Heike Kamerlingh Onnes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Heike Kamerlingh Onnes
Kamerlingh portret.jpg
Heike Kamerlingh Onnes (1853 - 1926)
Date personale
Născut 21 septembrie 1853
Groningen, Olanda
Decedat 21 februarie 1926
Leiden, Olanda
Frați și surori Menso Kamerlingh Onnes[*]
Naționalitate olandez
Cetățenie Țările de Jos
Ocupație fizician
inventator
profesor universitar
Activitate
Rezidență Olanda
Domeniu fizician
Instituție Universitatea din Leiden
Alma Mater Universitatea din Heidelberg
Universitatea din Groningen[*]
Conducător de doctorat R.A. Mees
Doctoranzi Wander Johannes de Haas
Pieter Zeeman
Cunoscut pentru supraconductibilitate
Premii Nobel prize medal.svg Premiul Nobel pentru Fizică 1913

Heike Kamerlingh Onnes (n. 21 septembrie 1853, Groningen — d. 21 februarie 1926, Leiden) a fost fizician olandez, profesor universitar la Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1913.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"Pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase care au condus, inter alia, la obținerea heliului lichid."

Biografie[modificare | modificare sursă]

Heike Kamerlingh Onnes a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității.[1].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1999, vol III, pag. 384

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Heike Kamerlingh Onnes