Eugene Paul Wigner

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
E. P. Wigner
Wigner.jpg
Eugene Wigner (stânga) și Alvin Weinberg
Date personale
Născut 17 noiembrie 1902
Budapesta, Austro-Ungaria
Decedat 1 ianuarie 1995
Princeton, SUA
Înmormântat New Jersey Modificați la Wikidata
Naționalitate maghiar, american după 1936
Cetățenie Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria
Flag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Etnie evrei
maghiar Modificați la Wikidata
Ocupație matematician
fizician
profesor universitar
fizician teoretician[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Rezidență Germania, SUA
Domeniu fizician
Instituție Universitatea din Göttingen
Universitatea din Wisconsin-Madison
Universitatea Princeton
Alma Mater Fasori Gimnázium[*]
Universitatea Tehnică din Berlin[*]  Modificați la Wikidata
Organizații Universitatea Princeton
Universitatea Tehnică din Berlin[*]
University of Wisconsin–Madison  Modificați la Wikidata
Conducător de doctorat Michael Polanyi
Doctoranzi John Bardeen Nobel prize medal.svg
Victor Frederick Weisskopf
Marcos Moshinsky
Abner Shimony
Edwin Thompson Jaynes
Cunoscut pentru Legea conservării
Matricea Wigner D
Teorema Wigner-Eckart
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1963
Semnătură
Eugene wigner sig.jpg
Medalia Premiului Nobel

Eugene Paul Wigner (maghiară Wigner Pál Jenő) (n. 17 noiembrie 1902, Budapesta – d.1 ianuarie 1995, Princeton) a fost un fizician evreu-maghiar, naturalizat american în anul 1936, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1963.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Eugen Wigner a studiat chimia tehnologică și a obținut gradul de doctor în filozofie la Universitatea Tehnologică din Berlin în anul 1925. După un timp de serviciu ca lector la această universitate și la cea din Götingen a plecat în SUA . Cu excepția a doi de lucru (1936-1937) la Universitatea Wisconsin ca profesor de fizică, și-a petrecut viața academică la Universitatea Princeton, unde a fost profesor de fizică matematică din 1937 și până în anul 1971, când s-a pensionat. A devenit cetățean american în anul 1937.

Creația științifică[modificare | modificare sursă]

La Göttingen a formulat legea conservării parității, care spune că în interacții fundamentale fizice este imposibil de a distinge stânga de dreapta. Această lege a devenit parte intgrantă a mecanicii cuantice, dar ulterior Tsung Dao Lee și Chen Ning Yang a demonstrat, că paritatea nu se conservează în interacțiile slabe nucleare, la nivel nuclear. La Princeton Wigner a fost preocupat de forțele nucleare, care leagă neutronii și protonii, și a arătat, că acestea au o rază finită de acțiune, spre deosebire de forțele electromagnetice și gravitaționale, nu depind de sarcina electrică. Aceeași problemă a fost investigată în URSS de Igor Tamm și Dmitry Ivanenko. Ulterior a fost preocupat de aplicarea teoriei simetriilor (Teoriei grupurilor) la explicarea legităților spectrale a nivelelor atomice. În anul 1936 a fost preocupat de absorpția neutronilor, paralel cu Enrico Fermi, ceea ce a condus uzlterior la elaborarea reactoarelor nucleare. În anul 1939 Wigner, împreună cu Leo Szilard au insistat pe lângă Albert Einstein, ca acesta să-i scrie președintelui SUA Roosvelt, ca acesta să accelereze programele cercetărilor nucleare, necesare pentru construirea bombei atomice în vederea pericoului german. În anii celui de al doilea război mondial a lucrat în cadrul Laboratorului metalurgic al Universității din Chicago, unde l-a ajutat pe Enrico Fermi să construiască primul reactor nuclear din lume. Wigner este cunoscut ca unul dintre specialiștii de vază din mecanica cuantică, teoria reacțiilor chimice și a structurii nucleului, spectroscopie atomo-nucleară.

Publicații principale[modificare | modificare sursă]

  • Gruppentheorie und Ihre Anwendung auf die Quantenmechanik der Atomspektren (1931); (versiune în limba engleză: Group Theory and its Application to the Quantum Mechanics of Atomic Spectra)- o carte devenită clasică pentru cercetătorii din mecanica cuantică, teoria și experiența spectrelor atomice.
  • Symmetries and Reflections (1967)

Motivația Comitetului Nobel[modificare | modificare sursă]

Pentru contribuțiile în teoria nucleului atomic și particulelor elementare, în particular prin descoperirea și aplicarea principiilor de simetrie fundamentală

Contribuții[modificare | modificare sursă]

  • în domeniile fizicii nucleare;
  • spectroscopiei;
  • fizicii particulelor elementare prin dezvoltarea și extinderea metodelor mecanicii cuantice.

Despre[modificare | modificare sursă]

  • Enciclopedia Sovietică Moldovenească, vol. 2, 1971, p.35
  • A dictionary of Scientists, Oxford University Press, 1999, p. 560
  • Enciclopedia Universală Britannica, Ed. Litera, București-Chișinău, vol. 16, p. 242

Legături externe[modificare | modificare sursă]