Lev Landau
Lev Davidovici Landau (în limba rusă: Ле́в Дави́дович Ланда́у) (n. ,[6] Baku, Imperiul Rus[7] – d. ,[8][6][9][10] Moscova, RSFS Rusă, URSS[11]) a fost un fizician sovietic rus, de origine evreiască, care a adus contribuții fundamentale în numeroase domenii ale fizicii teoretice. A fost distins cu Premiul Nobel pentru fizică 1962, „pentru teoriile sale de pionierat despre materia condensată, în special heliul lichid”.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut într-o familie evreiască la Baku, în Azerbaidjan. Tatăl său era inginer petrolist, iar mama medic. De la o vârstă fragedă i-a fost recunoscută calitatea de copil minune în matematică, deși, mai târziu, omul de știință sovietic își aducea aminte că în tinerețe nu strălucea la analiză matematică. La 14 ani, (după o întârziere de un an, petrecut, la cererea părinților săi, la Școala Medie Economică din Baku), el a fost admis la Universitatea din Baku în 1922, unde a studiat simultan două specializări: fizico-matematica și chimia. În 1924 s-a transferat la Universitatea din Leningrad, facultatea de fizică, unde și-a susținut doctoratul în 1927.
Între 1932 - 1937 a fost șeful Departamentului Teoretic al Institutului fizico-tehnic din Harkov (Ucraina). A fost șeful Departamentului Teoretic al Institutului de probleme fizice din Moscova din 1937 până în 1962. Concomitent, între 1943 și 1947, precum și între 1955 și 1962 a fost profesor la facultatea de fizică a Universității din Moscova. În anul 1962, în urma unui accident rutier, a suferit leziuni care nu s-au vindecat tot restul vieții.
Cu trecerea anilor, Lev Landau a devenit mult mai reticent față de ideologia oficială din URSS, deziluzionat de aplicațiile militare la care a fost nevoit să conlucreze (este considerat unul dintre părinții bombei nucleare sovietice), dar și de cele câteva luni petrecute în închisoare în anul 1938, în legătură cu procesul Institutului Fizico-tehnic din Harkov, fiind suspectat că ar fi șeful unei organizații antistaliniste.
A murit în 1968 la Moscova și este înmormântat în cimitirul Novodevicii.
Creația științifică[modificare | modificare sursă]
Printre realizările sale se numără lucrări în domeniul cosmologiei și gravitației, influențate în mare măsură de Matvei Petrovici Bronștein și realizate în colaborare cu George Gamow și Dmitri Ivanenko, co-descoperirea metodei matricii densității în mecanica cuantică, descoperirea teoriei mecanic cuantice a diamagnetismului, a teoriei superfluidității, a teoriei tranzițiilor de fază de ordinul doi, a teoriei Ginzburg-Landau a superconductivității, teoria DLVO, explicarea amortizării Landau în fizica plasmei,a polului Landau în electrodinamica cuantică și teoria celor doi componenți ai neutrinilor. A primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru lucrările sale în domeniul superfluidității în 1962. În plus fața de realizările teoretice, Landau a fost fondatorul principal al marii tradiții a fizicii teoretice în Uniunea Sovietică, deseori numită "școala Landau ". Între 1929 - 1931 a lucrat în străinătate, în Germania, Elveția, Anglia și în special în Danemarca, sub conducerea lui Niels Bohr. Este autorul binecunoscutului curs de fizică teoretică în 10 volume, care a fost reeditat în multe rânduri în URSS și peste hotare, în colaborare cu discipolul, prietenul și coautorul său Evgheni Lifșiț.
Discipoli[modificare | modificare sursă]
- Isaak Pomeranciuc
- Evgheni Lifșiț
- Ilia Lifșiț
- Vladimir Gribov
- Alexei Abrikosov
- Arcadii Migdal
- Alexandr Ahiezer
- Veniamin Levich
- Lev Gorkov
- Igor Dzialoșinskii
- Lev Pitaevskii
- Isaak Halatnikov
- Vladimir Berestețkii
- Alexandr Kompaneeț
- Iacov Smorodinskii
Cărți de Lev Landau editate în România[modificare | modificare sursă]
- [1][nefuncțională]
- Fizica teoretică, în 10 vol. (coautori: Evgheni Lifșiț, Lev Pitaevskii, Vladimir Berestețkii)
Cărți despre Landau[modificare | modificare sursă]
- Dorozynski, Alexander (1965). The Man They Wouldn't Let Die. (După accidentul lui Landau din 1962, comunitatea fizicienilor din preajma lui și-au eforturile în încercarea de a-i salva viața. Au reușit să-i prelungească viața până în 1968.)
- Landau-Drobantseva, Kora (1999). Profesorul Landau: Cum am trăit noi Arhivat în , la Wayback Machine. (în limba rusă).
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e f g MacTutor History of Mathematics archive
- ^ Genealogia matematicienilor, accesat în
- ^ a b c d e f g h Genealogia matematicienilor
- ^ The Nobel Prize in Physics 1962 (în engleză), nobelprize.org, accesat în
- ^ Table showing prize amounts (PDF) (în engleză), Fundația Nobel, aprilie 2019, accesat în
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b „Lev Landau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b „Lev Landau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b (PDF)
- ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
- ^ a b „Lev Landau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Find a Grave
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Biografia lui Lev Landau
- Lev Davidovici Landau
- Lev Landau / Premiul Nobel pentru Fizică 1962[nefuncțională], 29 noiembrie 2008, Jurnalul Național
- Nașteri în 1908
- Decese în 1968
- Fizicieni care au contribuit la teoria relativității generale
- Laureați ai Premiului Nobel pentru Fizică
- Laureați evrei ai Premiului Nobel
- Fizicieni sovietici
- Fizicieni evrei
- Fizicieni ruși
- Oameni de știință evrei
- Absolvenți ai Universității de Stat din Sankt Petersburg
- Laureați ai Premiului Lenin
- Cavaleri ai Ordinului Steagul Roșu al Muncii
- Atei evrei
- Laureați ai Medaliei Max Planck
- Oameni de știință ruși din secolul al XX-lea
- Laureați ai Premiului de stat al URSS
- Membri ai Academiei Regale Neerlandeze de Arte și Științe
- Eponime ale craterelor de pe Lună
- Eponime ale asteroizilor
- Oameni din Baku
- Decorați cu Ordinul Lenin