Ținut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ținuturile României în 1939
Ținuturile României înainte de desființarea lor (septembrie 1940)

Ținutul a fost o unitate teritorial-administrativă în Principatul Moldovei și în Regatul României.

În Evul Mediu[modificare | modificare sursă]

În Evul Mediu, ținuturile erau unitățile teritorial-administrative ale Moldovei și corespundeau județelor din Țara Românească. Fiecare ținut era cârmuit de un pârcălab sau de un staroste (dacă avea vreo cetate pe cuprinsul său). Dimensiunea unui asemenea ținut era asemănătoare cu cea a unui județ din Țara Românească.

În perioada interbelică[modificare | modificare sursă]

În data de 14 august 1938 în Regatul României a fost introdus ținutul ca unitate teritorial-administrativă, în contextul dictaturii regelui Carol al II-lea, după modelul administrativ al Italiei fasciste și al Iugoslaviei din timpul dictaturii regelui Alexandru I. Guvernatorii ținuturilor, chemați ”Rezidenți regali”, au acționat pentru concretizarea la scara regională a partidului unic, Frontului Renașterii Naționale, creat în data de 16 decembrie 1938. Noile steme și steaguri ale ținuturilor au fost descrise în Monitorul Oficial din 10 februarie 1939. Au fost formate 10 ținuturi, fiecare dintre ele fiind alcătuite din mai multe județe: Argeș, Crișuri, Dunării, Jiu, Mării, Mureș, Nistru, Prut, Suceava, Timiș.

Vezi și[modificare | modificare sursă]