Lev Landau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lev Davidovici Landau
Lev Davidovici Landau
Lev Davidovici Landau
Născut 22 ianuarie 1908
Baku, Azerbaidjan, Rusia
Decedat 1 aprilie 1968
Moscova[1]
Rezidență Uniunea Sovietică Uniunea Sovietică
Naționalitate Flag of Russia.svg Rus
Domeniu Fizică
Instituție Institutul de Probleme Fizice Moscova
Alma Mater Saint Petersburg State University[*], Ioffe Institute[*], Baku State University[*]
Doctoranzi Alexei Abrikosov
Evgeni Lifșiț
Lev Gorkov
Isaak Halatnikov
Cunoscut pentru Teoria Ginzburg-Landau
Amortizarea Landau
Metoda matricei densității
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1962
Medalia Premiului Nobel

Lev Davidovici Landau (în limba rusă: Ле́в Дави́дович Ланда́у) (22 ianuarie 1908 Baku1 aprilie 1968) a fost un fizician sovietic rus, de origine evreu, care a adus contribuții fundamentale în numeroase domenii ale fizicii teoretice.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie evreiască la Baku, în Azerbaidjan. Tatăl său era inginer petrolist, iar mama medic. De la o vârstă fragedă i-a fost recunoscută calitatea de copil minune în matematică, deși, mai târziu, omul de știință sovietic își aducea aminte că în tinerețe nu strălucea la analiză matematică. La 14 ani, (după o întârziere de un an, petrecut, la cererea părinților săi, la Școala Medie Economică din Baku), el a fost admis la Universitatea din Baku în 1922, unde a studiat simultan două specializări: fizico-matematica și chimia. În 1924 s-a transferat la Universitatea din Leningrad, facultatea de fizică, unde și-a susținut doctoratul în 1927.

Între 1932 - 1937 a fost șeful Departamentului Teoretic al Institutului fizico-tehnic din Harkov (Ucraina). A fost șeful Departamentului Teoretic al Institutului de probleme fizice din Moscova din 1937 până în 1962. Concomitent, între 1943 și 1947, precum și între 1955 și 1962 a fost profesor la facultatea de fizică a Universității din Moscova. În anul 1962, în urma unui accident rutier, a suferit leziuni care nu s-au vindecat tot restul vieții.

În tinerețe a aderat la ateism,[necesită citare] iar cu trecerea anilor a devenit mult mai reticent față de ideologia oficială din URSS, deziluzionat de aplicațiile militare la care a fost nevoit să conlucreze (este considerat unul dintre părinții bombei nucleare sovietice), dar și de cele câteva luni petrecute în închisoare în anul 1938, în legătură cu procesul Institutului Fizico-tehnic din Harkov, fiind suspectat că ar fi șeful unei organizații antistaliniste. A murit în 1968 la Moscova și este înmormântat în cimitirul Novodevicii.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

Printre realizările sale se numără lucrări în domeniul cosmologiei și gravitației, influențate în mare măsură de Matvei Petrovici Bronștein și realizate în colaborare cu George Gamow și Dmitri Ivanenko, co-descoperirea metodei matricii densității în mecanica cuantică, descoperirea teoriei mecanic cuantice a diamagnetismului, a teoriei superfluidității, a teoriei tranzițiilor de fază de ordinul doi, a teoriei Ginzburg-Landau a superconductivității, teoria DLVO, explicarea amortizării Landau în fizica plasmei,a polului Landau în electrodinamica cuantică și teoria celor doi componenți ai neutrinilor. A primit Premiul Nobel pentru Fizică pentru lucrările sale în domeniul superfluidității în 1962. În plus fața de realizările teoretice, Landau a fost fondatorul principal al marii tradiții a fizicii teoretice în Uniunea Sovietică, deseori numită "școala Landau ". Între 1929 - 1931 a lucrat în străinătate, în Germania, Elveția, Anglia și în special în Danemarca, sub conducerea lui Niels Bohr.

Discipoli[modificare | modificare sursă]

Cărți de Lev Landau editate în România[modificare | modificare sursă]


Cărți despre Landau[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^