Chitila
| Chitila | |||
| — oraș — | |||
 Monumentul eroilor din Chitila | |||
| |||
  Chitila Chitila (România) | |||
| Coordonate: 44°31′02″N 25°58′31″E / 44.51722°N 25.97528°E | |||
|---|---|---|---|
| Țară |  România | ||
| Județ |  Ilfov | ||
| SIRUTA | 179285 | ||
| Reședință | Chitila[*] | ||
| Componență | Chitila[*], Rudeni | ||
| Guvernare | |||
| - primar al orașului Chitila[*] | Emilian Oprea[*][4][5] ( PNL, ) | ||
| Suprafață | |||
| - Total | 12,54 km² | ||
| Populație (2011)[1][2] | |||
| - Total | ▲ 14184 locuitori | ||
| - Densitate | 1.008 loc./km² | ||
| Fus orar | UTC+2 | ||
| Prezență online | |||
site web oficial  GeoNames | |||
 | |||
Modifică date / text  | |||
Chitila (în trecut și Zalhanaua lui Papazolu) este un oraș în județul Ilfov, Muntenia, România, format din localitățile componente Chitila (reședința) și Rudeni. Primarul localității este Emilian Oprea. Localitatea se află în vecinătatea nord-vestică a municipiului București, la ieșirea către Titu, Găești, Topoloveni și Pitești, fiind un oraș-satelit al Capitalei. Orașul este traversat de DN7, acesta formând principalul bulevard al orașului. De asemenea, DNCB trece prin localitate, dar prin satul Rudeni în mare parte. Conform recensământului din anul 2011, Chitila are o populație de 14.184 de locuitori,[2] fiind al șaselea centru urban al județului Ilfov din punct de vedere demografic. Localitatea a fost ridicată la rang de oraș în anul 2005, alături de alte comune din județul Ilfov.
Geografie[modificare | modificare sursă]
Orașul Chitila se află în vestul județului Ilfov, la nord-vest de municipiul București, de care este despărțit de podul peste șoseaua de centură a Bucureștiului. Orașul-satelit este poziționat la distanța de 9 km de centrul Capitalei.
Chitila are în imediata vecinătate Lacul Chitila, care este unul dintre lacurile create de râul Colentina și care are legătură directă cu lacul Mogoșoaia și cu lacul Străulești. De asemenea, se învecinează cu pădurea Mogoșoaia-Chitila.
Localitatea este traversată de șoseaua națională DN7, care leagă Bucureștiul de Pitești, precum și de șoseaua de centură a Bucureștiului, cele două drumuri intersectându-se la marginea orașului. Localitatea se învecinează cu Mogoșoaia, Buftea, Dragomirești-Vale și Chiajna. Șoseaua de Centură a Capitalei desparte pe o distanță de câțiva kilometri teritoriul Bucureștiului de Chitila. Orașul este un mic nod feroviar, liniile ferate ce leagă Bucureștiul de Pitești, respectiv Bucureștiul de Ploiești se ramifică la gara Chitila.
Cartierul de pe teritoriul Capitalei cu care se învecinează a primit același nume, neoficial, Chitila, iar artera rutieră ce leagă Cartierul Chitila de orașul Chitila se numește Șoseaua Chitilei.
Demografie[modificare | modificare sursă]
Componența etnică a orașului Chitila
Români (88,79%)
Romi (3,85%)
Necunoscută (7,14%)
Altă etnie (0,19%)
Componența confesională a orașului Chitila
Ortodocși (88,64%)
Penticostali (1,38%)
Necunoscută (7,28%)
Altă religie (2,68%)
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Chitila se ridică la 14.184 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 12.643 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,8%), cu o minoritate de romi (3,86%). Pentru 7,15% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,65%), cu o minoritate de penticostali (1,38%). Pentru 7,28% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[6]
Politică și administrație[modificare | modificare sursă]
Orașul Chitila este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Emilian Oprea[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | ||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Partidul Național Liberal | 14 | |||||||||||||||
| Alianța Social Liberală | 2 | |||||||||||||||
| Partidul PRO România | 1 | |||||||||||||||
Istorie[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Chitila făcea parte din comuna Bucoveni din plasa Snagov, județul Ilfov, având 322 de locuitori. În sat funcționa o fabrică de zahăr, deținută între 1876 și 1881 de prințul Nicolae G. Bibescu, și care fusese apoi cumpărată și repusă în funcțiune de ginerele principelui Bibescu, Dimitrie Cezianu.[8] În 1931, Chitila a devenit comună de sine stătătoare, având în compunere localitățile Chitila și Traian.[9]
Apoi, în 1950, comuna a fost inclusă în raionul Grivița Roșie al orașului republican București. În 1968, Chitila a devenit comună suburbană în subordinea municipiului București, având în componență și satul Rudeni.[10] În 1981, comuna Chitila a fost inclusă în Sectorul Agricol Ilfov, subordonat municipiului București,[11] sector devenit în 1997 județul Ilfov.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Accesat în .
- ^ a b c Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în .
- ^ „Organizarea administrativă a județului Ilfov”. CJ Ilfov. Accesat în .
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2012 (PDF), Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în .
- ^ Lahovari, George Ioan (). „Chitila (Zalhanaua-lui-Papazolu)”. Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 2. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 391.
- ^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 210,214. .
- ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
- ^ „Decretul nr. 15 din 23 ianuarie 1981 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în .
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||