Heike Kamerlingh Onnes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Heike Kamerlingh Onnes
Kamerlingh portret.jpg
Date personale
Născut[1][2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Groningen, Țările de Jos[7] Modificați la Wikidata
Decedat (72 de ani)[1][8][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Leiden, Țările de Jos[7] Modificați la Wikidata
Frați și suroriMenso Kamerlingh Onnes[*]
Jenny Kamerlingh Onnes[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Netherlands.svg Regatul Țărilor de Jos Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
inventator
profesor universitar Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniufizică  Modificați la Wikidata
Număr ErdősModificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea din Leiden
Alma MaterUniversitatea din Heidelberg
Universitatea din Groningen[*]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiUniversitatea din Leiden  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratR.A. Mees
DoctoranziWander Johannes de Haas
Pieter Zeeman
Cunoscut pentrusupraconductibilitate
SocietățiSocietatea Regală din Londra
Academia Leopoldină
Academia de Științe a URSS[*]
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Rusă de Științe
Academia de Științe din Berlin
Academia Franceză de Științe[9]
Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Nobel pentru Fizică ()[10][11]
Medalia Rumford ()
medalia Matteucci[*] ()
Franklin Medal[*] (Modificați la Wikidata

Heike Kamerlingh Onnes (pronunție neerlandeză: /ˈɔnəs/; n. ,[1][2][3][4][5][6] Groningen, Țările de Jos[7] – d. ,[1][8][3][4][5][6] Leiden, Țările de Jos[7]) a fost un fizician olandez, profesor universitar la Leiden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1913.

Motivația Juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"Pentru investigațiile sale asupra proprietăților materiei la temperaturi joase care au condus, inter alia, la obținerea heliului lichid."

Biografie[modificare | modificare sursă]

Heike Kamerlingh Onnes a avut contribuții în termodinamică și electricitate. Este întemeietorul laboratorului criogenic din Leiden în 1882, unde a atins pentru prima oară temperaturi apropiate de zero absolut și a ajuns să lichefieze heliul în anul 1908. A studiat fenomenul opalescenței critice împreună cu W.H. Keesom, și a descoperit în anul 1911, fenomenul supraconductibilității.[12].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d „Heike Kamerlingh Onnes”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b „Heike Kamerlingh Onnes”, data.bnf.fr, accesat în  
  3. ^ a b c d Heike Kamerlingh Onnes (în neerlandeză), Biografisch Portaal 
  4. ^ a b c d ONNES Heike Kamerlingh (în franceză), Comité des travaux historiques et scientifiques 
  5. ^ a b c d Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  6. ^ a b c d SNAC, accesat în  
  7. ^ a b c d Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  8. ^ a b Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978) 
  9. ^ Notable Names Database 
  10. ^ The Nobel Prize in Physics 1913 (în engleză), Nobel Foundation[*], accesat în  
  11. ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 1999, vol III, pag. 384

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Heike Kamerlingh Onnes