Statul Agqoyunlu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol face parte din seria:

Istoria Azerbaidjanului

Istoria timpurie
Istoria antică
Manna
Albania Caucaziană
Imperiul Persan
și cuceririle lui Alexandru Macedon
Atropatena
Rivalitatea romano-parțian
și cucerirea Sasanidă
Istoria medievală
Perioada islamică
Imperiul Marilor Selgiukizi
Statul Atabeyilor din Azerbaidjan
Cucerirea mongolă și statul Elhanizilor
Statul Qaraqoyunlu
Statul Agqoyunlu
Statul Șirvanșahilor
Istoria clasică
Safevizi
Hanatele independente
Dinastia Qadjar
Dominația rusă
Independența timpurie
Republica Democratică Azerbaidjan
Masacrul din Martie
Azerbaidjanul sovietic
Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană
Ianuarie negru
Azerbaidjanul modern
Republica Azerbaidjan
Ağqoyunlu

Blank.png
 
Blank.png

1378 – 1508 Blank.png
Drapel Stemă
Steag Stemă
Localizarea Statului Agqoyunlu
Capitală Tabriz (după 1468)
Limbă/limbi Oghuz
Formă de guvernare Monarhie
Suveran
 - 1378-1435 Kara Yülük Osman (primul)
 - 11501-1508 Murad ibn Ya‘qub (ultimul)
Epoca istorică Evul Mediu
 - Fondare 1378
 - Desființare 1508

Ağqoyunlu (în traducere din azeră Oaia albă după steagul tribului) sau Akkoyunlu (Ak Koiunlu), este un stat turcoman-azer medieval în Azerbaidjan (1467-1501).

Statul Ağqoyunlu, în afară de Azerbaidjan, cuprindea estul Anatoliei, Irakul și o parte însemnată din Iran. În timpul lui Uzun Hasan statul Ağqoyunlu a căpatat o putere insemnată. Cu acesta intrețineau relații diplomatice și comerciale cărmuitorii din Italia, Ungaria, Austria, Polonia și alte țări din Europa. Ei au văzut în padișahul azer un aliat puternic în primul rând împotrivă sultanului turc Mehmet II care ducea o politică expansionistă în Europa de Sud și Răsărit. Solii lui Uzun Hasan erau oaspeți doriți la palatul Dogului Venețian. La rândul său senatul venețian și-a trimis în Tabriz diplomații săi – Lazaro Cvirino, Caterino Zeno, Josef Barbaro, Abrogio Contarini care au lăsat prețioase descrieri ale calatoriilor sale în Azerbaidjan. De o mare popularitate în Europa și Orient se bucura ca diplomat și om de stat mama lui Uzun Hasan, Sara xatun.

În cadrul politicii interne Uzun Hasan dorea să se bazeze pe preoțime și birocrați și să slăbească puterea conducatorilor armatei. În scopul limitării abuzurilor funcționarilor, pentru creșterea economiei și completarea visteriei, de asemenea, pentru cucerirea simpatiei din partea populației, Uzun Hasan a înfaptuit reforma fiscală (Qanunnamə). Conducatorii Qaraqoyunlu și Ağqoyunlu au împroprietarit pe vasalii lor cu suprafețe mari de pământ – soyurqal. Aceste proprietăți, de fapt, erau stat în stat și constituiau o amenințare pentru unitatea acestuia. Statul Ağqoyunlu, ca și predecesorul său Qaraqoyunlu s-a întemeiat ca rezultat al unui șir de cuceriri de țări și popoare care nu aveau o bază economică generală, de aceea a nu a rezistat. Imediat după moartea lui Uzun Hasan, între fiii acestuia a început o luptă crâncenă pentru putere.

În timpul fiului lui Uzun Hasan Yaqub, în 1489 s-a încercat o reformă nereușita agraro-financiară. În continuare, unul din cărmuitorii Ağqoyunlu – Əhməd (Ahmed) – a desființat legea privind moștenirea proprietăților soyurqal și o serie de impozite grele și obligații ale țăranimii, dorind să căpete susținerea acesteia. Însă el a reușit să rămână la putere numai o jumatate de an și a murit în timpul revoltei conducatorilor militari care erau împotrivă reformei acestuia (1497).