Yoichiro Nambu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Yoichiro Nambu
YoichiroNambu.jpg
Yoichiro Nambu
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Tokio, Japonia Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Osaka, Japonia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA
Flag of Japan.svg Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician teoretician[*]
profesor universitar
fizician Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Domeniufizician
InstituțieUniversitatea Chicago
Alma MaterUniversitatea Tokio  Modificați la Wikidata
OrganizațiiUniversitatea din Chicago
Universitatea din Osaka
Ritsumeikan University[*]  Modificați la Wikidata
PremiiNobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică, 2008

Yoichiro Nambu (n. ,[1][2][3][4] Tokio, Japonia – d. ,[3][4] Osaka, Japonia) a fost un fizician american de origine japoneză, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2008, pentru descoperirea mecanismului ruperii spontane a simetriei în fizica subatomică.[5] Nambu a primit jumătate din premiu, cealaltă fiind acordată japonezilor Makoto Kobayashi și Toshihide Maskawa.[5]

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Nambu s-a născut în Prefectura Fukui, Japonia, în 1921. După ce a absolvit Liceul Fujishima din orașul Fukui, s-a înscris la Universitatea Imperială Tokyo unde a studiat fizica. A absolvit cursurile de licență în 1942 și și-a luat doctoratul în 1952.[6] În 1949, a fost numit profesor asociat la Universitatea Osaka devenind profesor principal în anul următor, la 29 de ani.

În 1952 a fost invitat la Institutul pentru Studii Avansate din Princeton, New Jersey și a studiat acolo. S-a mutat apoi la Universitatea Chicago, unde a devenit profesor în 1958.

Cariera în fizică[modificare | modificare sursă]

Nambu este cunoscut ca fiind cel care a propus fenomenul de „schimbare a culorii” din cromodinamica cuantică, pentru lucrările sale preliminare ce tratau ruperea spontană a simetriei în fizica particulelor, și pentru că a descoperit că modelul de rezonanță duală poate fi explicat ca o teorie a corzilor în mecanica cuantică. Este considerat unul din fondatorii teoriei corzilor. A primit numeroase premii, printre care și Premiul J. Robert Oppenheimer, Medalia Națională pentru Științe în SUA, Ordinul Culturii în Japonia, Medalia Max Planck, Premiul Wolf pentru Fizică, Medalia Franklin, Medalia Dirac și Premiul Sakurai. A primit jumătate din Premiul Nobel pentru Fizică în 2008.[5]

După o carieră de 50 de ani ca profesor de fizică la Universitatea Chicago, el a primit titlul de Henry Pratt Judson Distinguished Service Professor Emeritus în cadrul Departmentului de Fizică și a Institutului Enrico Fermi.

Acțiunea Nambu-Goto din teoria corzilor își trage numele de la Nambu și Tetsuo Goto. De asemenea, bosonii fără masă care apar în teoriile câmpurilor cu rupere spontană a simetriei sunt uneori denumiți bosoni Nambu-Goldstone.[7][8]

Discipoli

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://www.britannica.com/EBchecked/topic/402205/Yoichiro-Nambu  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b http://www.nndb.com/people/827/000177296/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c d Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b c d Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b c „Premiul Nobel pentru Fizică 2008”. Academia regală de științe a Suediei. 7 octombrie 2008.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  6. ^ 2005 Pagina despre Nambu ca laureat al Premiului Franklin
  7. ^ „Particle physics celebrates Nobel”. news.bbc.co.uk. 
  8. ^ „Two Japanese, one American win 2008 physics Nobel”. reuters.com. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]