Astronaut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Astronautul Bruce McCandless II în timpul misiunii STS-41-B

Un astronaut sau cosmonaut (în greacă nautes – navigator) este o persoană cu pregătire specială care participă la zborul unei nave cosmice în calitate de pilot sau membru al echipajului acesteia. Cuvintele sunt echivalente, sovieticii/rușii preferând cuvântul "cosmonaut", iar americanii "astronaut". Primul cosmonaut din istorie a fost pilotul sovietic Iuri Gagarin, iar primul și unicul cosmonaut român de până acum a fost Dumitru Dorin Prunariu.

Ce este un astronaut?[modificare | modificare sursă]

Astronauții sunt persoane special antrenate care trăiesc și lucrează câtăva vreme în spațiul cosmic. Adesea ei petrec săptămâni sau chiar luni făcând cercetări într-o stație spațială sau într-o navă spațială.

Experimentele efectuate de astronauți ne-au ajutat să descoperim fenomene noi în spațiu și de asemenea să aflăm în ce mod condițiile deosebite din spațiu afectează viața de acolo și de pe Pământ. De la prima călătorie făcută în 1961, astronauții au umblat pe Lună și au trăit pe orbită.

Munci în spațiu[modificare | modificare sursă]

Munca într-o navă spațială include întreținerea echipamentului, conducerea experimentelor și repararea sateliților. Pentru a pilota o navă spațială, un astronaut se antrenează ca un pilot militar. Specialiștii misiunii trebuie să fie ingineri sau cercetători superior calificați.

Forța de apăsare[modificare | modificare sursă]

Astronauții trebuie pregătiți pentru condițiile din spațiu. Prima dată sunt antrenați să reziste forțelor mai mari de 1 G, care dau impresia unui corp mai greu decât normal. Apoi, pentru a fi obișnuiți și cu lipsa gravitației din spațiu, astronauții se antrenează în cisterne cu apă precum și în avioane de mare altitudine, unde gravitația este redusă sau chiar absentă.

Răul de spațiu[modificare | modificare sursă]

Peste 40 % din astronauți suferă de rău de spațiu în primele zile, din cauză că lipsa gravitației le afectează echilibrul. În timp, absența gravitației reduce numărul celulelor roșii din sânge, purtătoare de oxigen, provocând o stare de oboseală.

Astrogimnastica[modificare | modificare sursă]

Din lipsa gravitației astronauții pot crește în înălțime cu până la 5 cm; inima, mușchii și oasele lor slăbesc. Aceste schimbări pot fi ținute în frâu cu o dietă specială și cu exerciții fizice regulate, de exemplu într-o sală de gimnastică de la bordul navei spațiale.

Limitările din spațiu[modificare | modificare sursă]

O navă spațială este constant bombardată de radiații cosmice, care pe Pământ sunt blocate de atmosferă. Fiecare astronaut poartă la corp un instrument care măsoară permanent expunerea la radiații. Limita recomandată de expunere la radiații în timpul vieții este de 100 de razi (unități de radiație). Acest fapt limitează timpul pe care astronautul îl poate petrece în spațiu și poate periclita planurile pentru misiuni pe distanțe lungi pe Marte, la care s-ar putea ajunge în circa 2 ani, sau pe alte planete și mai îndepărtate.

Fără zi sau noapte[modificare | modificare sursă]

În spațiu temperatura se poate schimba de la -200 °C (-200 grade Celsius) în umbră la mai mult de 100 °C în bătaia razelor Soarelui. Este important să se mențină o temperatură stabilă în navă și acest lucru se face cam în același fel ca într-un birou cu aer condiționat de pe Pământ. În spațiu nu există ritmul de zi și noapte cunoscut, dar astronauții își impun o rutină care imită ciclul pământean, astfel încât ei știu când e timpul să doarmă și când să lucreze.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • "Enciclopedia sovietică moldovenească", Chișinău, 1972, vol. 3, p. 456

Cosmonauți[modificare | modificare sursă]

Astronauți[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]