Comuna Ipatele, Iași
| Ipatele | |
| — comună — | |
 | |
  Ipatele Ipatele (România) | |
| Coordonate: 46°54′37″N 27°26′05″E / 46.91028°N 27.43472°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Iași |
| SIRUTA | 97553 |
| Reședință | Ipatele |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Ipatele[*] | Elena-Luminița Lipșa[*][3] ( PSD, octombrie 2020) |
| Suprafață | |
| - Total | 46,72 km² |
| Altitudine | 247 m.d.m. |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▼ 1865 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
 | |
Modifică date / text  | |
Ipatele este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Alexești, Bâcu, Cuza Vodă și Ipatele (reședința).
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în marginea de sud a județului, la limita cu județul Vaslui, zona sa nordică fiind udată de râul Stavnic. Este străbătută de șoseaua județeană DJ248B, care o leagă spre nord de Șcheia, Mogoșești și Voinești, și spre sud de Drăgușeni și mai departe în județul Vaslui de Negrești (unde se termină în DN15D).[4]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Ipatele
Români (95,92%)
Necunoscută (4,02%)
Altă etnie (0,05%)
Componența confesională a comunei Ipatele
Ortodocși (93,78%)
Creștini după evanghelie (1,98%)
Necunoscută (4,02%)
Altă religie (0,21%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ipatele se ridică la 1.865 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.078 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,92%). Pentru 4,02% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,78%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,98%). Pentru 4,02% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Ipatele este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Elena-Luminița Lipșa[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 8 | |||||||||
| Partidul Mișcarea Populară | 2 | |||||||||
| Uniunea Salvați România | 1 | |||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Fundurile a județului Vaslui și era formată din satele Ipatele, Bâcu, Slobozia, Cioca-Boca și Halița, având în total 1463 de locuitori. În comună existau două biserici și o școală.[7] La aceeași vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Borăști, formată din satele Borăști, Drăgești, Sofronești, Alexești, Petrești și Iezeru; aici existau trei biserici și o școală.[8]
Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Negrești a aceluiași județ, comuna Ipatele având 1420 de locuitori în satele Bâcu, Cioca-Boca, Ipatele, Slobozia, Ezeru, Halița și Petrești,[9] iar comuna Borăști — 1054 de locuitori în satele Borăști, Drăgești, Alexești și Sofronești.[10] În 1931, comuna Borăști a primit, ca și satul ei de reședință, denumirea de Cuza-Vodă.[11]
În 1950, comunele au fost transferate raionului Negrești din regiunea Iași, iar în 1954, comuna Cuza Vodă a fost desființată, din ea doar satul de reședință și satul Alexești trecând la comuna Ipatele. În 1968, comuna Ipatele a trecut la județul Iași în alcătuirea actuală. Tot atunci, satul Slobozia a fost desființat și inclus în satul Ipatele.[12][13]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Patru obiective din comuna Ipatele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: cel de la „Doschina” (aflat la 1 km nord-est de Bâcu între pârâul Stavnic și drumul spre Cioca-Boca); și situl de „pe Beci” (la 500 m est de același sat). Situl de la Doschina cuprinde urmele unor așezări din perioada Latène (cultura geto-dacică) și din secolele al III-lea–al IV-lea e.n. (epoca daco-romană). În situl de pe Beci s-au găsit așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al II-lea–al III-lea e.n. (Latène-ul târziu), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al V-lea–al VI-lea (epoca migrațiilor) și secolele al XVI-lea–al XVII-lea.
Celelalte două obiective, clasificate ca monumente de arhitectură, sunt biserica „Sfântul Nicolae” (1789) din satul Bâcu; și Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1805) din satul Ipatele.
Personalități[modificare | modificare sursă]
- Ioan D. Hăulică (n. 1924) - medic, membru al Academiei Române.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ Google Maps – Comuna Ipatele, Iași (Map). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Ipatele, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 62.
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Borăști, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 526.
- ^ „Comuna Ipatele în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Comuna Borăști în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 454. .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .