Comuna Schitu Duca, Iași
| Schitu Duca | |
| — comună — | |
 | |
  Schitu Duca Schitu Duca (România) | |
| Coordonate: 46°59′56″N 27°46′46″E / 46.99889°N 27.77944°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Iași |
| SIRUTA | 98827 |
| Reședință | Schitu Duca |
| Componență | |
| Guvernare | |
| - primar al comunei Schitu Duca[*] | Grigore Corciovă[*][3] ( PNL, octombrie 2020) |
| Suprafață | |
| - Total | 114,54 km² |
| Altitudine | 187 m.d.m. |
| Populație (2011)[1][2] | |
| - Total | ▲ 4354 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 707435 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
 | |
Modifică date / text  | |
Schitu Duca (în trecut, Poiana Cârnului și Poieni) este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Blaga, Dumitreștii Gălății, Pocreaca, Poiana, Poieni, Satu Nou, Schitu Duca (reședința) și Slobozia.
Așezare[modificare | modificare sursă]
Comuna se află în sud-estul județului, la limita cu județul Vaslui, în zona cursului superior al râului Vasluieț. Este străbătută de șoseaua națională DN24, care leagă Iașiul de Vaslui. Din acest drum, lângă Poieni se ramifică șoseaua județeană DJ247, care duce spre sud la Dobrovăț și mai departe în județul Vaslui de Codăești, Dănești, Zăpodeni și Ștefan cel Mare (unde se termină în DN15D).[4]
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a comunei Schitu Duca
Români (95,36%)
Necunoscută (3,9%)
Altă etnie (0,73%)
Componența confesională a comunei Schitu Duca
Ortodocși (95,24%)
Necunoscută (3,92%)
Altă religie (0,82%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Schitu Duca se ridică la 4.354 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.337 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (95,36%). Pentru 3,9% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,25%). Pentru 3,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[5]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Comuna Schitu Duca este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Grigore Corciovă[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[6]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 5 | ||||||
| Partidul Social Democrat | 3 | ||||||
| Uniunea Salvați România | 2 | ||||||
| Partidul Puterii Umaniste | 2 | ||||||
| Partidul Mișcarea Populară | 1 | ||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Poiana Cârnului, făcea parte din plasa Crasna a județului Vaslui și era formată din satele Poiana, Hilița, Trestiana, Pocreaca, Slobozia Milului, Dumitreștii Gălăței, Schitu Duca, Schitu Dumitrești și Blaga, având în total 2439 de locuitori. Existau în comună patru mori, o școală și patru biserici.[7] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Codăești a aceluiași județ, având 2900 de locuitori în satele Blaga, Dumitreștii Ducăi, Dumitreștii Gălăței, Pocreaca, Poiana Cârnului, Schitu Duca, Slobozia și Trestiana.[8] În 1931, denumirea comunei a fost schimbată în Poieni.[9]
În 1950, comuna a trecut la raionul Iași din regiunea Iași. În 1968, deja purtând denumira de Schitu Duca, a fost transferată la județul Iași. Tot atunci, satul Trestiana a fost desființat, fiind comasat cu satul Poieni.[10][11]
Monumente istorice[modificare | modificare sursă]
Șapte obiective din comuna Schitu Duca sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice, ambele în zona satului Dumitreștii Gălății: la „tarlaua Rachiță I - II” (200 m nord de sat) se află urme de așezări din paleoliticul superior (gravittian), perioada Halstatt, secolele al III-lea–I î.e.n. (perioada Latène), secolele al II-lea–al III-lea e.n. (Latène-ul târziu) și secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană); la „tarlaua Cimitir” se găsesc urme de așezări din paleoliticul superior (gravettian), secolul al II-lea î.e.n. (perioada Latène), secolele al II-lea–al III-lea e.n. (Latène-ul târziu) și secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană).
Celelalte cinci obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1830) din Schitu Duca; biserica „Sfântul Nicolae” (1721) din Slobozia; biserica „Duminica Tuturor Sfinților” (sfârșitul secolului al XIX-lea) din Pocreaca; biserica „Sfântul Nicolae” (1841) din Poieni; și ansamblul spitalului (sfârșitul secolului al XIX-lea) din același sat.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
- ^ Google Maps – Comuna Schitu Duca, Iași (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în .
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Poiana-Cîrnului, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 31.
- ^ „Comuna Poiana Cârnului în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în .
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 219. .
- ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .