Lupta de la Bordei Verde-Viziru (1916)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Lupta de la Bordei Verde-Viziru
Parte din Participării României la
Primul Război Mondial
1916 Luptele de pe aliniamentul Bordei Verde Viziru.png
Desfășurarea luptelor
Informații generale
Perioadă 12/25 decembrie - 20 decembrie 1916/2 ianuarie 1917
Loc aliniamentul Bordei Verde - Viziru
Rezultat Victoria trupele Puterilor Centrale
Modificări teritoriale Muntenia
Beligeranți
Flag of Russian Empire for private use (1914–1917) 3.svg Imperiul Rus Flag of the German Empire.svg Imperiul German
Naval Ensign of Bulgaria (1878-1944).svg Regatul Bulgariei
Ottoman flag.svg Imperiul Otoman
Conducători
Flag of Russian Empire for private use (1914–1917) 3.svg General Eris Han Sultan Ghirei Aliev Flag of the German Empire.svg General August von Mackensen
Flag of the German Empire.svg General Erich von Falkenhayn
Ottoman flag.svgColonel Mustafa Izzet Bey
Naval Ensign of Bulgaria (1878-1944).svg General Ianko Draganov
Naval Ensign of Bulgaria (1878-1944).svg General Gheorghi Abadjiev

Lupta de la Bordei Verde-Viziru a fost o acțiune militară din cadrul operațiilor de pe aliniamentul Râmnicu Sărat-Viziru, care s-a desfășurat între 12/25 decembrie – / și au avut ca rezultat înfrângerea forțelor ruse de către trupele Puterilor Centrale.

După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române și ruse au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei.

Contextul operativ strategic[modificare | modificare sursă]

Ocuparea Munteniei, noiembrie-decembrie 1916

Lupta de la Bordei-Verde-Viziru a făcut parte din operația de apărare a teritoriului Munteniei, cea de-a patra operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916.[1]:pp 491-494

După Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale, obiectivul comandamentului român era de a întîrzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe linia de rezistență Râmnicu SăratViziruDunărea.

După încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, forțele române au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei.

Forțe participante[modificare | modificare sursă]

Dispozitivul forțelor române[modificare | modificare sursă]

Aripa stângă a frontului româno-rus, de la Racovițeni la Dunăre era formată de forțe ruse aparținând de Corpurile 4,8 și 4 Siberian, dispuse pe aliniamentul Racovițeni-Zoița-Bălăceanu-Filipești-Viziru.[1]:p. 495

În zona Bordei-Verde-Viziru erau dispuse forțele Corpului 4 Siberian, comandat de generalul Leonid-Otto Ottovici Sirelius, formate din Diviziile 9 Siberiană și 124 Trăgători.[2]

Dispozitivul forțelor germane[modificare | modificare sursă]

Forțele Puterilor Centrale erau grupate în Armata de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, care înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Slobozia - Brăila.[3]:p. 522

Comandanți[modificare | modificare sursă]

Comandanți ruși

Comandant al Corpul 4 Siberian - General Leonid-Otto Ottovici Sirelius

Comandanți ai Puterilor Centrale

Comandant al Armatei de Dunăre - General August von Mackensen
Comandant al Diviziei 26 Infanterie turcă - Colonel Mustafa Izzet Bey
Comandant al Diviziei 1 Infanterie bulgară - General Ianko Draganov
Comandant al Diviziei 12 Infanterie bulgară - General Gheorghi Abadjiev[4]:pp. 183-184

Planurile de operații[modificare | modificare sursă]

Desfăşurarea acţiunilor militare

Desfășurarea acțiunilor militare[modificare | modificare sursă]

Rezultate și urmări[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  2. ^ General Gheorghe Dabija, Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.III, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1934
  3. ^ Constantin, Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  4. ^ Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Dabija, Gheorghe(general), Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.III, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1934
  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol II, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989

Vezi și[modificare | modificare sursă]