Andrei Andreicuț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
I.P.S. Andrei Andreicuț, foto: 2012

Andrei Andreicuț, pe numele de mirean Ioan Andreicuț, (n. 24 ianuarie 1949, Oarța de Sus, județul Sălaj (interbelic), în prezent în județul Maramureș) este din martie 2011 mitropolit al Mitropoliei Clujului. În anul 1990, după alungarea episcopului Emilian Birdaș, a devenit episcop al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia. În anul 1998 episcopia păstorită de el a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie. În anul 2005 a fost unul din candidații propuși a-i succeda mitropolitului Antonie Plămădeală. Nealegerea lui Andrei Andreicuț a dus la secesiunea nordului Mitropoliei Ardealului, sub conducerea lui Bartolomeu Anania, care a devenit arhiepiscop mitropolit. După moartea lui Anania, succesorul acestuia la Cluj a fost Andrei Andreicuț.

Cariera[modificare | modificare sursă]

Între 1967-1972 a urmat cursurile Facultății de Construcții Căi Ferate din cadrul Universității Tehnice de Constructii București. După absolvirea facultății a lucrat ca inginer la Întreprinderea de Căi Ferate a Regionalei CFR Cluj. După doi ani de inginerie, între 1976-1978, a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu, pe care l-a absolvit în doi ani ca urmare a aprobării susținerii examenelor anticipat datorită faptului că mai deținea o altă licență. În august 1978 a fost hirotonit preot de către arhiepiscopul Teofil Herineanu al Episcopiei Vadului, Feleacului și Clujului.[1]

Din anul 1978 a fost preot în Turda, unde a amenajat o capelă, organizată anterior într-o casă, dându-i forma și aspectul de adevărată biserică. A inițiat un program sistematic de cateheze pentru tineri și adulți precum și nenumărate acțiuni cu caracter social. A inițiat în viața duhovnicească mulți tineri, dintre care peste 30 au ajuns preoți sau monahi.

Forțat de Securitate, a semnat un angajament de colaborare. În anul 1985, după nenumărate încercări eșuate din cauza obstrucționării din partea regimului comunist, după cum mărturisesc unii din profesorii de la Institutul Teologic Ortodox din București (azi Facultatea de Teologie Ortodoxă), a obținut înscrierea la doctorat. În anul 1985 fost transferat, la cererea episcopului Emilian Birdaș în Episcopia de Alba Iulia în Parohia Maieri I unde a desfășurat aceeași bogată activitate pastorală. La 15 noiembrie 1987 a pus bazele corului de copii "Theotokos".

Pe 25 februarie 1990 a devenit episcop-vicar al Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, care îl avea ca titular pe episcopul Emilian Birdaș. În urma demisiei episcopului Emilian Birdaș, devenit ulterior episcop vicar la Arad, apoi episcop de Caransebeș, Andrei Andreicuț a devenit episcop al episcopiei Alba Iulia în iunie 1990, și arhiepiscop din 1998, când eparhia a fost ridicată de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Arhiepiscopie.

După decesul mitropolitului Antonie Plămădeală, a fost nominalizat pentru funcția de mitropolit al Ardealului. La alegerile desfășurate pe 3 noiembrie 2005 a fost preferat, după al doilea tur de scrutin, Laurențiu Streza. Ca urmare a alegerii acestuia din urmă în funcția de mitropolit al Ardealului (in defavoarea lui Andrei Andreicuț, agreat de mediul ortodox din Transilvania), a fost reactivata Mitropolia Clujului.[2][3]

În calitate de episcop a înființat Editura Reîntregirea și o tipografie, a înființat și susținut un seminar teologic, o facultate de teologie (pentru care a construit un sediu modern) și un post bisericesc de radio. Este unul dintre primii episcopi ortodocși care au organizat activitatea socială a bisericii la nivel eparhial.

Între anii 1996-2008 a fost decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.

În ședinta din 18 martie 2011 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a fost ales în funcția de arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului și mitropolit al Mitropoliei Clujului. Instalarea sa în funcție a avut loc în data de 25 martie 2011 în prezența unui sobor de ierarhi ai BOR și a unui numeros public din aparatul de stat.[4]

Relația cu fosta Securitate[modificare | modificare sursă]

În anul 2007 a fost deconspirat ca fost colaborator al Securității, cunoscut cu numele de cod "Ionică".[5] Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor fostei Securități a stabilit în ședința sa din 13 septembrie 2007 faptul că Andrei Andreicuț a făcut poliție politică.[6] În data de 9 octombrie 2007 plenul CNSAS a respins contestația formulată de Andrei Andreicuț împotriva verdictului de colaborare.[7] Cu ocazia respectivă, Laurențiu Tănase, membru al CNSAS la propunerea PSD, a declarat că notele furnizate de Andreicuț erau "total nevinovate".[8]

Fostul disident Gabriel Andreescu a publicat în ediția din 18 octombrie 2007 a ziarului Ziua extrase din dosarul de rețea al lui Andrei Andreicuț, care relevă faptul că a fost racolat pentru posibilitățile sale de a "penetra în intimitatea elementelor fost greco-catolice". Ca informator a urmărit o călugăriță greco-catolică clandestină, l-a denunțat pe Octavian Bârlea, superiorul uniților din Germania pentru apelul său către românii din străinătate etc. Într-o informare din luna august 1985 l-a denunțat pe un preot romano-catolic care ținea cursuri de catehizare cu copiii și nepoții unor credincioși, "iar preotul respectiv îi notează în registrele lor cu numele maghiarizate". Dosarul său de rețea nr. 354 arată că unul dintre credincioși venise la el să-i mărturisească problemele de natură sentimentală și faptul că intenționează să se căsătorească cu o străină. Andreicuț l-a denunțat scriind în nota sa informativă către Securitate din 28 octombrie 1983 toate aceste date intime.[9]

