Lechința, Bistrița-Năsăud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Lechința
—  Sat  —
Biserica evanghelică fortificată (monument istoric)
Biserica evanghelică fortificată (monument istoric)
Lechința se află în România
{{{alt}}}
Lechința
Localizarea satului pe harta României
Lechința se află în Județul Bistrița-Năsaud
{{{alt}}}
Lechința
Localizarea satului pe harta județului Bistrița-Năsăud
Coordonate: Coordonate: 47°1′12″N 24°19′46″E / 47.02000°N 24.32944°E / 47.02000; 24.3294447°1′12″N 24°19′46″E / 47.02000°N 24.32944°E / 47.02000; 24.32944

Țară  România
Județ Actual Bistrita-Nasaud county CoA.png Bistrița-Năsăud
Comună Lechința
Atestare 1335

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal 427105
Prefix telefonic +40 x263 [1]

Lechința în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73.(Click pentru imagine interactivă)
Lechința în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73.
(Click pentru imagine interactivă)

Lechința (în maghiară Szászlekence, Lekence , în dialectul săsesc Lachenz, în germană Lechnitz, în trad. "Pârâul uscat") este un sat în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Este reședința comunei Lechința.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Localitatea este situată în partea de sud-vest a județului Bistrița-Năsăud, la 28 km de municipiul Bistrița și la 28 km de orașul Beclean, într-o zonă preponderent deluroasă, cu altitudini cuprinse între 450–550 m.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Amplasarea localitatii în zona de deal-câmpie și climatul favorabil, au condiționat popularea și apariția unei așezări umane încă din cele mai vechi timpuri. Aici au fost găsite topoare din piatră găurită și ceramică din epoca neolitică.

Cel mai vechi document istoric care atestă comunitatea săsească de aici datează din anul 1333, când listele unei conscripții papale înregistrează un Johannes plebanus de Lekenche. Localitatea făcea parte în acea perioada din comitatul Dăbâca, moșia fiind împărțită între mai mulți proprietari.

În anul 1453 a primit dreptul de târg.[2]

În anul 1472 regele Matia Corvinul a acordat dreptul de patronat al consiliului orașului Bistrița asupra bisericii din Lechința.[necesită citare]

În anul 1454 a primit dreptul ius gladii, adică de a pronunța pedeapsa capitală.[2]

Între 1554 și 1565 a activat ca paroh Christian Pomarius, umanist și promotor al lutheranismului în Transilvania, cel care, în calitate de notar, a organizat arhivele orașelor Bistrița, Cluj și Brașov.

În anul 1602 localitatea a fost prădată și distrusă aproape în întregime de mercenarii generalului Giorgio Basta.[2]

Agricultura[modificare | modificare sursă]

Este o zonă cu tradiție în cultivarea viței de vie. Vinul de Lechința a fost premiat cu diferite medalii.[necesită citare]

Cadrul natural[modificare | modificare sursă]

Substratul litologic se caracterizează prin faciesuri argiloase, mănoase și conglomeratice, aparținând panonianului, sarmațianului, prezente atât pe culmile dealurilor, cât și pe versanți. Din aceste depozite s-au format sedimentele de solificar, fie direct pe acestea, fie prin remanierea pe versanți, sub formă de deluvii și coluvii

Tipurile de sol: soluri brune argilo-iluviale, brune luvice (podzolite), brune eu-mezobazice, regosolurile și solurile antropice.

Relieful este exclusiv deluros, cuprinzând în partea estică dealurile de tip subcarpatic (Dealurile Bistriței și dealurile Mureșului), iar în partea vestică colinele înalte ale Câmpiei Transilvaniei de est (Dealurile Jimborului, dealurile Lechinței, Colinele Comlodului, Colinele Mădărașului. Aceste dealuri și coline au în general la nivelul culmilor altitudini de 450–600 m și versanți moderat sau puternic înclinați (5°-25°).

Hidrografia beneficiază de tronsoanele celor două importante râuri: Someșul Mare și Mureșul. Ea este completată de stratele acvifere freatice și de bună calitate, intercalate. Întreaga regiune este bine aprovizionată cu apă.

Climatul este tipic temperat, moderat continental, cu ierni aspre și veri relativ calde și umede, dar continuate cu toamne calde, până în octombrie inclusiv.

Caracteristicile climatice

Perioada anuală

Perioada de vegetație convențională

Viticultura acestei zone s-a dezvoltat sub influența unor condiții termice mai puțin prielnice decât restul Transilvaniei, care au putut fi învinse prin atenta alegere a locurilor de plantare a vițelor. Din acest motiv, viile Lechinței apar ca adevărate oaze fixate pe coastele sudice ale dealurilor, cu largi deschideri spre soare și lumină.

La baza vinurilor produse la Lechința, Teaca și Bistrița stă același soi, „Feteasca alba”, deopotrivă de valoros prin însușirile sale de rezistență la temperaturile mai scăzute din timpul iernii, prin buna capacitate de acumulare a zahărului în struguri și prin vocația de a produce vinuri de înaltă calitate.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ a b c Heinz Heltmann, Gustav Servatius, Reiseführer Siebenbürgen, Thaur bei Innsbruck 1993, pag. 69.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]