Abdus Salam

Abdus Salam
Date personale
Născut	29 ianuarie 1926 Sahiwal, Punjab, India Britanică
Decedat	21 noiembrie 1996 Oxford, Anglia, Regatul Unit
Înmormântat	Bahishti Maqbara[*]​
Căsătorit cu	Louise Johnson[*]​
Naționalitate	pakistanez
Cetățenie	Pakistan India Britanică
Religie	Islam
Ocupație	fizician profesor universitar fizician teoretician[*]​
Activitate
Rezidență	Pakistan
Domeniu	fizician
Alma Mater	Government College University[*]​ St John's College[*]​ Universitatea Punjabului[*]​
Organizații	Societatea Regală din Londra Academia Pontificală de Științe[*]​ Academia de Științe a URSS[*]​ Academia Regală Suedeză de Științe Academia de Științe din Ungaria Academia Americană de Arte și Științe[*]​ Academia Rusă de Științe Indian National Science Academy[*]​ Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]​ The World Academy of Sciences[*]​
Cunoscut pentru	Teoria interacțiunilor electroslabe
Premii	Premiul Nobel pentru Fizică 1979
Semnătură

Abdus Salam (n. 29 ianuarie 1926, Sahiwal, Punjab, India Britanică — d. 21 noiembrie 1996, Oxford, Anglia, Regatul Unit) a fost un fizician pakistanez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și Steven Weinberg, pentru contribuțiile aduse de aceștia în domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între particule elementare.

Biografie

A absolvit Universitșile din Punjab (1946)și de la Cambridge (Marea Britanie)(1948). În anii 1951-1954 a fost profesor la Universitatea din Punjab, în anii 1954- 1956- lector la Universitatea din Cambridge. Din anul 1957 - profesor la Imperial College (Londra), iar din anul 1964 -director al Centrului Internațional de fizică teoretică de la Trieste (Italia).

Creația științifică

Domeniile principale de cercetare ale lui Abdus Salam se referă la electrodinamica cuantică, teoria particulelor elementare și teoria gravitației. În anul 1951 a dat o analiză exhaustivă a renormărilor din electrodinamica cuantică, a demosntrat renomabilitatea teoriei câmpurilor scalare cu sarcină și pseudoscalare (aplicate la descrierea câmpurilor mesonice) în interacțiune cu câmpul electromagnetic. În anul 1956, independent de L.D. Landau, Tsung -Dao Lee și Ch. Yang a demonstrat, că în interacțiile slabe nucleare se conservă paritatea combinată, a înaintat ipoteza neutrinului cu două componente. În anul 1958 în colaborare cu John Ward a dezvoltat ideea unificării interacțiilor slabe nucleare și electromagnetice, iar în anul 1966, independent de S. Weinberg, a elaborat teoria unificată a interacțiilor slabe nucleare și electromagnetice, bazate pe principiul invarianței de calibrare, numită ulterior Weinberg-Salam. Independent de alți fizicieni, a dezvoltat ipoteza gluonilor- a particulelor , ce leagă cuarcii (1973), a înaintat în anii ulteriori (1973-1974) ipoteza marii unificări a interacțiilor- (GUT- Grand Unification theory), care unește cele trei interacții-electromagnetică, slabă și tare nucleare- într-una singură, și care reprezintă la momentul actual avangarda fizicii particulelor elementare, întrucât, doar gravitația nu încape în schema GUT. Salam a menționat în memoriile sale, că se simte influențat de unul dintre creatorii mecanicii cuantice și a electrodinamicii cuantice, Paul Dirac

Titluri onorifice, distincții

• Premiul Nobel pentru fizică (1979) - pentru teoria unificată a interacțiilor electromagnetice și slabe
• Membru a mai multor academii de științe
• Membru al Societății regale de la Londra (1959)
• Premiul "Atomul pentru Pace" (1968)

Discipoli:

• Michael Duff
• Ali Chamseddine
• Robert Delbourgo
• Walter Gilbert
• Yuval Ne'eman
• John Moffat
• John Polkinghorne
• John Clayton Taylor
• Christopher Isham
• Peter West

ș.a.

Alți discipoli notabili

• Pervez Hoodbhoy