Antoine Henri Becquerel

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Medalia Premiului Nobel
Antoine Henri Becquerel
Portrait of Antoine-Henri Becquerel.jpg
Antoine Henri Becquerel
Date personale
Nume la naștereAntoine Henri Becquerel Modificați la Wikidata
Născut[5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[10] Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[5][7][8][9] Modificați la Wikidata
Le Croisic, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatmanoir de Pen Castel[*] Modificați la Wikidata
PărințiAlexandre-Edmond Becquerel Modificați la Wikidata
CopiiJean Becquerel Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
inginer
profesor universitar
fizician nuclearist[*]
chimist Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizică
chimie  Modificați la Wikidata
Număr ErdősModificați la Wikidata
InstituțieÉcole polytechnique
Muzeul Național de Istorie Naturală
École nationale des ponts et chaussées[1]  Modificați la Wikidata
Alma MaterLycée Louis-le-Grand
École polytechnique
École nationale des ponts et chaussées  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Société Philomathique de Paris[*]
Academia Franceză de Științe
Accademia Nazionale dei Lincei
Academia de Științe din Berlin
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]
American Philosophical Society[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Nobel pentru Fizică ()[2][3]
Medalia Helmholtz[*] ()
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()[4]
Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] ()[4]
Medalia Rumford ()
La Caze Prize of the Academy of Sciences[*] ()
Barnard Medal for Meritorious Service to Science[*] ()
membru străin al Royal Society[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Henri Becquerel signature.svg

Antoine Henri Becquerel (n. ,[5][6][7][8][9] Paris, Franța[10] – d. ,[5][7][8][9] Le Croisic, Franța) a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii, în anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Antoine Henri Becquerel, pe scurt Henri Becquerel, s-a născut la 15 decembrie 1852, la Paris. Tatăl său, Alexandre-Edmond Becquerel, și bunicul său, Antoine Cesar Becquerel, erau fizicieni, profesori la Muséum national d'histoire naturelle de Paris[11]. Antoine Henri Becquerel s-a născut în aceste clădiri în care familia sa lucra și locuia, și în care se născuse și tatăl său.

Henri Becquerel și-a făcut studiile la Liceul Louis-le-Grand din Paris, unde l-a avut, între alți profesori pe matematicianul Jean Gaston Darboux. În 1872 a intrat la École Polytechnique (în română: Școala Politehnică), apoi, în 1874 pregătirea pentru a se îndrepta spre Poduri și Șosele.

În anul 1874 s-a căsătorit cu Lucie Jamin, fiica lui Jules Jamin, unul dintre profesorii săi de la Școala Politehnică. Din această căsătorie a rezultat un fiu, Jean Becquerel, născut în 1878.

În anul 1891 preia funcția de profesor de fizică la Muzeul Național de Istorie Naturală.

Descoperirea radioactivității[modificare | modificare sursă]

În jurul anului 1896, Becquerel, ocupându-se cu studiul acțiunii luminii asupra unor substanțe, precum și fosforescența sărurilor de uraniu, a împachetat un fragment de rocă ce conținea uraniu (o sare de uraniu), într-o hârtie neagră și a închis-o într-un dulap în care se aflau și câteva plăci fotografice. După un timp, developând plăcile, a observat că pe acestea se imprimase foarte exact conturul pietrei respective.

După mai multe experimente, a tras concluzia că este vorba de un fenomen nou, care a primit numele de radioactivitate naturală și care constă în proprietatea unor substanțe, ca uraniu, radiu, poloniu, de a emite, fără vreo cauză exterioară, radiații. Proprietăți asemănătoare, s-au observat și la razele Röntgen și razele catodice descoperite cu puțin timp înainte.

În anul 1900 demonstrează cu ajutorul experiențelor că razele β pot fi deviate într-un câmp magnetic.

Bequerel face o serie de experiențe importante în domeniul spectroscopiei, fosforescenței și fenomenelor de absorbție a luminii.

Omagii aduse lui Henri Becquerel[modificare | modificare sursă]

Premiul Nobel pentru Fizică[modificare | modificare sursă]

În anul 1903, Bequerel primește premiul Nobel în domeniul fizicii împreună cu fizicienii francezi Pierre Curie și Marie Curie pentru munca de cercetare depusă în domeniul radioactivității.

El primește premiul ca recunoaștere a meritelor sale deosebite, pe care le-a realizat prin descoperirea radioactivității naturale.

Jumătate din valoarea premiului i-a revenit lui Antoine Henri Becquerel, iar cealaltă jumătate le-a revenit soților Pierre și Marie Curie.

Comemorare[modificare | modificare sursă]

În afară de Premiul Nobel pentru Fizică, Antoine Henri Becquerel este cinstit și prin alte modalități.

  • După numele fizicianului francez va fi denumită unitatea de măsură pentru radioactivitate: Bequerel, prescurtat: Bq.
  • Numele lui este gravat pe o placă comemorativă împreună cu alte 72 de nume ilustre pe Turnul Eiffel.
  • Un crater de pe Lună și un crater de pe Marte au primit numele său.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Notable Names Database, accesat în  
  2. ^ The Nobel Prize in Physics 1903 (în engleză), Nobel Foundation[*], accesat în  
  3. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b Baza de date Léonore 
  5. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Antoine Henri Becquerel (în franceză), Baza de date Léonore 
  7. ^ a b c d Henri Becquerel, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  8. ^ a b c d Henri Becquerel, SNAC, accesat în  
  9. ^ a b c d Antoine-Henri Becquerel, Find a Grave, accesat în  
  10. ^ a b Беккерель Антуан Анри, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  11. ^ În limba română: Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris

Legături externe[modificare | modificare sursă]