John William Strutt Rayleigh

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lord Rayleigh
John William Strutt.jpg
John William Strutt
Date personale
Născut [1][2][3] Modificați la Wikidata
Maldon, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Witham, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei Modificați la Wikidata
Copii Robert Strutt, 4th Baron Rayleigh[*] Modificați la Wikidata
Naționalitate englez
Cetățenie Flag of the United Kingdom.svg Regatul Unit Modificați la Wikidata
Religie Anglicanism[*] Modificați la Wikidata
Ocupație fizician
om politic
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Rezidență Regatul Unit
Domeniu fizician
Instituție Universitatea Cambridge
Alma Mater Harrow School[*]
Trinity College  Modificați la Wikidata
Conducător de doctorat Edward John Routh
Doctoranzi J. J. Thomson
George Paget Thomson
Jagdish Chandra Bose
Cunoscut pentru Descoperirea argonului
Societăți Societatea Regală din Londra
Academia Regală Suedeză de Științe
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]
Russian Academy of Sciences[*]
Academia de Științe din Ungaria
Academia Franceză de Științe
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]  Modificați la Wikidata
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1904
Semnătură
Autograph of Rayleigh.png

John William Strutt, lord Rayleigh (n. 12 noiembrie 1842, Langford Grove (Maldon), Essex, Anglia - d. 30 iunie 1919, Terlins Place, Witham, Essex, Anglia) a fost un fizician englez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1904, pentru investigațiile sale asupra densităților celor mai importante gaze și pentru descoperirea argonului în legătură cu aceste studii.[4]. A fost al III-lea baron Rayleigh, moștenind titlul nobiliar de la tatăl său.

Biografie[modificare | modificare sursă]

John William Strutt Rayleigh a fost profesor universitar la Cambridge și Londra. A avut contribuții la teoria sunetelor (rezonanța) și a difuziunii moleculare a luminii (împrăștiere, polarizare). A studiat, între altele, propagarea undelor (legea lui Rayleigh) și a explicat culoarea albastră a cerului; împreună cu William Ramsay a descoperit în 1894, elementul chimic argon; a dat o valoare numărului lui Avogadro. În electricitate a definit unitatea de măsură a rezistenței electrice "ohmul".[5]. În anul 1904 a primit Premiul Nobel pentru Fizică.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat la 22 august 2017 
  2. ^ a b Comité des travaux historiques et scientifiques, accesat la 9 octombrie 2017 
  3. ^ a b SNAC, accesat la 9 octombrie 2017 
  4. ^ Premiul Nobel 1904. http://nobelprize.org/nobel_prizes/physics/laureates/1904/. Accesat la 18 aprilie 2008. 
  5. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2006, vol VI, pag. 35

Legături externe[modificare | modificare sursă]