Comuna Butea, Iași
| Butea | |
| — comună — | |
 | |
  Butea Butea (România) | |
| Coordonate: 47°05′09″N 26°55′34″E / 47.08583°N 26.92611°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Iași |
| SIRUTA | 96110 |
| Reședință | Butea |
| Componență | Butea, Miclăușeni |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Butea[*] | Anton Anti[*][3] ( PSD, ) |
| Suprafață | |
| - Total | 37,29 km² |
| Altitudine | 261 m.d.m. |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▼ 3698 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 707065 |
| Prezență online | |
site web oficial  GeoNames | |
 | |
Modifică date / text  | |
Butea (în trecut, Miclăușeni, în maghiară Miklósfalva[4]) este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Butea (reședința) și Miclăușeni.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în extremitatea vestică a județului, la limita cu județul Neamț, pe malul stâng al Siretului, acolo unde acesta primește apele afluentului Boca, cunoscut și sub numele de Pârâul Telii. Este străbătută de șoseaua națională DN28, care leagă Iașiul de Roman. La Miclăușeni, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ208J, care duce spre sud în județul Neamț la Doljești. Din DJ208J, la Butea se ramifică șoseaua județeană DJ208K, ce duce spre est și sud tot în județul Neamț, la Doljești și Sagna.[5]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Butea
Români (90,65%)
Necunoscută (8,52%)
Altă etnie (0,81%)
Componența confesională a comunei Butea
Ortodocși (15,56%)
Romano-catolici (74,83%)
Necunoscută (8,52%)
Altă religie (1,07%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Butea se ridică la 3.698 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.927 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,66%). Pentru 8,52% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (74,83%), cu o minoritate de ortodocși (15,57%). Pentru 8,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Butea este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Anton Anti[*], de la Partidul Social Democrat, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Social Democrat | 9 | ||||||||||
| Partidul Național Liberal | 3 | ||||||||||
| Gîrleanu Iulian | 1 | ||||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Miclăușeni (actual Butea) după recensământul populației din anul 1899 (raportat după familii).
Români? (28,8%)
Maghiari (68,9%)
Evrei (2,3%)
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Miclăușeni (deși Butea era satul de reședință), făcea parte din plasa Siretul de Sus a județului Roman și era formată din satele Butea, Hândrești, Lițca și Miclăușeni, având în total 3203 locuitori (701 familii), din care 368 familii de maghiari și 11 familii de evrei. Pentru 322 de familii nu este menționată etnia. În comună existau case boierești, un parc, o școală de băieți cu 11 elevi, una de fete cu 14 eleve, două biserici ortodoxe și una catolică, iar principalii proprietari de pământuri erau frații Dimitrie și George A. Sturdza.[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Miclăușeni ca reședință a plășii, având 3193 de locuitori în satele Butea, Hândrești și Miclăușeni (după ce satul Lițca fusese transferat la comuna Doljești).[9]
În 1950, comuna a trecut în administrația raionului Târgu Frumos și apoi (după 1956) în cea a raionului Pașcani din regiunea Iași, primind în timp denumirea de Butea, după satul de reședință. În 1968, comuna a trecut, în componența ei actuală, la județul Iași.[10][11]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Două obiective din comuna Butea sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca monument de arhitectură — mănăstirea Miclăușeni (secolele al XVII-lea–al XIX-lea), ansamblu format din biserica cu hramurile „Sfinții Voievozi” și „Buna Vestire” (1787), castelul Sturdza (construit în secolul al XVII-lea și reclădit în 1752) și din parc (secolul al XIX-lea). Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de for public, este monumentul lui Alexandru Sturdza din incinta parcului dendrologic.
Personalități născute aici[modificare | modificare sursă]
- Dimitrie A. Sturdza (1833 - 1914), om politic, premier, președinte al Academiei Române;
- Giani Iosif Amarandei[12] (n. 1969), sculptor.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Balan, Bogdan M. (), Caracteristici geodemografice ale comunităților de ceangăi din zona Roman-Bacău (lucrare de licență), null
- ^ Google Maps – Comuna Butea, Iași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Miclăușeni, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 322.
- ^ „Comuna Miclăușeni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ Ioana Vlasiu, Dicționarul sculptorilor din România, Editura Academiei Române, București 2011, ISBN 978-973-27-2126-1.