Jean Baptiste Perrin
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Jean Baptiste Perrin | |
 Jean Baptiste Perrin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 30 septembrie 1870 Lille, Franța |
| Decedat | 17 aprilie 1942 New York , SUA |
| Înmormântat | Panthéon  |
| Căsătorit cu | Nine Choucroun[*] Henriette Perrin-Duportal[*] |
| Copii | Francis Perrin |
| Naționalitate | francez |
| Cetățenie |  Franța |
| Etnie | Francezi |
| Ocupație | profesor universitar compozitor chimist fizician teoretician[*] |
| Activitate | |
| Rezidență | Franța |
| Domeniu | fizician |
| Instituție | Școala Normală Superioară Universitatea din Paris |
| Alma Mater | Universitatea din Paris École Normale Supérieure Lycée Janson de Sailly[*] |
| Organizații | Societatea Regală din Londra Academia Franceză de Științe Academia de Științe a URSS[*] Academia Regală Suedeză de Științe Academia Rusă de Științe Academia de Științe din Torino[*] |
| Premii |  Premiul Nobel pentru Fizică (1926) |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Jean-Baptiste Perrin (n. 30 septembrie 1870, Lille – d. 17 aprilie 1942 New York) a fost un fizician francez laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1926.
În 1895 a demonstrat că radiațiile catodice sunt alcătuite din particule cu sarcină negativă, care ulterior vor fi denumite electroni.
Viața[modificare | modificare sursă]
Desen de Gheorghe Manu
Jean Perrin a studiat la prestigioasa École Normale Supérieure (Școala Normală Superioară) din Paris. După terminare, în 1894, a lucrat acolo ca asistent în domeniul cercetării unde și-a luat doctoratul în 1897. Între 1910 și 1940, studiază ca profesor la Sorbona în Paris. I se decerne în 1926 Premiul Nobel pentru Fizică "pentru munca sa privind structura discontinuă a materiei și în special pentru descoperirea echilibrului sedimentar". Fiul său Francis Perrin fizician, specialist în fuziune nucleară a condus din 1951 până în 1970 Commissariat à l'Énergie Atomique.
Lucrările sale[modificare | modificare sursă]
Primele lucrări se refereau la radiații catodice și radiații Röntgen. Mai târziu s-a ocupat cu fluorescența și descompunerea radiului.
Publicații[modificare | modificare sursă]
- Les Principes. Exposé de thermodynamique (1901)
- Traité de chimie physique. Les principes (1903)
- Les preuves de la réalité moléculaire (1911)
- Les atomes (1913)
- Matière et lumière (1919)
- Les éléments de la physique (1929)
- L'orientation actuelle des sciences (1930)
- Les formes chimiques de transition (1931)
- La recherche scientifique (1933)
- Grains de matière et grains de lumière (1935)
- L'organisation de la recherche scientifique en France (1938)
- À la surface des choses (1940-1941)
- La science et l'espérance (1948)
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Joule-Preis, Royal Society, 1896
- Matteucci-Medaille, 1911
- Vallauri-Preis, Bologna, 1912
- La-Caze-Preis, Academia de Știință, Paris, 1914
- Wahl in die Academia Franceză de Știință, 1923
- Premiul Nobel pentru Fizică, 1926
- Legiunea de Onoare, 1926
- Ordin al Imperiului Britanic
- Ordinul Leopold (Belgia)
Legături externe[modificare | modificare sursă]
