Nichita Stănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nichita Hristea Stănescu

Nichita, doar Nichita, cum este adesea pomenit de iubitorii și admiratorii poemelor sale
— „Nichita, ce faci tu, Nichita?”, m-a întrebat îngerul
Date personale
Născut31 martie 1933
Ploiești, România
Decedat (50 de ani)
București, România
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (hepatită) Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Hristea Stănescu
Tatiana Cereaciuchin
Căsătorit cuMagdalena Petrescu
Doina Ciurea
Todorița (Dora) Tărâță
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, eseist
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Român  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București
Activitatea literară
Activ ca scriitorLiteratura română post-belică
1957 - 1983
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarneomodernism
Specie literarăpoezie
Operă de debut1960 - volumul Sensul iubirii
Opere semnificativeO viziune a sentimentelor”,
În dulcele stil clasic”,
11 elegii”,
Necuvintele
Operele imperfecte
Noduri și semne
Note
PremiiPremiul Uniunii Scriitorilor
Premiul internațional „Johann Gottfried von Herder”
Membru post-mortem al Academiei Române
Semnătură

Nichita Stănescu (n. , Ploiești, România – d. , București, România) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române.[5]

Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”[6]. Nichita Stănescu aparține, temporal și formal, neomodernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de către unii critici literari, precum Alexandru Condeescu[7] și Eugen Simion,[8] un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder.

Familia[modificare | modificare sursă]

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, s-a născut la 19 aprilie 1908. Linia sa genealogică are la origine țărani prahoveni veniți la oraș, în Ploiești, la începutul anilor 1800. Mai apoi, foștii țărani prahoveni au devenit meșteșugari și comercianți ploieșteni, precum bunicul poetului, Hristea Stănescu, specializat în producerea și comercializarea unor țesături grele de tipul abalei.

Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut în ziua de 16 februarie 1910, la Voronej. Tatăl Tatianei a fost fizicianul și generalul Nikita Cereaciuchin.

Ca urmare a Revoluției din Octombrie, generalul Cereaciuchin se refugiază discret și rapid împreună cu familia sa, formată din soție și două fete, în România, inițial în Constanța și ulterior la Ploiești, unde se stabilesc.

Aici, în orașul petroliștilor dar și al lui Ion Luca Caragiale, viitorii părinți ai lui Nichita se vor întâlni și căsători la 6 decembrie 1931.

Întâiul lor născut va purta, emblematic, prenumele ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român, Nichita (și) Hristea Stănescu.

Educație[modificare | modificare sursă]

În perioada 1944 - 1952, a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar între 1952 - 1957 a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.

Viața personală[modificare | modificare sursă]

În 1952, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărți după un an. În 1962, s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului O viziune a sentimentelor. Ulterior, fiind împreună cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie și a construi universuri abstracte. În 1982, se căsătorește cu Todorița (Dora) Tărâță.

Din spusele lui Ștefan Augustin Doinaș, în vara lui 1977, atunci când s-a împrietenit cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool, mai precis, de vodcă.[9] Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni.[9] Doi ani mai târziu, s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie 1983.[9]

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Scriitorul suedez Arthur Lundkvist îl propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel.

Editura Narodna Kultura, din Bulgaria, îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiți, traducător Ognean Stamboliev.

Se presupune că a fost nominalizat de Academia Suedeză la Premiul Nobel pentru Literatură, alături de Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghorn. Laureatul va fi poetul grec Odysseas Elytis. De obicei, sunt nominalizați într-un singur an, în etapa finală, trei sau patru scriitori, dar nu se cunoaște acest lucru decât după desecretizarea voturilor, care este dezvăluită după 50 de ani. Deci nu știm dacă Nichita Stănescu a fost nominalizat la premiul Nobel sau doar propus, cum sunt, de altfel, mulți scriitori.

