Ioan Ianolide

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan Ianolide
Date personale
Născut1919
Dobrotești, Teleorman
Decedat5 februarie 1986
București, RS România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Cernica Modificați la Wikidata
Naționalitateromân
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Activitate
Partid politicMișcarea Legionară  Modificați la Wikidata

Ioan Ianolide (n. 1919, Dobrotești, județul Teleorman – d. 5 februarie 1986) a fost un scriitor român, legionar (membru al Frățiilor de Cruce), deținut politic al regimului lui Ion Antonescu și apoi, al regimului comunist.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

La Închisoarea Aiud a făcut parte din grupul „Misticilor”, alături de Valeriu Gafencu, Traian Trifan, Traian Marian, Anghel Papacioc, Marin Naidim, Virgil Maxim.[2]

Opera[modificare | modificare sursă]

Ioan Ianolide este autorul unei cărți memorialistice, apărută postum sub îngrijirea unor călugărițe de la Mănăstirea Diaconești, care în perioada postcomunistă a cunoscut o răspândire largă, devenind sursă primară pentru o serie de mituri din viața concentraționar-stalinistă, inclusiv în promovarea prototipului de „Sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu.[3]

  • Întoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă, Editura Christiana, București, 2006
  • Testamentul unui nebun, Editura Bonifaciu, 2015
  • Deținutul profet, Editura Bonifaciu, 2009

Recepția în străinătate[modificare | modificare sursă]

Germania[modificare | modificare sursă]

Literatura germană care se ocupă cu analizarea terorii comuniste din România folosește actele din dosarul de securitate al lui Ioan Ianolide și scrierile acestuia sursă exemplară pentru evidențierea atrocităților înfăptuite de sistemul comunist.[4][5] Dialogurile purtate cu Valeriu Gafencu au fost receptate și analizate cu deosebit interes în publicații cu specific teologic.[6][7]

Statele Unite ale Americii[modificare | modificare sursă]

Exemplul personal al lui Ioan Ianolide și mărturiile date de acesta despre atitudinea creștinilor ortodocși în fața morții constituie subiectul unui important studiu publicat în revista Mortality: Promoting the interdisciplinary study of death and dying.[8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Deținuții politici ai regimului comunist, în discuție la Muzeul Județean (Alexandria), 8 iunie 2011, Adevărul
  2. ^ pitestiprison.org. „Valeriu Gafencu – „Sfântul Închisorilor". Accesat în . 
  3. ^ William Totok, Elena-Irina Macovei; Între mit și bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu și rezistența armată anticomunistă din România, Elefant Online, 27 iulie 2016, notă subsol nr. 135, f.p.
  4. ^ Geisler, R.[Hr]: Durch die Hölle der kommunistischen Umerziehung: Neumärtyrer und Bekenner Rumäniens. Wachtendonk 2011. 244p. ISBN 978-3-937129-71-6.
  5. ^ ·http://d-nb.info/1017664811
  6. ^ Wolf, Johannes Alfred: Ioan Ianolide Ein abschließendes Zeugnis über Valeriu Gafencu. În: Der Schmale Pfad. Orthodoxe Quellen und Zeugnisse. Nr. 35 (März-April)/2011.
  7. ^ Wolf, Johannes Alfred: Ioan Ianolide Dialoge mit Valeriu Gafencu. În: Der Schmale Pfad. Orthodoxe Quellen und Zeugnisse. Nr. 35 (März-April)/2011.
  8. ^ Hall, Christine: Human freedom and the enigma of martyrdom in the Romanian Orthodox Church (1944–1964). În: Mortality: Promoting the interdisciplinary study of death and dying. Nr. 2(2014) Vol. 19. p. 152-175.

Legături externe[modificare | modificare sursă]