Bătălia de la Cherbourg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bătălia de la Cherbourg
Parte a Operațiunii Overlord
Cherbourg1944-Combat avParis.jpg
Militari americani evitând focul inamic pe străzile din Cherbourg
Informații generale
Perioadă 22 iunie29 iunie, 1944
Loc Peninsula Contentin, Franța
Rezultat Victorie importantă a Aliaților occidentali
Combatanți
US flag 48 stars.svg Statele Unite
Flag of German Reich (1935–1945).svg Germania Nazistă
Conducători
US flag 48 stars.svg
Omar Bradley
Manton S. Eddy
J. Lawton Collins
Matei Ridgway
Flag of German Reich (1935–1945).svg Karl Wilhelm von Schlieben

Bătălia de la Cherbourg

Bătălia de la Cherbourg a fost o parte importantă din Bătălia pentru Normandia în timpul celui de al doilea război mondial. Luptele s-au dat, imediat după debarcarea aliaților, pe data de 6 iunie 1944. Trupele americane au izolat și au capturat portul fortificat din Cherbourg, acesta fiind considerat vital pentru succesul operațiunilor din Peninsula Contentin, dar și a întregii campaniii din Europa de Vest.

Context[modificare | modificare sursă]

Eforturile lui Winston Churchill pentru al convinge pe președintele Statelor Unite Franklin D. Roosevelt de faptul că, intrarea SUA în război era imperios necesară și inevitabilă, au rămas fără rezultat, cu excepția unui ajutor nesemnificativ, dar Atacul de la Pearl Harbor, din 7 decembrie 1941, a determinat în aceiași lună "Conferința de la Washington" ( Arcadia Conference, nume de cod ), desfășurată între 22 decembrie 1941 și 14 ianuarie 1942 în cadrul căreia Franklin D. Roosevelt și Winston Churchill, au căzut deacord asupra debarcării americane în Europa.

Prin Atacul de la Pearl Harbor, Hitler intenționa să-i atragă pe americani în Războiul din Pacific astfel încât trupele germane câștigau timp pentru a consolida "Zidul Atlanticului", care se intindea de la frontiera cu Spania, în lungul coastelor normandiei, până în Scandinavia. Efectul scontat a fost contrar așteptărilor lui Hitler. Americanii au adoptat o poziție mai mult defensivă în războiul Pacificului, considerând prioritară debarcarea în Europa, concentrându-și atenția și concentrând importante resurse pentru aceasta.

Într-o prima fază, aliații au planificat o zona de invazie în Balcani, prin Marea Mediterană, din Turcia, și o alta în Normandia. Varianta a fost agreată de Stalin pentrucă debarcarea simultană, în Normandia și în Balcani permitea aplicarea așa numitei tactici, „mișcarea clește”. Aceasta fiind o mișcare, care consta în atacuri susținute pe flancuri până la joncțiunea trupelor, și pe care Armata Roșie a mai aplicat-o cu succes. Eisenhower și Roosevelt au propus și o debarcare pe riviera Franceză, în porturile Toulon și Marsilia, dar Winston Churchill s-a opus invocând dificultăți de ordin logistic și financiar.

La Conferința de la Casablanca, în absența lui Stalin, aliații au stabilit crearea unui sediu comun cu rol de comandament unic al forțelor aliate, ( Aliat Supreme Commander ), iar Comandant Suprem a fost numit Dwight D. Eisenhower. Șeful de personal al lui Eisenhower, generalul-locotenent Frederick E. Morgan, a fost numit Șeful Statului Major la Comandantul Suprem Aliat, care a trebui să conducă planificarea operațiunii Overlord. Comandamentul forțelor terestre a fost preluat de Bernard Montgomery. La comanda forțelor navale a trebui să fie numit, amiralul Bertram Ramsay, iar comandantul forțelor aeriene ( Air Force Air șef Marshall ), mareșalul de aviație Trafford Leigh-Mallory. Planurile operațiunii Overlord au prevăzut ca principale obiective, ocuparea orașelor mari precum; Caen, Bayeux, Saint-Lô și Cherbourg.

Pregătiri[modificare | modificare sursă]

Strategii care au întocmit planurile operațiunii Overlord conștientizau că unul dintre aspectele importante, care ar fi trebuit să asigure, succesul operațiunilor militare din Peninsula Contentin, consta în, capturarea intactă sau cu distrugeri minime, a portului Cherbourg. Pentrucă odată declanșată campania militară, aliații aveau nevoie stringentă de tehnică militară, combustibili și consumabile, acestea urmând să fie aduse, pe continent direct din Statele Unite ale Americii, fărăr a fi nevoiți să le tranziteze prin porturile de pe coastele sudice a Angliei, economisind astfel timp și bani. Tot prin port urmau să fie aduse trupe noi, care trebuiau mobilizate în peninsulă, iar portul era singurul port din Normandia care dispunea de dane de descărcare cu ape suficient de adânci.

Germanii au fost deasemenea conștienți de acest lucru, de aceia au întărit puternic fiecare port important din zonele de invazie, în speranța că acest lucru le-ar permite să-i copleșească pe aliații de pe plaje, încă din faza de început a debarcării. Fortificațiile din Cherbourg erau formidabile. Orașul a fost înconjurat de un inel de fortificații din beton construite pe trei creste. În oraș au mobilizat un întreg arsenal, iar marina a construit forturi pentru a apăra portul.


Între 10 - 18 iunie, ofensiva diviziei a IV artilerie, împreună cu regimentul 505 infanterie parașutiști și divizia 82 aeropurtate americane, au spart linia de apărare germană, care se intindea de la, Quineville, prin Montenburg și Chef du Pont, pâna la Carentan, și au înaintat spre extremitatea vestică a peninsulei. Trupele americane au obținut aici o mare victorie în urma atacurilor susținute timp de o săptămână. Au creat un culoar de la est la vestul peninsulei, divizând cele doua armate germane, care asigurau zidul atlanticului de nord, în regiunea Contentin, și izolând astfel cel de-al VII grup al armatei germane, aflat sub comanda generalului Karl von Schlieben, în sectorul nordic al peninsulei.

Asaltul asupra Cherbourgului[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Steven J. Zaloga,D-Day 1944 (2), Utah Beach & the US Airborne Landings; Osprey Campaign Series #104, Osprey Publishing, 2004
  • Wilmot, Chester. The Struggle for Europe, Hertfordshire, United Kingdom: Wordsworth Editions Limited, 1997. ISBN 1-85326-677-9.

Legături externe[modificare | modificare sursă]