Jacques Curie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Jacques Curie
Curie, Jacques und Pierre mit Eltern.jpg
Jacques Curie
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][2][6] Modificați la Wikidata
Montpellier, Franța[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFranța Modificați la Wikidata
PărințiEugène Curie[*]
Sophie-Claire Depouilly[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriPierre Curie Modificați la Wikidata
CopiiMaurice Curie[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
chimist Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea din Montpellier[*]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de cavaler[*]  Modificați la Wikidata

Jacques Curie (n. ,[1][2] Paris, Franța[1][3][4][5] – d. ,[1][2][6] Montpellier, Franța[1]) a fost un fizician francez, profesor de mineralogie la Universitatea din Montpellier. A fost fratele lui Pierre Curie, alături de care a făcut prima demonstrație a efectului piezoelectric în 1880.[7] Este îngropat în cimitirul Saint-Lazare din Montpellier.

Biografie[modificare | modificare sursă]

În 1883, Jacques Curie a fost numit profesor de mineralogie la Universitatea din Montpellier. Această nominalizare marchează sfârșitul colaborării sale cu fratele său Pierre. A rămas la Montpellier până la moartea sa survenită în 1941, cu excepția anilor 1887-1889, perioadă petrecută în Algeria pentru a preda la Scoala de Știință din Alger.[8] A devenit profesor de fizică abia în 1903, poziție pe care a păstrat-o până la pensionarea sa în 1925. Fiica lui, Madeleine, s-a căsătorit cu Jacques de Hauteclocque, văr primar al mareșalul Leclerc. Fiul său, Maurice Curie, a fost fizician.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Contribuția științifică majoră a lui Jacques Curie a fost descoperirea efectului piezoelectric, alături de fratele său Pierre, în 1880. Cei doi frați arau preparatori la Facultatea de Științe din Paris, sub conducerea lui Charles Friedel. Relatările asupra descoperirii îi atribuie doar un rol minor lui Jacques Curie. Cu toate acestea, nu există niciun indiciu asupra acestui fapt,[9] Jacques având mai multă experiență decât fratele său Pierre în studiul piroelectricității. De fapt, este aproape imposibil să se discearnă în mod clar contribuțiile celor doi frați, deoarece aceștia și-au împărtășit în mod constant ideile. Potrivit lui Shaul Katzir,[9] trebuie luat în considerare faptul că descoperirea reprezintă rodul contribuțiilor lor comune.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g h General catalog of BnF 
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b http://www.geni.com/people/Jacques-Curie/4754172714860029316  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b http://www.encyclopedia.com/topic/Pierre_Curie.aspx  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b http://biography.yourdictionary.com/pierre-curie  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b http://data.bnf.fr/10304938/jacques_curie/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ ''Cercetări privind puterea inductivă specifică și conductibilitatea corpurilor cristalizate'' (fr. ''Recherches sur le pouvoir inducteur spécifique et sur la conductibilité des corps cristallisés'') de M. Jacques Curie, Teză prezentată la Facultatea de Științe din Paris, 62 pagini, Paris, La Lumière électrique, 1888.
  8. ^ Y. Chatelain (). „Jacques Curie”. Dictionnaire de biographie française (ed. Librairie Letouzey et Ané). Paris. p. 1400. 
  9. ^ a b Shaul Katzir (). „The Discovery of the Piezoelectric effect”. Archives for the History of Exact Sciences (în engleză). 57: 61–91. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]