Max von Laue

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Max von Laue
Max von Laue (1879 - 1960)
Max von Laue (1879 - 1960)
Născut 9 octombrie 1879
Pfaffendorf, Germania
Decedat 24 aprilie 1960
Berlin Germania
Rezidență Germania
Naționalitate german
Domeniu fizician
Instituție Universitatea din Zürich
Universitatea din Frankfurt
Universitatea din Berlin
Institutul Max Planck
Alma Mater Universitatea din Strasburg
Universitatea din Göttingen
Universitatea din München
Universitatea din Berlin]]
Conducător de doctorat Max Planck Nobel prize medal.svg
Doctoranzi Fritz London
Leó Szilárd
Max Kohler
Erna Weber
Cunoscut pentru difracția razelor X
Premii Nobel prize medal.svgPremiul Nobel pentru Fizică 1914


Max Theodor Felix von Laue (n. 9 octombrie 1879, Pfaffendorf, lângă Koblenz — d. 24 aprilie 1960, Berlin) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.

Motivația juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."

Viața[modificare | modificare sursă]

Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")[1]. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.

Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • "Teoria relativității"
  • "Tabloul fizic al lumii"

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 46

Legături externe[modificare | modificare sursă]