Max von Laue

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Max von Laue
Max von Laue.jpg
Max von Laue (1879 - 1960)
Date personale
Născut 9 octombrie 1879
Pfaffendorf, Germania
Decedat 24 aprilie 1960
Berlin Germania
Locul înmormântării Stadtfriedhof Göttingen[*]
Naționalitate german
Cetățenie Germania
Ocupație fizician
profesor universitar
Activitate
Rezidență Germania
Domeniu fizician
Instituție Universitatea din Zürich
Universitatea din Frankfurt
Universitatea din Berlin
Institutul Max Planck
Alma Mater Universitatea Georg-August din Göttingen
Conducător de doctorat Max Planck Nobel prize medal.svg
Doctoranzi Fritz London
Leó Szilárd
Max Kohler
Erna Weber
Cunoscut pentru difracția razelor X
Premii Nobel prize medal.svgPremiul Nobel pentru Fizică 1914


Max Theodor Felix von Laue (n. 9 octombrie 1879, Pfaffendorf, lângă Koblenz — d. 24 aprilie 1960, Berlin) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.

Motivația juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."

Viața[modificare | modificare sursă]

Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")[1]. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.

Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • "Teoria relativității"
  • "Tabloul fizic al lumii"

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 46

Legături externe[modificare | modificare sursă]