Sari la conținut

Comuna Schitu Duca, Iași

46°59′56″N 27°46′46″E (Comuna Schitu Duca, Iași) / 46.99889°N 27.77944°E
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Schitu Duca
—  comună  —

Schitu Duca se află în România
Schitu Duca
Schitu Duca
Schitu Duca (România)
Poziția geografică
Coordonate: 46°59′56″N 27°46′46″E ({{PAGENAME}}) / 46.99889°N 27.77944°E

Țară România
Județ Iași

SIRUTA98827

ReședințăSchitu Duca
Componență

Guvernare
 - primar al comunei Schitu Duca[*]Grigore Corciovă[*][1] (PNL, octombrie 2020)

Suprafață
 - Total114,54 km²
Altitudine187 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total3.619 locuitori

Fus orarUTC+2
Cod poștal707435

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Schitu Duca (în trecut, Poiana Cârnului și Poieni) este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Blaga, Dumitreștii Gălății, Pocreaca, Poiana, Poieni, Satu Nou, Schitu Duca (reședința) și Slobozia.

Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județul Vaslui, în zona cursului superior al râului Vasluieț. Este străbătută de șoseaua națională DN24, care leagă Iașiul de Vaslui. Din acest drum, lângă Poieni se ramifică șoseaua județeană DJ247, care duce spre sud la Dobrovăț și mai departe în județul Vaslui de Codăești, Dănești, Zăpodeni și Ștefan cel Mare (unde se termină în DN15D).[2]




Componența etnică a comunei Schitu Duca

     Români (90,16%)

     Alte etnii (0,11%)

     Necunoscută (9,73%)




Componența confesională a comunei Schitu Duca

     Ortodocși (89,72%)

     Alte religii (0,25%)

     Necunoscută (10,03%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Schitu Duca se ridică la 3.619 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.354 de locuitori.[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (90,16%), iar pentru 9,73% nu se cunoaște apartenența etnică.[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,72%), iar pentru 10,03% nu se cunoaște apartenența confesională.[5]

Politică și administrație

[modificare | modificare sursă]

Comuna Schitu Duca este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Grigore Corciovă[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Național Liberal5     
Partidul Social Democrat3     
Uniunea Salvați România2     
Partidul Puterii Umaniste2     
Partidul Mișcarea Populară1     

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Poiana Cârnului, făcea parte din plasa Crasna a județului Vaslui și era formată din satele Poiana, Hilița, Trestiana, Pocreaca, Slobozia Milului, Dumitreștii Gălăței, Schitu Duca, Schitu Dumitrești și Blaga, având în total 2439 de locuitori. Existau în comună patru mori, o școală și patru biserici.[7] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Codăești a aceluiași județ, având 2900 de locuitori în satele Blaga, Dumitreștii Ducăi, Dumitreștii Gălăței, Pocreaca, Poiana Cârnului, Schitu Duca, Slobozia și Trestiana.[8] În 1931, denumirea comunei a fost schimbată în Poieni.[9]

În 1950, comuna a trecut la raionul Iași din regiunea Iași. În 1968, deja purtând denumira de Schitu Duca, a fost transferată la județul Iași. Tot atunci, satul Trestiana a fost desființat, fiind comasat cu satul Poieni.[10][11]

Monumente istorice

[modificare | modificare sursă]
Biserica „Sfântul Nicolae” din Poieni, monument istoric

Șapte obiective din comuna Schitu Duca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, ambele în zona satului Dumitreștii Gălății: la „tarlaua Rachiță I - II” (200 m nord de sat) se află urme de așezări din paleoliticul superior (gravittian), perioada Halstatt, secolele al III-lea–I î.e.n. (perioada Latène), secolele al II-lea–al III-lea e.n. (Latène-ul târziu) și secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană); la „tarlaua Cimitir” se găsesc urme de așezări din paleoliticul superior (gravettian), secolul al II-lea î.e.n. (perioada Latène), secolele al II-lea–al III-lea e.n. (Latène-ul târziu) și secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană).

Celelalte cinci obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1830) din Schitu Duca; biserica „Sfântul Nicolae” (1721) din Slobozia; biserica „Duminica Tuturor Sfinților” (sfârșitul secolului al XIX-lea) din Pocreaca; biserica „Sfântul Nicolae” (1841) din Poieni; și ansamblul spitalului (sfârșitul secolului al XIX-lea) din același sat.

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ Google Maps – Comuna Schitu Duca, Iași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  3. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  7. ^ Lahovari, George Ioan (). „Poiana-Cîrnului, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 31. 
  8. ^ „Comuna Poiana Cârnului în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în . 
  9. ^ Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 219. . 
  10. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .