Comuna Probota, Iași

47°23′29″N 27°29′21″E (Comuna Probota, Iași) / 47.39139°N 27.48917°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Probota.
Probota
—  comună  —
Satul Perieni, Iași.jpg
Probota se află în România
Probota
Probota
Probota (România)
Poziția geografică
Coordonate: 47°23′29″N 27°29′21″E ({{PAGENAME}}) / 47.39139°N 27.48917°E

ȚarăFlag of Romania.svg România
JudețActual Iasi county CoA.svg Iași

SIRUTA98649

ReședințăProbota
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Probota[*]Constantin Zamisnicu[*][3] ( PNL, )

Suprafață
 - Total76,66 km²
Altitudine65 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 3479 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal707395

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Probota este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Bălteni, Perieni și Probota (reședința).

Așezare[modificare | modificare sursă]

Comuna se află în nord-estul județului, la granița cu raionul Fălești din Republica Moldova, pe malul drept al râului Prut. Este traversată de șoseaua națională DN24C, care leagă Iașiul de Lipcani.[4]

Demografie[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg

Componența etnică a comunei Probota

     Români (96,29%)

     Necunoscută (3,62%)

     Altă etnie (0,08%)



Circle frame.svg

Componența confesională a comunei Probota

     Ortodocși (93,73%)

     Adventiști de ziua a șaptea (2,35%)

     Necunoscută (3,62%)

     Altă religie (0,28%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Probota se ridică la 3.479 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 3.664 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (96,29%). Pentru 3,62% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,73%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (2,36%). Pentru 3,62% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Comuna Probota este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Constantin Zamisnicu[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal8        
Partidul Social Democrat3        
Partidul Mișcarea Populară1        
Butuc Ioan1        

Istorie[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satele ei fiind incluse în comuna Cârniceni din plasa Turia a județului Iași.[7] Comuna a apărut după al Doilea Război Mondial în cadrul raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, comuna a trecut la județul Iași, reînființat.[8][9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în . 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  4. ^ Google Maps – Comuna Probota, Iași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  5. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Cărniceni, com. rur.”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 294–295. 
  8. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  9. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .