Reteag, Bistrița-Năsăud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Reteag
—  Sat  —
Coordonate: Coordonate: 47°11′44″N 24°01′07″E / 47.19556°N 24.01861°E / 47.19556; 24.0186147°11′44″N 24°01′07″E / 47.19556°N 24.01861°E / 47.19556; 24.01861

Țară  România
Județ Bistrița-Năsăud
Comună Petru Rareș

Populație (2011)
 - Total 2.573 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 427220

Reteag, mai demult Răteag (în dialectul săsesc Râkntâk, în germană Reckenbeck, Reckentek, Reckendorf, Retteneck, în maghiară Retteg) este un sat din componența comunei Petru Rareș în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Este reședința comunei Petru Rareș.

Reteag în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Istoric[modificare | modificare sursă]

Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Reteag[1]. Reteagul apare în documentele timpului sub următoarele forme: RETTEG, RETHEG, RETTEGH, RETTYAG, RETTYAGU, RECKENDECK, RĂTEAGU, RETEAGUL. Unii consideră că numele vine de la cuvântul slav reteaz, retez, retezu=lanț de dealuri. Alții socotesc[2]cǎ numele vine de la cuvintele reth=rât, câmpie și hegy=deal, deoarece o parte a satului era așezatǎ pe deal și alta pe câmpie.

Reteagul apare de-a lungul secolelor în calitate de Posesio (1553),Oppidum (1405),Vàros (1585), (1615–1651), Mezővàros (1845) și pe o hartă topografică din 1857. N-a fost în realitate oraș, ci o localitate mai mare și mai importantă decât cele din jur și care a avut unele libertǎți în comparație cu celelalte așezări. Aici se întâlneau drumurile dinspre Cluj și Bistrița, dar și cele care veneau dinspre Târgu Lăpuș pe Valea Brezei și a Giurgeștiului și cel care venea dinspre Țibleș prin Târlișua, Spermezeu și Căian. Aici se întâlneau oameni veniți din toate părtile. În 1361 sunt amintiți negustorii din Reteag care alǎturi de cei din Dej trebuiau sǎ plǎteascǎ vamǎ la Bonțida,înainte de a intra în Cluj, iar din 1655 primește dreptul de a avea trei târguri de țarǎ pe an. Se plǎtea vamǎ la trecerea podului peste vale, apoi este amintitǎ Țidulǎria unde se făceau bilete pentru vite.

Din 1830 are si târg de săptămână, joia, iar de după primul război mondial, din 1926 i s-a mai adăugat un târg de țară. Cele patru târguri au denumirea zilelor importante din calendar, în apropierea cărora au fost stabilite datele zilelor de târg. În mai târgul Sânjorjului, în iulie târgul Sânpetrului, în octombrie cel al Sânmihaiului, în decembrie, cel al moșului. Târgul de țară dura 4–7 zile, în perioada dintre cele două războaie mondiale. În primele 2 zile se vindeau oi, în următoarele 2 vite mari și porci, urmǎtoarele erau pentru cai. Ultima zi era numitǎ "ziua târgului". Dupǎ al doilea rǎzboi mondial datele au rǎmas aceleași dar durata târgului de țară s-a redus la o zi și până în 1989 aveau loc numai duminica.

În 1283 când e pomenit pentru prima oară în documentele scrise, Reteagul se afla sub stăpânirea bogatei familii Ratold, ceva mai târziu e stǎpânit de familia Losonczi și apoi, dupǎ 1310 de regele Ungariei Carol Robert care l-a învins pe Losonczi și i-a luat stǎpânirea împreunǎ cu domeniul Cetǎții Ciceului, domeniu din care va face parte și Reteagul, vreme de aproximativ 250 de ani.

Istoria Reteagului s-a desfǎșurat multǎ vreme în strânsă legătură cu Cetatea Ciceului,ridicată în apropiere, pe un deal înalt, la sfârșitul secolului al XIII-lea, dupǎ groaznica nǎvǎlire a tǎtarilor.

Cetatea este pomenitǎ mai întâi în 1304, stǎpânitǎ de voievodul Transilvaniei și apoi de Regele Ungariei. Avea ziduri puternice de apărare și porți de intrare grele. Se pare că a avut cinci turnuri de apărare în cele cinci colțuri ale zidurilor. Domeniul Cetǎții cuprindea și satele din jur, între care și Reteagul. În 1489 Cetatea și domeniul său cu 40 de sate au ajuns sub stăpânirea lui Ștefan cel Mare și va rămâne sub stăpânirea Moldovei 75 de ani, sub urmașii săi, dintre care Petru-Rareș s-a îngrijit cel mai mult de cetate, mărindu-i domeniul la 62 de sate.

La recensământul bunurilor de pe domeniul Cicelui din decembrie 1553, rezultă că din cele 53 de sate și un târg care alcǎtuiau domeniul Cetǎții, Reteagul era cel mai mare, având două mori din cele 6 ale domeniului și cel mai mare numǎr de locuitori, 126 cu 83 de porți, față de 32 de locuitori în medie pe întreg domeniul. Morile s-au păstrat în continuare la Reteag și erau puse în mișcare de roți hidraulice. În 1750 și 1845 erau trei mori, iar între cele două războaie mondiale au fost patru mori: două de apă și două cu motor. O moară de apă era pe Someș, o moară cu motor era la intrarea pe drumul către Giurgești, imediat pe dreapta, iar cealaltă cu motor, unde a trăit doctorul Deac, actuala poștă.

Școala din Reteag este una dintre cele mai vechi de pe toată Valea Someșului. Prima e amintită în 1566 și funcționa pe lângă biserica reformată. Ea era întreținută de locuitorii satului care plăteau și pe învățător(care la început a fost preotul). Din secolul al XVIII-lea au fost pregătiți învățători iar pe la 1838 erau doi învățători. Învățătura s-a făcut în limba latină. De prin 1645 a funcționat o școală particulară în limba ebraică iar din 1850 pe lângă biserica românească a funcționat și o școală românească. Din 1875 școala maghiară devine de stat și tot de atunci a început să funcționeze o mică grădiniță aici dar regulamentul de organizare și funcționare a fost aprobat în 1893. După primul război mondial școala românească devine de stat și învățământul s-a dezvoltat mai repede. Mai întâi cu patru clase, apoi cu șapte clase primare. Din 1948 s-a trecut la învățământul gimnazial de 7 ani iar din 1961 la cel de 8 ani, pentru ca în 1970 să se generalizeze cel oligatoriu de 10 ani. Primii absolvenți ai clasei a X-a au fost în număr de 15 și au terminat în 1971.

Ca o particularitate, între anii 1911–1914 la Reteag a funcționat și o școală populară agricolă.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici.

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

  • Biserica Reformată-Calvină (monument istoric).

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Ion Pop-Reteganul (1853-1905), pedagog, prozator, publicist și folclorist, reprezentativ pentru epoca sa, a rămas în istoria folcloristicii românești „ca cel mai mare folclorist al Ardealului” (Ion Muslea).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini (Biserica Reformată-Calvină din Reteag)[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.cimec.ro/Arheologie/sarea/02-LiviuDraganescu.pdf Sarea gemă din extra- și intracarpaticul României
  2. ^ Iosif Bencö