Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cheile Nerei - Beușnița
Categoria II IUCN (Parc național)
Nera Gorge 08.jpg
Imagine din parc
Harta locului unde se află Cheile Nerei - Beușnița
Harta locului unde se află Cheile Nerei - Beușnița
Localizarea parcului național pe harta țării
(punctul marchează aproximativ centrul rezervației)
Poziția Actual Caras-Severin county CoA.pngJudețul Caraș-Severin
 România
Cel mai apropiat oraș Anina
Coordonate Coordonate: 44°56′17″N 21°50′00″E / 44.93806°N 21.83333°E / 44.93806; 21.8333344°56′17″N 21°50′00″E / 44.93806°N 21.83333°E / 44.93806; 21.83333[1]
Suprafață 36.758 ha
Bioregiune Alpină
Înființare 2000

Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN (parc național), situată la limita sud-vestică a țării, în sudul Munților Aninei din județul Caraș-Severin[2].

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se întinde în partea sud-vestică a județului Caraș-Severin, pe teritoriile administrative ale orașelor Anina și Oravița și pe cele ale comunelor: Bozovici, Cărbunari, Ciclova Română, Lăpușnicu Mare, Sasca Montană și Șopotu Nou[3] și este străbătută de drumul național DN57B care leagă orașul Oravița de satul Bozovici.

Înființare[modificare | modificare sursă]

Parcul național (cu o suprafață de 36.758 ha) a fost declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone proteajate)[4], urmând ca în anul 2003 prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie[5] (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) să se restabilească limitele și suprafața parcului național.

Acesta cuprinde zona carstică de pe cursul mijlociu al râului Nera (coloana vertebrală a parcului) și cursul pârâului Beu spre amonte, incluzând Lacul Dracului, faimoasele cascade ale Beușniței, lacul Ochiul Beului și Cascada Șușara.

Parcul național reprezintă o zonă montană cu abrupturi calcaroase, doline, lapiezuri, peșteri (Peștera Lenuța, Peștera de sub Padina Popii, Peștera Bijuteria), avene, grohotișuri, chei, cascade, ponoare, pajiști și păduri. Acesta include rezervațiile naturale Cheile Nerei - Beușnița, Izvorul Bigăr, Ducin și Valea Ciclovei - Ilidia.

Biodiversitate[modificare | modificare sursă]

Parcul a fost instituit ca arie protejată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar, aflate în sudul Munților Aninei.

Habitate[modificare | modificare sursă]

Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate naturale de interes comunitar ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică Munților Banatului

Clase de habitate semnalate în parc: Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum, Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, Păduri dacice de stejar și carpen, Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Păduri balcano-pontice de cer și gorun, Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion, Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum, Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion), Păduri din Tilio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene, Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori), Pajiști panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis), Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros (Festuco Brometalia), Tufărișuri subcontinentale peri-panonice, Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din Alysso-Sedion albi, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație din Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin (Thlaspietea rotundifolii), Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion), Peșteri în care accesul publicului este interzis, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase și Vegetație e herbacee de pe malurile râurilor montane[6].

Faună și floră[modificare | modificare sursă]

Parcul natural se suprapune sitului de importanță comunitară Natuara 2000 - Cheile Nerei-Beușnița, la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a Directivei Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică)[7];astfel: zece specii de mamifere: ursul brun (Ursus arctos[8], lupul (Canis lupus), râsul (Lynx lynx)[9], vidra de râu (Lutra lutra)[10], liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul comun (Myotis myotis), liliacul de iaz (Myotis dasycneme), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul cu urechi de șoarece (Myotis blythii) și liliacul cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi); un amfibian din specia Bombina variegata[11], cunoscut sub denumirea populară de ivoraș-cu-burta-galbenă; nouă specii de pești: zglăvoacă (Cottus gobio), mreană vânătă (Barbus meridionalis), petroc (Gobio kessleri), dunăriță (Sabanejewia aurata), răspăr (Gymnocephalus schraetzer), fusar (Zingel streber), boarța[12] (Rhodeus sericeus amarus), porcușorul de vad (Gobio uranoscopus) și fâsă mare (Cobitis elongata); precum și 11 nevertebrate din speciile: scoica-mică-de râu (Unio crassus)[13], melcul acvatic dungat (Theodoxus transversalis), racul-de-ponoare (Austropotamobius torrentium), rădașca ( Lucanus cervus), cosașul transilvan (Pholidoptera transsylvanica), fluturele-tigru (Callimorpha quadripunctaria), libelula-mercur (Coenagrion mercuriale), calul-dracului (Cordulegaster heros), fluture-țestos (Nymphalis vaualbum), croitorul cenușiu al stejarului (Morimus funereus) și croitorul alpin (Rosalia alpina)[14].

