Școlirea acasă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Citit în familie, activitate specifică școlirii acasă

Școlirea acasă (din eng. Homeschooling) este activitatea de educare a copilului de către părinți sau tutori profesioniști (meditatori), în locul unei educații standard în școală.

Educația acasă (pe termen lung) a apărut în țările dezvoltate în cadrul familiilor - îndeosebi cu studii superioare chiar în educație - drept alternativă pentru studiul deficitar al școlilor din regiunea respectivă.

Statutul internațional[modificare | modificare sursă]

Țări precum cele aparținând Comunității Națiunilor (the British Commonwealth) au permis în mod legal această formă de educație. În anul 2016, în SUA existau peste 2,3 milioane de copii care fac cursuri la domiciliu.[1]

În majoritatea statelor europene există legi care obligă părinții să își înscrie copiii la școală.

În Germania, Curtea Federală Constituțională a consolidat legea privitoare la prezența copiilor la școală începând cu vârsta de 6 ani. Părinții contestatari - în majoritatea cazurilor creștini devotați - au invocat dorința de a imprima copiilor o educație cu un caracter creștin mai pronunțat decât este oferit în școli. O familie de profesori germani care au optat pentru homeschooling s-au trezit cu poliția acasă, care le-a luat copiii și i-a dus la școală. Ulterior, familia a emigrat în America pentru a-și pune în practică opțiunea pentru homeschooling.[2]

În Franța, educația școlară acasă este legală, dar necesită înscrierea copilului cu autoritățile la "Inspection Académique" și la primăria orașului (Mairie). Inspecții ale copilului sunt întreprinse începând cu vârsta de șase ani în regim bianual. Copilul este supus unor teste la Limba Franceză și Matematică. Scopul examinării este de a detecta progresul copilului și de a asigura nivelul acestuia în raport cu vârsta (nivelul unui școlar de aceeași vârstă este irelevant în aceasta situație).

În Irlanda, dreptul unei educații acasă este garantat prin constituție.

În Canada, numărul oficial al școliților la domiciliu este de 10.000, iar cel neoficial se estimează în jurul valorii de 20.000.[3]

În România[modificare | modificare sursă]

În România legea este ambiguă, învățământul general fiind obligatoriu, iar retragerea nejustificată a copilului de la acest învățământ se pedepsește cu închisoare sau amendă.[2] Legea nu menționează nimic referitor la ce semnifică „justificat” în asemenea cazuri, în condițiile în care există abandon școlar de 19-20% în învățământul obligatoriu.[2]

Potrivit Asociației pentru Homeschooling România, în septembrie 2016 existau aproximativ 200 de familii din România au ales modelul „homeschool” pentru educația copilului lor, însă numărul real este mult mai mare.[4][5]

În general, primul pas spre homeschooling este ca părintele să-și retragă copilul din sistem, cu foaie matricolă cu tot, și apoi să-l înregistreze la o școală-umbrelă, care va fi implicată în educația copilului.[6] Acea școală îi dă părintelui documentele pe care ar trebui să le aibă pentru statul român.[6]

Scriitorul Tudor Arghezi a fost adeptul școlirii acasă și nu și-a dat cei doi copii – Mitzura și Baruțu - la școală.[7]

Cercetare[modificare | modificare sursă]

Numeroase studii întreprinse au arătat că tinerii școliți acasă au obținut rezultate mai bune decât elevii din școlile publice sau private.[8][9]

În anii '70 Raymond S. și Dorothy N. Moore au studiat diferențele în mediul social pentru copiii școliți acasă în SUA. Concluzia acestor studii a fost că tinerii ar trebui feriți de educația formală până la vârsta de 8-10 ani. Motivul este dezvoltarea simțurilor, coordonarea, dezvoltarea neurologică și cognitivă care ajung la pragul potrivit de-abia la acea vârstă.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Homeschooling-ul, metoda de învățământ care a stârnit controverse în România. Ce efecte are această alternativă în țara cu cei mai mulți copii educați acasă, 20 septembrie 2016, Alin Motogna, Descoperă, accesat la 30 septembrie 2016
  2. ^ a b c Despre homeschooling, 18 septembrie 2016, Ștefan Vlaston, Adevărul, accesat la 18 septembrie 2016
  3. ^ Home-based education effectiveness research and some of its implications (pdf document)
  4. ^ Dragoș Bucur și Dana Nălbaru, pasibili de amendă pentru că și-au dat fetița la Homeschooling, 18 septembrie 2016, Nicoleta Onofrei, Adevărul, accesat la 18 septembrie 2016
  5. ^ Homeschooling. Cât avem voie să experimentăm pe copilul nostru?, 19 septembrie 2016, Alecu Racoviceanu, Evenimentul zilei, accesat la 19 septembrie 2016
  6. ^ a b Doi copii din București fac școala acasă, din cauza problemelor din învățământ. Mama: „Profesorii tot mai slab pregătiți m-au convins să îi educ acasă“, 17 octombrie 2015, Oana Cernat, Adevărul, accesat la 18 septembrie 2016
  7. ^ Un fan al Homeschooling: Tudor Arghezi | ROMÂNIA LUI CRISTOIU, 22 septembrie 2016, Ion Cristoiu, Evenimentul zilei, accesat la 22 septembrie 2016
  8. ^ HSLDA | Academic Statistics on Homeschooling
  9. ^ Fraser Institute | Home Schooling: From the Extreme to the Mainstream, 2nd Edition