Mihail Davidoglu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Mihail Davidoglu
Mihail Davidoglu.jpg
Mihail Davidoglu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație dramaturg Modificați la Wikidata
Activitate
Limbi limba română  Modificați la Wikidata

Mihail Davidoglu (n. Moise Davidson [1], 11 noiembrie 1910, Hârlău - d. 17 august 1987) a fost un dramaturg român, reprezentant al realismului socialist [2]. Este autorul pieselor: Omul din Ceatal, Minerii, Cetatea de foc, Nunta, Suflete în furtună, Ochii dragi ai bunicului. Născut la 11. noiembrie 1910 in Hârlău- 17. august 1987 in București. Absolvent al Facultății de Litere si Filosofie al Universității din București (1932). Profesor de limba latina (1932-1941) Funcționar in ministerul artelor (1945-1948). Președinte al Comitetului de Cultura al sectorului I București, ocupa diverse funcții la Uniunea Scriitorilor. Debut cu teatrul radiofonic „Marinarul smirniot” (1936), impunându-se cu piesa „Omul din Ceatal” scrisa in 1943 dar jucată doar 1947. Drame: Minerii (1949) Cetatea de foc (1950), Horia (1955), Ochii dragi ai bunicului (1970), Străbunul (1971), Platforma magică, Cele trei Marii din vale. Noi cei din vale. Din pragul vremii (1983), Suflete în furtună (1986). Premiul Academiei 1949, Premiul de Stat (1950,1953), Premiul Academiei Scriitorilor din București 1983

Posedând un meșteșug al spectacolului teatral, Davidoglu surprinde si reprezintă de la început cerințele noii drame realist-socialiste- personaje bine conturate „pozitive”- mineri conștienți de necesitatea făuririi noii societăți, și „negative”, burghezi „foști” care se opun, sabotează. Conflicte puternice care se rezolva optimist prin triumful noului, a abila si simplista retorica propagandista, replici scurte si dure însa memorabile, limbaj accesibil însa pigmentat cu regionalisme, versuri populare, terminologie specifica profesiilor prezentate. Prin conceptul naiv dihotomic al conflictului si personajelor, Davidoglu rămâne un reprezentant tipic al „noului teatru”.