Pierre Curie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pierre Curie
Pierrecurie.jpg
Pierre Curie (1859-1906)
Date personale
Născut15 mai 1859
Paris, Franța
Decedat19 aprilie 1906 (46 de ani)
Paris, Franța
ÎnmormântatPanthéon Modificați la Wikidata
PărințiEugène Curie[*]
Sophie-Claire Depouilly[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriJacques Curie[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarie Curie Nobel prize medal.svg
CopiiIrène Joliot-Curie Nobel prize medal.svg
Ève Curie
Naționalitatefrancez
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
chimist
profesor universitar
fizician nuclearist[*] Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăFranța
Domeniufizician
InstituțieSorbona
Alma MaterFacultatea de Științe din Paris[*]
Sorbona
Școlirea acasă  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Franceză de Științe  Modificați la Wikidata
DoctoranziGeertruida L. de Haas-Lorentz
Adriaan Fokker⁠(d)
Cunoscut pentruRadioactivitate
PremiiNobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1903
Semnătură
Signature de Pierre Curie.png
Medalia Premiului Nobel

Pierre Curie (n. ,[1][2][3][4][5][6] Paris, Franța[7][8] – d. ,[1][2][3][4][5][6] Paris, Franța[9][8][10]) a fost un fizician francez, pionier în studiul radioactivității, laureat (împreună cu Antoine Henri Becquerel și Marie Curie) al Premiului Nobel pentru Fizică în 1903. Printre altele, împreună cu fratele său, Jacques Curie⁠(d), a descoperit efectul piezoelectric în 1880.

Motivația juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

„ca apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin studiile asupra fenomenului radiației descoperit de profesorul Henri Becquerel.”

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Tatăl său, Eugen Curie, era un medic generalist interesat de asemenea de cercetare. Încă din copilărie, Pierre încerca să explice fenomenele cu care se întâlnea zilnic. La 16 ani și-a luat bacalaureatul și la 18 ani licența. De la 19 ani a fost luat ca preparator la Sorbona, astfel încât a putut să se dedice cercetării științifice. Împreună cu profesorul Desains a studiat lungimile de undă ale radiaților calorice, iar împreună cu fratele său mai mare, Jacques, a descoperit efectul piezoelectric. În 1882, Pierre a părăsit Sorbona pentru a deveni șef de lucrări la Școala de fizică și chimie din Paris. Și-a dat teza de doctorat din cercetările asupra magnetismului.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Pierre Curie”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat în  
  4. ^ a b Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  5. ^ a b SNAC, accesat în  
  6. ^ a b Find a Grave, accesat în  
  7. ^ „Pierre Curie”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  9. ^ „Pierre Curie”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ http://www.funtrivia.com/en/subtopics/Scientists-are-Human-Too-293162.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pierre Curie