Max von Laue

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Max von Laue
Max von Laue.jpg
Max von Laue (1879 - 1960)
Date personale
Născut9 octombrie 1879
Pfaffendorf, Germania
Decedat24 aprilie 1960
Berlin Germania
ÎnmormântatStadtfriedhof Göttingen[*] Modificați la Wikidata
CopiiTheodore Hermann Von Laue[*] Modificați la Wikidata
Naționalitategerman
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiefizician
profesor universitar
crystallographer[*] Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăGermania
Domeniufizician
InstituțieUniversitatea din Zürich
Universitatea din Frankfurt
Universitatea din Berlin
Institutul Max Planck
Alma MaterUniversitatea Georg-August din Göttingen
Universitatea Ludwig Maximilian din München
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra
Academia de Științe din Berlin
German Academy of Sciences at Berlin[*]
Academia Pontificală de Științe[*][1]
Academia de Științe a URSS[*]
Academia Regală Suedeză de Științe
Göttingen Eighteen[*]
Academia Americană de Arte și Științe[*]
Academia Leopoldină
American Physical Society[2]
Accademia Nazionale delle Scienze detta dei XL[*]
Bavarian Academy of Sciences and Humanities[*]
Accademia delle Scienze di Torino[*]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratMax Planck Nobel prize medal.svg
DoctoranziFritz London
Leó Szilárd
Max Kohler
Erna Weber
Cunoscut pentrudifracția razelor X
PremiiNobel prize medal.svgPremiul Nobel pentru Fizică 1914
Prezență online

Max Theodor Felix von Laue (n. 9 octombrie 1879, Pfaffendorf, lângă Koblenz — d. 24 aprilie 1960, Berlin) a fost fizician german, profesor universitar la Berlin și Göttingen, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1914.

Motivația juriului Nobel[modificare | modificare sursă]

"pentru descoperirea difracției razelor X în cristale."

Viața[modificare | modificare sursă]

Max von Laue a fost elev al lui Max Planck. În anul 1931 a formulat teoria dinamică a interferențelor, datorată reticulelor tridimensionale ("Unde ale materiei și interferențele lor")[3]. A avut contribuții în optică, în istoria fizicii : a propus o metodă de cercetare cu ajutorul căreia a fost descoperită în 1912 difracția radiaților X pe cristale.

Max von Laue a scris lucrări privind supraconductibilitatea, teoria relativității, teoria cuantică, fizica atomică și istoria fizicii.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • "Teoria relativității"
  • "Tabloul fizic al lumii"

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.pas.va/content/accademia/en/academicians/deceased/von_laue.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Notable Names Database 
  3. ^ Dicționar Enciclopedic, Ed. Enciclopedică, București, 2001, vol IV, pag. 46

Legături externe[modificare | modificare sursă]