Max Planck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Max Planck
Max planck.jpg
Max Planck (1858 - 1947)
Date personale
Nume la naștere Karl Ernst Ludwig Marx Planck
Născut 23 aprilie, 1858
Kiel, Germania
Decedat 4 octombrie, 1947 (89 de ani)
Göttingen, Germania
Părinți Wilhelm von Planck[*]
Frați și surori Hugo Planck[*]
Copii Erwin Planck[*]
Naționalitate german
Cetățenie Germania
Etnie Germani
Religie luteranism
Ocupație fizician teoretician[*]
profesor universitar
Geheimrat[*]
Activitate
Rezidență Germania
Domeniu fizician
Instituție Universitatea din Kiel
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea Georg-August din Göttingen
Institutul Kaiser Wilhelm
Alma Mater Universitatea Ludwig Maximilian din München[*]
Frederick William University[*]
Conducător de doctorat Philipp von Jolly
Doctoranzi Gustav Ludwig Hertz Nobel prize medal.svg

Erich Kretschmann
Walther Meißner
Walter Schottky
Max von Laue Nobel prize medal.svg
Max Abraham
Moritz Schlick

Walther Bothe Nobel prize medal.svg
Cunoscut pentru Constanta lui Planck ;
mecanica cuantică
Premii Nobel prize medal.svgPremiul Nobel pentru Fizică 1918
Semnătură Max.Planck.Signature.png
Note
Este tatăl lui Erwin Planck
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Max Planck

Nobel prize medal.svgMax Karl Ernst Ludwig Planck (n. 23 aprilie, 1858, Kiel — d. 4 octombrie, 1947, Göttingen) a fost un fizician german, laureat al Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"Ca apreciere pentru serviciile oferite în avansarea Fizicii prin descoperirea "cuantelor" energiei." Este considerat fondatorul mecanicii cuantice.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit "Lichtquante" (cuante de lumină, termenul quantaprovine din latină, însemnând "cât de mult", cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive (v.si Constanta Planck).

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

A. A. Boiu, Celebrități ale științei, Editura Litera, 1982, p 105-107

Legături externe[modificare | modificare sursă]