, o noua carte: Omul Frumos. [7]

Fii demn ![modificare | modificare sursă]

Actorul si regizorul Dan Puric a lansat pe 15 noiembrie 2011 la Teatrul de pe Lipscani cel mai nou volum al sau, "Fii demn!".[8][9] După "Omul frumos" și "Cine suntem", Dan Puric parcurge "o noua călătorie" în perimetrul demnității. Potrivit Radio Romania[10], cartea lui Dan Puric, structurată în șase capitole, scrisă la persoana întâi, este confesiunea unui om care se bucură de fiecare răsărit de soare și care, cu sensibilitate dar și cu luciditate, redescoperă, pentru sine și pentru oameni, reperele necesare oricărui român: mama, pământul și martirii neamului. Cartea are pe copertă fotografia mamei autorului.

Cu o scriitură simplă, dublată de umor și ironie, autorul cărții "Fii demn!" reconstruiește prin prisma unui demers personal o lume ce se caută pe sine, dar care, în esența ei, nu și-a pierdut simțul valorii și credința.

Suflet românesc[modificare | modificare sursă]

Lansată pe 17 decembrie la Ateneul Român[11] și pe 18 decembrie 2013 la Sala Dalles.[12] Colecțiile de interviuri și de conferințe, în care autorul ne prezintă fața curată a românului, marchează un moment important pentru cititor, acela de a-și pune întrebări firești despre rostul propriu, dar și despre calea acestui neam.[12]

Alte activități[modificare | modificare sursă]

  • A participat în 1996 la Chicago la al patrulea Congres Internațional de Educație al orașelor de limba franceză și engleză The Arts and Humanities as Agents for Social Change unde a primit Premiul Chicago Artists International Program[13]
  • Dan Puric a fost unul dintre semnatarii memoriului adresat Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române în 2006 în care se cerea BORsă ia poziție oficială față de agenda tot mai agresivă pe care activiștii homosexuali o promovează în țara noastră [n.n. România] și, în special, față de manifestările publice ale acestora”. Semnatarii memoriului, printre care și Noua Dreaptă, încercau prin acesta să împiedice organizarea paradei LGBT, din cadrul festivalului GayFest din anul 2006. Mai mult, a fost depusă o acțiune în justiție pentru a suspenda autorizatia de organizare a marșului obținută de ACCEPT, însă fără succes. [14]

Critici[modificare | modificare sursă]

„La cât e de inteligent și de angajat spiritual, aș fi așteptat să-l văd mai smerit, mai aproape de discursul unui mărturisitor decât de acela al unui gânditor amator. Dar mai e ceva: domnul Puric a adoptat o strategie pedagogică riscantă. Când vrei să educi pe cineva, nu începi prin a-l flata. Dacă vrei ca cineva să învețe ceva, nu-i spui mereu că n-are nimic de învățat. Or, domnul Puric încurajează un soi de legendarizare arbitrară a națiunii, din care rezultă că ea frizează desăvârșirea. Atunci la ce bun s-o mai dăscălești? Suntem unici, persecutați de tot mapamondul, singurii creștini adevărați, speranța lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui să facă posibile asemenea analogii.”

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Teatrul National Bucuresti
  2. ^ Academia Română 2003
  3. ^ Dan Puric, biografie (1959 – prezent) Suciu Sebastian,10 august 2013, istoriesicultura.ro
  4. ^ Adrian Botez, Cine suntem, recenzie, Monitor Cultural on-line, anul III, august 2008
  5. ^ Dan Puric - o intruchipare a providentei divine in mintile si sufletele oamenilor, 3 august 2012, Stelian Gomboș, CrestinOrtodox.ro, accesat la 29 august 2013
  6. ^ Actorul DAN PURIC si-a lansat cu mare succes o carte: CINE SUNTEM, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2008, numărul 820, accesat la 21 ianuarie 2014
  7. ^ Articol - La cartea Maestrului Dan Puric despre Omul Frumos, 3 august 2012, Stelian Gomboș, CrestinOrtodox.ro, accesat la 29 august 2013
  8. ^ Dan Puric lansează cartea „Fii demn!”, pe 15 noiembrie, la Teatrul de pe Lipscani hotnews.ro, accesat 5 februarie 2014
  9. ^ Radio România Cultural: Dan Puric lansează cartea „Fii demn!”, pe 15 noiembrie, la Teatrul de pe LipscaniRadio România Cultural, accesat 5 februarie 2014
  10. ^ Radiocultura, Un proiect Radio România Cultural - Fii demn!, un nou volum semnat de Dan Puric
  11. ^ Dan Puric – Conferința „Suflet Românesc” la Ateneul Român, accesat la 05 februarie 2014
  12. ^ a b Dan Puric lansează cartea „Suflet românesc”, la Sala Dalles, 17 decembrie 2013, Ionela Roșu, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
  13. ^ Grady Hillman -The Arts and Humanities as Agents for Social Change: 4th International Congress of Educating Cities (Chicago, Illinois USA, September 24-27, 1996)
  14. ^ N., Parada homosexualilor incită spiritele, Acasă TV, 1 iunie 2006, accesat la 14 februarie 2014
  15. ^ Pleșu: „N-am să mai apuc un alt chip al acestei țări”, Adevărul, 7 august 2009. Accesat la 17 februarie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri