Hârlău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hârlău
—  Oraș  —
Hârlău
Hârlău
Stemă
Stemă
Hârlău se află în România
Hârlău
Hârlău
Hârlău (România)
Poziția geografică
Hârlău se află în Județul Iași
Hârlău
Hârlău
Hârlău (Județul Iași)
Localizarea orașului pe harta județului Iași
Coordonate: Coordonate: 47°25′40″N 26°54′41″E / 47.42778°N 26.91139°E / 47.42778; 26.9113947°25′40″N 26°54′41″E / 47.42778°N 26.91139°E / 47.42778; 26.91139

Țară Flag of Romania.svg România
Județ Actual Iasi county CoA.svg Iași

SIRUTA 95355

Reședință Hârlău[*]
Componență Hârlău[*], Pârcovaci

Guvernare
 - Primar Gheorghiță Curcă[*][3] (PSD, )

Populație (2011)[1][2]
 - Total 10905 locuitori
 - Densitate 298 loc./km²
 - Recensământul anterior, 2002 11.268 locuitori

Fus orar UTC+2
Cod poștal 705100

Localități înfrățite
 - Cimișlia Republica Moldova
 - Sîngerei Republica Moldova

Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata

Amplasarea în cadrul județului
Amplasarea în cadrul județului

Hârlău este un oraș în județul Iași, Moldova, România, format din localitatea componentă Hârlău (reședința), și din satul Pârcovaci.

Așezare[modificare | modificare sursă]

Orașul se află în nord-vestul județului Iași, pe malul Bahluiului.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Mușat își stabilește curtea aici. În Evul Mediu aici a funcționat o curte domnească, în care Ștefan cel Mare a ridicat o biserică, care poate fi văzută și azi. Hârlău a fost temporar reședință domnească după ce curtea de la Iași a ars în 1624 în timpul lui Radu Mihnea. Târg medieval, Hârlăul și-a pierdut privilegiile în 1783, când deținătorul moșiei, Constantin Mihail Cecan Racoviță, a dat moșia mănăstirii Precista din Roman. Ei au fost obligați să plătească dări mănăstirii până când domnitorul Alexandru Moruzi a cerut în 1805 delimitarea moșiei și a târgului care își redobândea astfel libertatea în schimbul plății unei dări anuale de 35 de ocale de ceară. Hârlăul a devenit atunci reședința ținutului Hârlău, până când acesta a fost desființat în 1834 și împărțit între ceea ce urma să fie județele Botoșani și Iași. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Coșula a județului Botoșani, fiind alcătuit din centrul orașului, plus suburbiile Bojica, Siliștea, Munteni, Burdujani și Bahluiul, populația totală fiind de 4196 de locuitori. Funcționau în oraș o farmacie, un spital, un birou telegrafo-poștal, trei biserici, o școală de băieți cu 133 de elevi și o școală de fete cu 95 de eleve.[4] Anuarul Socec din 1925 îl consemnează ca reședință a plășii Hârlău din același județ, având 4352 de locuitori.[5]

În 1950, a fost retrogradat la rang de comună, dar și-a păstrat un rol administrativ, devenind reședința raionului Hârlău din regiunea Iași. În 1968, Hârlău a redevenit oraș și a trecut la județul Iași.[6][7]

Demografie[modificare | modificare sursă]



Circle frame.svg

Componența etnică a orașului Hârlău

     Români (85.97%)

     Romi (5.77%)

     Necunoscută (8.17%)

     Altă etnie (0.06%)




Circle frame.svg

Componența confesională a orașului Hârlău

     Ortodocși (91.04%)

     Necunoscută (8.19%)

     Altă religie (0.76%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Hârlău se ridică la 10.905 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 11.268 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (85,98%), cu o minoritate de romi (5,78%). Pentru 8,18% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,04%). Pentru 8,2% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[8]

Hârlău - evoluția demografică

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Economie[modificare | modificare sursă]

Judecătoria din Hârlău

În economia localității se remarcă industria textilă, de prelucrare a lemnului și alimentară. La sud de oraș se află cunoscuta regiune viticolă Cotnari. La sud-vest și în zonele limitrofe ale orașului se află domeniile familiei Cavaler Lupu de Totoescu, familie de boieri ce-și are originile în secolul al XII-lea.[necesită citare] În anii pre-comuniști domeniile au fost preluate de către regimul comunist, iar conacul preluat de poliția secretă, Securitatea, după alungarea din postul de primar a lui Eugen Nicolae Totoescu, în 1956.

Politică și administrație[modificare | modificare sursă]

Orașul Hârlău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Gheorghiță Curcă[*], de la Partidul Social Democrat, a fost ales în . Începând cu alegerile locale din 2016, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[9]

    Partid Consilieri Componența Consiliului
Partidul Social Democrat 5          
Partidul Național Liberal 5          
Partidul M10 3          
Partidul România Unită 2          
Partidul Alianța Liberalilor și Democraților 1          
Asociația Partida Romilor “Pro-Europa” 1          

Transport[modificare | modificare sursă]

Orașul este străbătut de șoseaua națională DN28B, care leagă Iașiul de Botoșani. La Hârlău, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ281A, care deservește comuna Deleni.[10] La Hârlău se află capătul de linie al căii ferate Podu Iloaiei-Hârlău, pe care circulă trenuri de călători cu destinația Iași.[11]

Educație[modificare | modificare sursă]

În oraș funcționează două școli generale și un liceu, Colegiul National „Stefan cel Mare".

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Asistența medicală este asigurată de un spital, „Spitalul Orășenesc Hârlău”, o policlinică și cabinete medicale de medicină de familie.

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Curtea Domnească din Hârlău, monument istoric

Monumente istorice de interes național[modificare | modificare sursă]

Monumente de arheologie[modificare | modificare sursă]

  • „Între Islazuri”, pe versantul nordic al dealului Miriște de la vest de satul Pârcovaci, sit ce cuprinde așezări din perioada Halstatt, secolele al VI-lea–al VIII-lea (epoca migrațiilor), secolele al XI-lea–al XII-lea (Evul Mediu Timpuriu) și din secolul al XVII-lea.

Monumente de arhitectură[modificare | modificare sursă]

  • Spitalul vechi (1858);
  • Casa de cultură (începutul secolului al XIX-lea);
  • Casa Grigoriu (aceeași perioadă, aflată în strada Mihai Eminescu; începutul secolului al XIX-lea);
  • Paraclisul caselor Ghica (prima jumătate a secolului al XIX-lea);
  • Primăria orașului, denumită Casa Zoltman (începutul secolului al XIX-lea);
  • Casa parohială a bisericii „Sf. Dumitru”;
  • Școala tip „Spiru Haret” (începutul secolului al XX-lea);
  • biserica „Sfântul Nicolae” (1848);
  • Muzeul de Istorie Casa Tăutu (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea);
  • Casă, sfârșitul secolului al XIX-lea aflată în strada Logofăt Tăutu nr. 14.

Personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ a b Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central[*] 
  4. ^ Lahovari, George Ioan (1900). „Hîrlău”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 711–713. http://www.archive.org/download/MareleDictionarGeograficAlRominiei3/roumanie_geo_3_text.pdf. 
  5. ^ Orașul Hârlău în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. http://lcweb2.loc.gov/cgi-bin/ampage?collId=gdc3&fileName=scd0001_20030122001ropage.db&recNum=64. Accesat la 16 octombrie 2014. 
  6. ^ Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-3-1968-(46891).html. Accesat la 16 octombrie 2014. 
  7. ^ Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. http://www.monitoruljuridic.ro/act/lege-nr-2-din-16-februarie-1968-republicata-privind-organizarea-administrativa-a-teritoriului-republicii-socialiste-romania-emitent-marea-adunare-nationala-46045.html. Accesat la 16 octombrie 2014. 
  8. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_TAB_13.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  9. ^ Lista competitorilor care au obținut mandate” (XLSX). Biroul Electoral Central pentru alegerile locale din 2016. http://www.2016bec.ro/wp-content/uploads/2016/06/Export_mandate-2.xlsx. 
  10. ^ Google Inc. Google Maps – Hârlău. Cartografiere de Google, Inc. https://www.google.ro/maps/@47.4205396,26.9078088,13z. Accesat la 16 octombrie 2014. 
  11. ^ Mersul trenurilor relația Iași-Hârlău. http://www.regiotrans.ro/mersul-trenurilor--iasi-harlau. Accesat la 14 mai 2014. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • "Un oraș medieval. Hârlău", Stela Cheptea, Editura Dosoftei, Iași, 2000, 291 p. - teză de doctorat
  • "Biserica „Sfântul Gheorghe” și Curtea Domnească Hârlău", Stela Cheptea, Editura Golia, Iași, 2004, 95 p.
  • Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități, Carol Iancu, Editura Universitații „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013, 399p.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hârlău