Malachit

Date generale
Malachit

Formula chimică	Cu₂[(OH)₂\|CO₃]
Clasa mineralului	Carbonat anhidru cu ioni străini
Sistem de cristalizare	monoclinic
Clasa cristalului	monoclinic-prismatic $\ 2/m$
Culoare	pală, până la verde închis
Urma	verde deschis
Duritate	3,5 - 4
Masa specifică	3,6 - 4,05
Luciu	mat, lutos
Transparență	opac
Spărtura	sidefie, neregulată, sfărmicioasă
Clivaj	perfect
Habitus	agregate masive, formă de ciorchini, acicular, prismatic
Cristale gemene	predominat (100)
Punct de topire	---
Propriețăți optice
Indice de refrație	α=Δ=0,254
Birefrigență	izotrop, uneori o refracție dublă redusă
Deviația optică	cu două axe (negativ)
Unghiul de dispersie	43°
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică	solubil în acizi și amoniac
Minerale asemănătoare	Azurit, Chrysokoll
Radioactivitate	inexistentă
Magnetism	inexistent
Caracterstici deosebite	sunt evidente dungile de culori diferite sub formă de valuri
Modifică text

Malachitul este un mineral răspândit în natură, face parte din clasa carbonaților anhidri cu prezența de ioni străini.
Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Cu₂[(OH)₂|CO₃] cu forme de agregate masive, formă de ciorchini, agregate cu dungi de nuanțe diferite, mai rar apare sub forme aciculare, sau cristale prismatice.
Culoarea frecventă a mineralului este verde de nuanțe diferite.
Duritatea malachitului este 3,5 - 4 pe scara de duritate Mohs, densitatea de 3,6 - 4,05 (g/cm³).
Conținutul în cupru este de cca. 57%.
Datorită durității reduse și desității mari malachitul se rupe ușor în bucăți.
Ținut la soare devine de culoare pală, iar ținut în contact cu apa pierde luciul, și își schimbă culoarea.

Istoric

Denumirea de Malachit provine din limba latină molochitis care provine la rândul său din limba greacă μαλάχη (maláchē) ceea ce înseamnă Malvă (Malva sylvestris) o plantă din familia Malvaceae, denumire datorată culorii verzi intense a mineralului asemenea frunzelor malvei. În Egiptul antic și Grecia antică malachitul a fost un mineral apreciat, din el s-au confecționat amulete și scarabei aducători de noroc, mineralul măcinat era folosit ca material cosmetic pentru colorarea pleoapelor. În Evul Mediu, mineralul este folosit la lipirea obiectelor de aur. Prin acțiunea dioxidului de carbon din atmosferă și în prezența focului de cărbuni are loc o reacție chimică care permitea lipirea giuvaerului, etruscii erau cei care foloseau des acest procedeu. Această metodă de lipire era cunoscută deja de egipteni, dovadă, masca de aur a faraonului Tutankhamon.

Răspândire în natură

Malachitul este un mineral tipic de cupru ca rezultatul intemperiilor, de aceea apare frecvent în zonele de oxidație a zăcămintelor de cupru, ca azurit, fiind asociat cu cuprit, goethit și calcit. A fost descoperit în cantități mari în Australia, Republica Democrată Congo, Namibia, Ural în Rusia, Austria, ca și în Arizona în SUA.^[1]

Utilizare

Utilizarea principală a malachitului este ca piatră semipretioase iar apoi întregi (stâlpi de susținere) din malachit, care provine din Ural. Din cauză că la prelucrarea mineralului ia naștere un praf toxic, mineralul prelucrat are un preț ridicat.

Imitații

Din cauza prețului său ridicat și datorită durității reduse, ca și clivajului mineralului, s-a căutat stabilizarea cu praful malachitului rezultat din prelucrare.

Dar sunt și imitații de malachit din azurit, achat (agat), jaspis, (varietate roșie) sau marmoră.

În prezent se produce malachit pe cale artificială, aceasta a determinat creșterea posibilităților de falsificare.