Tășculiță (Aethionema saxatile)

La nivelul ierburilor este întâlnită o plantă (inclusă în aceeași anexă a Directivei Europene) din specia Himantoglossum caprinum, cunoscută sub denumirea populară de ouăle popii[15].

Alte specii de ierburi și flori rare semnalate în arealul parcului național: brie (Athamanta turbith ssp. hungarica), tășculiță (Aethionema saxatile), omag (Aconitum moldavicum), usturoi sălbatic (Allium moschatum), pesmă (Centaurea atropurpurea), cornul bănățean (Cerastium banaticum), brebenei (Corydalis pumila), brândușă de toamnă (Crocus banaticus), brăndușă galbenă (Crocus flavus), garofiță bănățeană(Dianthus giganteus ssp. banaticus), Mâna Maicii Domnului (Dactylorhiza maculata), măciuca ciobanului (Echinops bannaticus), orhidee (cu specii de: , Gymnadenia conopsea), spânz verde (Helleborus odorus), in galben de Banat (Linum uninerve), albină (Ophrys scolopax ssp. cornuta), bujor bănățean (Paeonia mascula), untul vacii (Orchis morio ssp. picta), poroinic (Orchis tridentata), ploșnițoasă (Orchis coriophora ssp. fragrans), pribolnic (Orchis simia), trandafir (Rosa stylosa), salată de pădure (Smyrnium perfoliatum), cimbru sălbatic (Satureja kitaibelii), săbiuță (Gladiolus imbricatus), stânjenel de munte (Iris graminea) sau coada-iepurelui (Sesleria filifolia)[16].

Căi de acces[modificare | modificare sursă]

Monumente și atracții turistice[modificare | modificare sursă]

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente, situri arheologice, arii naturale); astfel:

Biserica mănăstirii Călugăra

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița

Reportaje

Imagini

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eunis.eea.europa.eu - Cheile Nerei - Beușnița (coordonate); accesat la 6 ianuarie 2014
  2. ^ ProtectedPlanet.net - Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița, delimitarea ariei protejate, accesat la 27 ianuarie 2012
  3. ^ Lista siturilor de importanță comunitară (suprafețe și unități administrativ-teritoriale în care este localizat situl); accesat la 6 ianuarie 2014
  4. ^ Cdep.ro - Legea nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr.152 din 12 aprilie 2000; accesat la 14 septembrie 2012
  5. ^ Legex.ro - Hotărârea de Guvern Nr.230 din 4 martie, privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora; accesat la 6 ianuarie 2014
  6. ^ Natura2000.mmediu.ro - Situl de importanță comunitară - Cheile Nerei - Beușnița; accesat la 6 ianuarie 2014
  7. ^ Directiva Consiliului European 92/43/CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; accesat la 6 ianuarie 2014
  8. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Ursus arctos; accesat la 6 ianuarie 2014
  9. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Lynx lynx; accesat la 6 ianuarie 2014
  10. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Lutra lutra; accesat la 6 decembrie 2013
  11. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Bombina variegata; accesat la 6 ianuarie 2014
  12. ^ Boarta este o specie de pește din familia Cyprinidae, cunoscut și sub denumirile populare de lătiță sau blehniță
  13. ^ Iucnredlist.org - The IUCN Red List of Threatened Species - Unio crassus; accesat la 6 ianuarie 2014
  14. ^ Europea.ro - Specii din flora și fauna României; accesat la 6 ianuarie 2014
  15. ^ Natura200.mmediu.ro - Biodiversitatea în România - Situl Cheile Nerei-Beușnița; accesat la 6 ianuarie 2014
  16. ^ Eunis.eea.europa.eu - Cheile Nerei - Beușnița (flora și fauna sitului); accesat la 6 ianuarie 2014

Vezi și[modificare | modificare sursă]