În 15 februarie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a anulat verdictele de colaborare date de CNSAS.[10] Curtea de Apel Alba Iulia a invocat din oficiu o excepție procedurală legată de decizia nr. 51/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 6 februarie 2008, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a legii CNSAS, formulată de senatorul Dan Voiculescu.[11][12]

După alegerea lui Andreicuț în funcția de mitropolit, scriitorul Mircea Dinescu, membru în colegiul CNSAS, a reiterat pentru agenția Mediafax că acesta semnase angajamentul în anul 1983 ca urmare a unui șantaj, sub amenințarea întocmirii unui dosar penal pentru dare de mită. Mircea Dinescu a descris cazul lui Andreicuț drept atipic în rândul preoților colaboratori, deoarece acesta nu a încercat să facă o carieră în Securitate.[13]

Andrei Andreicuț a declarat într-o conferință că a semnat angajamentul cu Securitatea sub amenințarea cu închisoarea și a vorbit despre perioada în care ar fi fost urmărit de Securitate, făcând apel la mila divină și la iertare pentru cei care au greșit și regretă.[14]

Conform memoriilor preotului greco-catolic Ioan Mitrofan, prieten al său din tinerețe, Andrei Andreicuț s-a numărat între cei care l-au vizitat pe cardinalul Iuliu Hossu aflat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Căldărușani.[15] Pe 23 iunie 2000 l-a însoțit pe patriarhul Teoctist în vizita pe care acesta a efectuat-o cardinalului Alexandru Todea la Reghin.[16]

Implicarea în politică[modificare | modificare sursă]

Între cele două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale din 2014 a devenit publică implicarea unor înalți clerici ai Bisericii Ortodoxe Române, între care și cea a mitropolitului Andreicuț, în campania electorală a lui Victor Ponta (PSD).[17][18]

Controverse[modificare | modificare sursă]

In 25 Martie 2017, mitropolitul Andreicuț participa la "Marsul pentru viata", declarand "daca toate tinerele familii ar avea macar cate trei copii: unul pentru tata, unul pentru mama si unul pentru tara si biserica". Controversa in jurul acestei declarati este legata de faptul ca el insusi nu are nici un copil.


Opere[modificare | modificare sursă]

Volume proprii[modificare | modificare sursă]

  • Spovedanie și Comuniune, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1998
  • Dinamica despătimirii, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
  • Spiritualitate creștină pe înțelesul tuturor, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2002
  • Morala Împărăției întemeiată pe Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2003
  • Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004
  • Ospățul credinței, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1999
  • În pas cu tranziția, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1999
  • S-au risipit făcătorii de basme, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2001
  • Repere de morală creștină, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007
  • Dialog al vremii cu memoria, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009
  • Dragostea fascinantă și nemuritoare, ed. Renașterea, 2011

Traduceri din limba franceză[modificare | modificare sursă]

  • Ignatie Briancianinov, Fărâmiturile ospățului, Ed. Episcopiei, Alba Iulia, 1996
  • Dionysios Tatsis, Cuvintele bătrânilor, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004

Distincții[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ziarul Lumina, ÎPS Andrei a împlinit 62 de ani, ediția din 26 ianuarie 2011 (accesat 19 februarie 2011).
  2. ^ Deutsche Welle, Emil Boc și disputa din BOR, 11 ianuarie 2006 (accesat 20 februarie 2011).
  3. ^ Deutsche Welle, Cearta bisericilor, 12 iulie 2006 (accesat 20 februarie 2011).
  4. ^ Adevărul, Desant în Catedrală, 30 martie 2011 (accesat 2 aprilie 2011).
  5. ^ Deutsche Welle, Poliție politică în straie bisericești, 9 octombrie 2007 (accesat 19 februarie 2011).
  6. ^ Mediafax, Andreicuț a făcut poliție politică, 13 septembrie 2007 (accesat 2 aprilie 2011).
  7. ^ România Liberă, Contestația lui Andreicuț a fost respinsă, 9 octombrie 2007 (accesat 2 aprilie 2011).
  8. ^ Idem.
  9. ^ Gabriel Andreescu, Păcatele arhiepiscopului Andreicuț, Ziua, 18 octombrie 2007 (accesat pe site-ul 9am.ro, 20 februarie 2011).
  10. ^ Agerpres, A fost publicată motivarea admiterii contestației în cazul arhiepiscopului Andreicuț, 21 februarie 2008 (accesat 20 februarie 2011).
  11. ^ Evenimentul Zilei, Cum a scăpat ÎPS Andreicuț de colaborarea cu Securitatea, 25 martie 2011 (accesat 2 aprilie 2011).
  12. ^ Extras din sentința civilă a Curții de Apel Alba Iulia
  13. ^ Gândul, Un nou mitropolit al Clujului, 18 martie 2011 (accesat 2 aprilie 2011).
  14. ^ Andrei Andreicuț invocă iertarea divină
  15. ^ Ioan Mitrofan, Amintiri care ne dor, Editura Buna Vestire, Blaj, 2002, pag. 77.
  16. ^ Lumina creștinului, august 2000
  17. ^ Mitropolia Clujului a cerut preoților să spună oamenilor să voteze un președinte „credincios, ortodox, român”, România Liberă, 8 noiembrie 2014.
  18. ^ Circulara primită de preoții din Cluj, Gândul, 9 noiembrie 2011.
  19. ^ CETĂȚENII DE ONOARE ai orașului Negrești-Oaș, accesat 13.11.2015
  20. ^ Hotărârea Consiliului Local al orașului Negrești-Oaș nr. 75-07.11.2011

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri