Regimentul 7 Infanterie (1916-1918)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Regimentul 7 Infanterie
1916-1918
Activă14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918
Țară Romania
RamurăForțe de uscat
TipInfanterie - Semn de arma.png Infanterie
Mărime2.500-3.000 oameni (la mobilizare)
Ploiești
PoreclăRegimentul Prahova No. 7

Regimentul 7 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Regimentul Prahova No. 7. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 9 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Ploiești. La intrarea în război, Regimentul 7 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Canariu.[1] Regimentul 7 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.[2]

Drapelul de luptă al regimentului a fost decorat cu cea mai înaltă distincție de război, Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III.

„Pentru vitejia și curajul remarcabil cu care ofițerii, subofițerii și soldații acestui eroic regiment au luptat în bătălia de la Mărășești din anul 1917. În dimineața zilei de 25 iulie pe când batalionul 1 ataca cu furie în direcția Moara Albă, spre a opri înaintarea inamicului, batalionul 2 izbi cu aceeași furie trupele germane ce urmăreau pe ruși și amenințau aripa dreaptă a primului batalion. În zilele de 26 și 27 iulie, regimentul a rămas neclintit sub un îngrozitor bombardament pe poziția din Pădurea Călinești și a sfărâmat repetatele atacuri inamice. În fine. în dimineața zilei de 27 iulie, Regimentul 7 Infanterie, s-a aruncat în mod strălucit la atac, împingând trupele inamice până la Valea Jugastrului, iar la 29 iulie, printr-un atac tot atât de strălucit a câștigat teren, rectificând frontul de la Viroaga din Pădurea Călinei. Un mare număr de ofițeri, subofițeri și soldați și-au sacrificat viața, însă eroicul regiment a pus stavilă înaintării forțelor covârșitoare ale inamicului.”
Înalt Decret no. 902 din 16 aprilie 1918[3]

Participarea la operații[modificare | modificare sursă]

Campania anului 1916[modificare | modificare sursă]

Campania anului 1917[modificare | modificare sursă]

Comandanți[modificare | modificare sursă]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marele Cartier General, Ordinea de bătaie a armatei - 14 august 1916, București, 1916
  2. ^ Lt.-Colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  3. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, vol I-IV, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1941
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și[modificare | modificare sursă]