Parfum
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Un parfum este un amestec lichid de uleiuri sau compuşi aromatici, de fixativi şi de solvenţi, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau spaţiului de locuit un miros plăcut.
Cuprins |
[modifică] Familii olfactive
Parfumurile pot fi grupate în diferite familii olfactice, pe teme sau acorduri, ale acestor parfumiri.
- Florale: Parfumuri care sunt dominate de esenţa unei sau mai multor flori. Când se utilizează o singură floare parfumurile se numesc soliflore (ca de exemplu parfumul Diorissimo al lui Christian Dior pe bază de lăcrămioare).
- Chypre: Parfumuri produse pe un amestec de bergamote, muşchi de stejar, patchiouli, şi labdanum. Această familie de parfumuri şi-a căpătat denumirea de la parfumul cu acelaşi nume creat de François Coty.
- Aldehidice: Parfumuri care incorporează o familie de substanţe chimice cunoscute sub numele de aldehide. Chanel No 5 creat de Ernest Beaux în 1921 a fost primul parfum aldehidic. Alte parfumuri aldehidice sunt Je Reviens şi Arpège. Caracteristica parfumurilor aldehidice o constituie nota lor "picantă" produsă de substanţe ca Aldehida C12 MNA.
- Fougère (Ferigă): Parfumuri cu o bază de lavandă, cumarin şi muşchi de stejar. Această familie este numită după parfumul Fougère Royale produs de Houbigant, primul care a utilizat această bază. Multe parfumuri masculine fac parte din această familie, care este caracterizată prin mirosuri erbacee sau lemnoase.
- Piele: O familie de parfumuri care combină esenţe de miere, tutun, lemn, şi gudron de lemn, cu un miros care se aseamănă cu cel de piele.
- Lemnoase: Parfumuri în care domină esenţele lemnoase, în mod tipic de lemn de santal sau de cedru. Paciuli, cu mirosul său de camfor este utilizat frecvent în aceste parfumuri.
- Orientale or ambru: O clasă răspândită de parfumuri combină esenţa de vanilie sau alte esenţe de natură animală cu esenţe florale sau lemnoase. Parfumul mai poate conţine uleiuri de camfor şi răşini.
- Citrice: O familie veche de parfumuri care, până de curând, consta în special din ape de colonie "răcoritoare" datorită tenacităţii reduse a esenţelor citrice. Producerea de noi compuşi aromatici a permis crearea unor parfumuri care utilizează cu precădere esenţe citrice.
[modifică] Concentraţie şi compoziţii
Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate corespunzătoare de solvent, pentru a le face mai uşor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât şi cele sintetice conţin concentraţii ridicate de compuşi volatili care pot provoca reacţii alergice, pot produce răni dacă sunt aplicaţi pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea.
Deşi uleiurile aromatice pot fi diluate prin solvenţi ca jojoba, uleiul de cocos fracţionat sau ceara, solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din parfum este etanolul sau un amestec de etanol şi apă. Proporţia de uleiuri aromatice (ca procent în volume) dintr-un parfum determină tipul acestuia:
- Extras de parfum: 20%-40% compuşi aromatici
- Apă de parfum (Eau de parfum): 10-30% compuşi aromatici
- Apă de toaletă (Eau de toilette: 5-20% compuşi aromatici
- Apă de colonie (Eau de Cologne): 2-3% compuşi aromatici
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- Istoria parfumului
- Parfumuri contrafăcute : Cum să-ţi dai seama dacă un parfum este contrafăcut
