Antoine Henri Becquerel
Antoine Henri Becquerel (n. , Paris, Franța – d. , Le Croisic, Pays de la Loire, Franța) a fost un fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii, în anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Antoine Henri Becquerel, pe scurt Henri Becquerel, s-a născut la 15 decembrie 1852, la Paris. Tatăl său, Alexandre-Edmond Becquerel, și bunicul său, Antoine Cesar Becquerel, erau fizicieni, profesori la Muséum national d'histoire naturelle de Paris[15]. Antoine Henri Becquerel s-a născut în aceste clădiri în care familia sa lucra și locuia, și în care se născuse și tatăl său.
Henri Becquerel și-a făcut studiile la Liceul Louis-le-Grand din Paris, unde l-a avut, între alți profesori pe matematicianul Jean Gaston Darboux. În 1872 a intrat la École Polytechnique (în română: Școala Politehnică), apoi, în 1874 pregătirea pentru a se îndrepta spre Poduri și Șosele.
În anul 1874 s-a căsătorit cu Lucie Jamin, fiica lui Jules Jamin, unul dintre profesorii săi de la Școala Politehnică. Din această căsătorie a rezultat un fiu, Jean Becquerel, născut în 1878.
În anul 1891 preia funcția de profesor de fizică la Muzeul Național de Istorie Naturală.
Descoperirea radioactivității
[modificare | modificare sursă]În jurul anului 1896, Becquerel, ocupându-se cu studiul acțiunii luminii asupra unor substanțe, precum și fosforescența sărurilor de uraniu, a împachetat un fragment de rocă ce conținea uraniu (o sare de uraniu), într-o hârtie neagră și a închis-o într-un dulap în care se aflau și câteva plăci fotografice. După un timp, developând plăcile, a observat că pe acestea se imprimase foarte exact conturul pietrei respective.
După mai multe experimente, a tras concluzia că este vorba de un fenomen nou, care a primit numele de radioactivitate naturală și care constă în proprietatea unor substanțe, ca uraniu, radiu, poloniu, de a emite, fără vreo cauză exterioară, radiații. Proprietăți asemănătoare, s-au observat și la razele Röntgen și razele catodice descoperite cu puțin timp înainte.
În anul 1900 demonstrează cu ajutorul experiențelor că razele β pot fi deviate într-un câmp magnetic.
Becquerel face o serie de experiențe importante în domeniul spectroscopiei, fosforescenței și fenomenelor de absorbție a luminii.
Omagii aduse lui Henri Becquerel
[modificare | modificare sursă]Premiul Nobel pentru Fizică
[modificare | modificare sursă]În anul 1903, Becquerel primește premiul Nobel în domeniul fizicii împreună cu fizicienii francezi Pierre Curie și Marie Curie pentru munca de cercetare depusă în domeniul radioactivității.
El primește premiul ca recunoaștere a meritelor sale deosebite, pe care le-a realizat prin descoperirea radioactivității naturale.
Jumătate din valoarea premiului i-a revenit lui Antoine Henri Becquerel, iar cealaltă jumătate le-a revenit soților Pierre și Marie Curie.
Comemorare
[modificare | modificare sursă]În afară de Premiul Nobel pentru Fizică, Antoine Henri Becquerel este cinstit și prin alte modalități.
- După numele fizicianului francez va fi denumită unitatea de măsură pentru radioactivitate: Bequerel, prescurtat: Bq.
- Numele lui este gravat pe o placă comemorativă împreună cu alte 72 de nume ilustre pe Turnul Eiffel.
- Un crater de pe Lună și un crater de pe Marte au primit numele său.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Henri Becquerel” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ^ „Henri Becquerel” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
- ^ a b Andrew Bell. „Henri Becquerel” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- ^ a b „Henri Becquerel” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ^ Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Беккерель Антуан Анри (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ^ a b https://www.famousscientists.org/henri-becquerel/. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „Antoine-Henri Becquerel” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ^ „Henri Becquerel” (în engleză). Notable Names Database. Wikidata Q1373513. Accesat în .
- ^ „DOI: 10.5281/ZENODO.18315206”. doi:10.5281/ZENODO.18315206. Accesat în .
- ^ „The Nobel Prize in Physics 1903” (în engleză). Fundația Nobel. Accesat în .
- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b „Henri Becquerel” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420.
- ^ https://royalsociety.org/grants-schemes-awards/awards/rumford-medal/. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ „List of Royal Society Fellows 1660-2007” (PDF). Societatea Regală din Londra. p. 29. Wikidata Q111806251.
- ^ În limba română: Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Eroare Lua: too many expensive function calls.
- Fizicieni experimentaliști
- Membri ai Academiei Franceze de Științe
- Radioactivitate
- Nașteri în 1852
- Decese în 1908
- Fizicieni francezi
- Laureați ai Premiului Nobel pentru Fizică
- Laureați francezi ai Premiului Nobel
- Membri străini ai Royal Society
- Nașteri pe 15 decembrie
- Decese pe 25 august
- Fizicieni din secolul al XIX-lea
- Fizicieni din secolul al XX-lea
- Absolvenți ai École Polytechnique
- Specialiști în fizică nucleară
- Romano-catolici francezi
- Eponime ale craterelor de pe Lună
- Eponime ale mineralelor
- Eponime ale asteroizilor
- Pagini cu prea multe apelări costisitoare de funcții parser