Max Planck

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Max Planck
Max planck.jpg
Max Planck (1858 - 1947)
Date personale
Nume la naștere Max Karl Ernst Ludwig Planck Modificați la Wikidata
Născut 23 aprilie, 1858
Kiel, Germania
Decedat 4 octombrie, 1947 (89 de ani)
Göttingen, Germania
Înmormântat Stadtfriedhof Göttingen[*] Modificați la Wikidata
Părinți Wilhelm von Planck[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Hugo Planck[*] Modificați la Wikidata
Copii Erwin Planck[*] Modificați la Wikidata
Naționalitate german
Cetățenie Merchant Flag of Germany (1946-1949).svg Germania Modificați la Wikidata
Etnie german Modificați la Wikidata
Religie luteranism Modificați la Wikidata
Ocupație fizician teoretician[*]
profesor universitar
fizician Modificați la Wikidata
Activitate
Rezidență Germania
Domeniu fizician
Instituție Universitatea din Kiel
Universitatea Humboldt din Berlin
Universitatea Georg-August din Göttingen
Institutul Kaiser Wilhelm
Alma Mater Universitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea Frederic Wilhelm din Berlin[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctorat Philipp von Jolly
Doctoranzi Gustav Ludwig Hertz Nobel prize medal.svg

Erich Kretschmann
Walther Meißner
Walter Schottky
Max von Laue Nobel prize medal.svg
Max Abraham
Moritz Schlick

Walther Bothe Nobel prize medal.svg
Cunoscut pentru Constanta lui Planck ;
mecanica cuantică
Premii Nobel prize medal.svgPremiul Nobel pentru Fizică 1918
Note
Este tatăl lui Erwin Planck
Semnătură
Max.Planck.Signature.png
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Max Planck

Nobel prize medal.svgMax Karl Ernst Ludwig Planck (n. 23 aprilie, 1858, Kiel — d. 4 octombrie, 1947, Göttingen) a fost un fizician german, laureat al Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"Ca apreciere pentru serviciile oferite în avansarea Fizicii prin descoperirea "cuantelor" energiei." Este considerat fondatorul mecanicii cuantice.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

A studiat la München și Berlin, avându-i ca profesori pe Helmholtz, Clausius și Kirchhoff iar ulterior a devenit el însuși profesor de fizică (1889-1926). Activitatea sa în domeniul principiilor termodinamicii și a distribuției energetice a radiației unui corp perfect absorbant, pe care a descris-o exact printr-o formulă celebră, l-a condus la abandonarea unor principii clasice newtoniene și la introducerea teoriei cuantice (1900). Pentru aceasta a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1918.

În cadrul teoriei cuantice, se afirmă că energia nu e divizibilă la infinit, ci în ultimă instanță există sub formă de cantități mici pe care Planck le-a denumit "Lichtquante" (cuante de lumină, termenul quantaprovine din latină, însemnând "cât de mult", cuante). Mai mult, energia transportată de o cuantă are o dependență liniară de frecvența radiației sursei emisive (v.si Constanta Planck).

În cinstea lui Max Planck valorile lungimii, timpului, masei, energiei, temperaturii, care pot fi compuse din constantele universale c, G, h/2π,κ se numesc Planckiene.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

A. A. Boiu, Celebrități ale științei, Editura Litera, 1982, p 105-107

Legături externe[modificare | modificare sursă]