Ținut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ţinuturile României în 1939
Ţinuturile României înainte de desfiinţarea lor (septembrie 1940)

Ținutul a fost o unitate teritorial-administrativă în Principatul Moldovei și în Regatul României.

În Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

În Evul Mediu, ținuturile erau unitățile teritorial-administrative ale Moldovei și corespundeau județelor din Țara Românească. Fiecare ținut era cârmuit de un pârcălab sau de un staroste (dacă avea vreo cetate pe cuprinsul său). Dimensiunea unui asemenea ținut era asemănătoare cu cea a unui județ din Țara Românească.

În perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

În anul 1938 în Regatul României a fost reintrodus ținutul ca unitate teritorial-administrativă, în contextul dictaturii regelui Carol al II-lea, după modelul Gau-ului nazist, devenind, astfel, o unitate teritorial-administrativă de tip fascist, în care funcționarii publici erau totodată agenți ai partidului unic erijat în reprezentant al națiunii. Noile steme și steaguri ale ținuturilor au fost descrise în Monitorul Oficial din 10 februarie 1939. Au fost formate 10 ținuturi, fiecare dintre ele fiind alcătuite din mai multe județe: Argeș, Crișuri, Dunării, Jiu, Mării, Mureș, Nistru, Prut, Suceava, Timiș.