Comuna Ipatele, Iași

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ipatele
—  Comună  —
Ipatele se află în România
{{{alt}}}
Ipatele
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 46°54′37″N 27°26′05″E / 46.91028°N 27.43472°E / 46.91028; 27.4347246°54′37″N 27°26′05″E / 46.91028°N 27.43472°E / 46.91028; 27.43472

Țară  România
Județ Iași

SIRUTA 97553

Reședință Ipatele
Localități componente

Guvernare
 - Primar Costică Postârnac (PSD,02004)

Suprafață
 - Total 46,72 km²
Altitudine 247 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 1.865 locuitori

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Ipatele este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Alexești, Bâcu, Cuza Vodă și Ipatele (reședința).

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în marginea de sud a județului, la limita cu județul Vaslui, zona sa nordică fiind udată de râul Stavnic. Este străbătută de șoseaua județeană DJ248B, care o leagă spre nord de Șcheia, Mogoșești și Voinești, și spre sud de Drăgușeni și mai departe în județul Vaslui de Negrești (unde se termină în DN15D).[3]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Ipatele

     Români (95.92%)

     Necunoscută (4.02%)

     Altă etnie (0.05%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Ipatele

     Ortodocși (93.78%)

     Creștini după evanghelie (1.98%)

     Necunoscută (4.02%)

     Altă religie (0.21%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ipatele se ridică la 1.865 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.078 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,92%). Pentru 4,02% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,78%), cu o minoritate de creștini după evanghelie (1,98%). Pentru 4,02% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[4]

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Fundurile a județului Vaslui și era formată din satele Ipatele, Bâcu, Slobozia, Cioca-Boca și Halița, având în total 1463 de locuitori. În comună existau două biserici și o școală.[5] La aceeași vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa, în aceeași plasă, și comuna Borăști, formată din satele Borăști, Drăgești, Sofronești, Alexești, Petrești și Iezeru; aici existau trei biserici și o școală.[6]

Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Negrești a aceluiași județ, comuna Ipatele având 1420 de locuitori în satele Bâcu, Cioca-Boca, Ipatele, Slobozia, Ezeru, Halița și Petrești,[7] iar comuna Borăști — 1054 de locuitori în satele Borăști, Drăgești, Alexești și Sofronești.[8] În 1931, comuna Borăști a primit, ca și satul ei de reședință, denumirea de Cuza-Vodă.[9]

În 1950, comunele au fost transferate raionului Negrești din regiunea Iași, iar în 1954, comuna Cuza Vodă a fost desființată, din ea doar satul de reședință și satul Alexești trecând la comuna Ipatele. În 1968, comuna Ipatele a trecut la județul Iași în alcătuirea actuală. Tot atunci, satul Slobozia a fost desființat și inclus în satul Ipatele.[10][11]

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Biserica „Sfântul Nicolae” din Banu, monument istoric

Patru obiective din comuna Ipatele sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: cel de la „Doschina” (aflat la 1 km nord-est de Bâcu între pârâul Stavnic și drumul spre Cioca-Boca); și situl de „pe Beci” (la 500 m est de același sat). Situl de la Doschina cuprinde urmele unor așezări din perioada Latène (cultura geto-dacică) și din secolele al III-lea–al IV-lea e.n. (epoca daco-romană). În situl de pe Beci s-au găsit așezări din Epoca Bronzului Târziu (cultura Noua), secolele al II-lea–al III-lea e.n. (Latène-ul târziu), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al V-lea–al VI-lea (epoca migrațiilor) și secolele al XVI-lea–al XVII-lea.

Celelalte două obiective, clasificate ca monumente de arhitectură, sunt biserica „Sfântul Nicolae” (1789) din satul Bâcu; și Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1805) din satul Ipatele.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Google Inc. Google Maps – Comuna Ipatele, Iași. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@46.9037713,27.4327396,14z. Accesat la 23 mai 2014. 
  4. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  5. ^ Lahovari, George Ioan (1901). „Ipatele, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 62. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei4/roumanie_geo_4_text.pdf. 
  6. ^ Lahovari, George Ioan (1898). „Borăști, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 1. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 526. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei/roumanie_geo_1_text.pdf. 
  7. ^ Comuna Ipatele în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=791. Accesat la 23 mai 2014. 
  8. ^ Comuna Borăști în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=788. Accesat la 23 mai 2014. 
  9. ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 454. 15 iulie 1931. 
  10. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 23 mai 2014. 
  11. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 23 mai 2014.