  • 1980 - Discul „Nichita Stănescu - o recitare”, realizat de Constantin Crișan în colaborare cu Augustin Frățilă, este pus în vânzare de Casa de discuri Electrecord. Vizitează Satu Mare, fiind acompaniat de scriitorii Gheorghe Pituț, Petre Got, Ion Iuga, Mihai Olos, George Vulturescu, Radu Ulmeanu, Alexandru Pintescu.
  • 1981 - În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă și poetul se internează la spitalul Fundeni.
  • 1982 - În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o selecție din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariție editorială.
  • În iulie se căsătorește cu ultima sa soție, Todorița Tărâță (Dora). Călătorește prin Macedonia și Iugoslavia, înainte să-și fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de șase luni.
  • 1983 - La finele lunii ianuarie, Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu.
  • 1983 - La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viață, poetului i se organizează o sărbătorire națională.
  • Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această țară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenția medicilor.
  • 1985 - Apare volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Cartea Românească, 1985, (inițial Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu au publicat în întregime Antimetafizica în suplimentul literar al „Scânteii Tineretului”, în 1983).
  • 1992 - Este editată Argotice — cântece la drumul mare, subintitulată „poezii”, ediție alcătuită, îngrijită și prefațată de Doina Ciurea, București, Editura Românul, 1992.
  • 2001 - În Bulgaria, la Editura Zaharie Stoyanov,Sofia - colectia Ars Poetika apare O viziune a sentimentelor, traducere și prefață Ognean Stamboliev. Volum premiat de Uniunea traducătorilor din Bulgaria și Soros.
  • 2012 - Reprezentat cu trei poeme (maximum) în Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition (English/Romanian) - Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă (Engleză/Română) - (antolog și traducător Daniel Ioniță, Editura Minerva 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)
  • 2013 - Ordinea cuvintelor - 300 poeme - traducerea,prefata si tabel cronologic de Ognean Stamboliev, ed Avangardprint, Bulgaria
Marcă poștală 2018 Nichita Stănescu, seria Români celebri

Premii literare[modificare | modificare sursă]

  • 1964 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii O viziune a sentimentelor
  • 1969 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii Necuvintele
  • 1972 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri Cartea de recitire
  • 1975 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru antologia de poezie “Starea poeziei” (selecție de autor)
  • 1975 Premiul Internațional „Gottfried von Herder
  • 1978 Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii Epica Magna
  • 1982 Premiul „Cununa de Aur” al Festivalului internațional Serile de Poezie de la Struga (Macedonia iugoslavă)

Operele lui Nichita Stănescu[modificare | modificare sursă]

Volume antume publicate cronologic:

Prezență în antologii[modificare | modificare sursă]

  • Testament - Antologie de Poezie Română Modernă / Testament – Anthology of Modern Romanian Verse – Versiune bilingvă română/engleză – Daniel Ioniță (editor și traducător principal) asistat de Eva Foster, Daniel Reynaud și Rochelle Bews – Editura Minerva 2012 și 2015 (ediția a doua) - ISBN 978-973-21-1006-5
  • Testament - Anthology of Romanian Verse - American Edition - monolingual English language edition - Daniel Ionita (editor and principal translator) with Eva Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews - Australian-Romanian Academy for Culture - 2017 - ISBN 978-0-9953502-0-5
  • Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Dionysos, Boppard, 2018, în traducerea și selectarea lui Christian W. Schenk, ISBN 9781977075666

Citate referitoare la condiția poetului[modificare | modificare sursă]

  • „Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.” [10]
  • „Schimbă-te în cuvinte, precum îți zic.” [11]
  • „Este foarte greu să translezi în noțiune ceea ce nu are caracter noțional. Poezia nu are caracter noțional, deși folosește noțiunea ca și cărămidă în construcție. Sensul ei final este un sens emoțional, metaforic și vizionar. A confunda materialul cu sensul materialului este un lucru foarte la îndemână și foarte păgubitor.” [12]
  • „A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi - gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. Pentru mine iarba se numește iarbă, pentru mine arborele se numește arbore, malul se numește mal, iar norul se numește nor. Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă".
  • „Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente; o dată este patria de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește.”[13]

Aprecieri critice despre Nichita Stănescu[modificare | modificare sursă]

Ștefan Augustin Doinaș[modificare | modificare sursă]

1995 - Ștefan Augustin Doinaș

Alexandru Condeescu[modificare | modificare sursă]

1999 - Alexandru Condeescu

Eugen Barbu[modificare | modificare sursă]

1975 - Eugen Barbu

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • Școala Gimnazială din Baia Mare, strada Iza nr.2, este numită Nichita Stănescu [1]
  • Școala Gimnazială din comuna Mereni, Constanța, se numește Nichita Stănescu [2]
  • Școala Gimnazială din comuna Ceptura, Prahova poartă numele marelui poet [3]
  • Școala Gimnazială nr. 17, din Galați poartă numele lui Nichita Stănescu [4]
  • În anul 1990, un liceu bucureștean primește numele poetului [5]
  • În anul 1999, Parcul din Piața Victoriei, Ploiești primește numele marelui poet [6]
  • În anul 1999, în centrul Ploieștiului este dezvelit un bust al poetului.[17]
  • În anul 2000, strada din Ploiești, pe care se află casa natală a poetului este redenumită Nichita Stănescu [7]
  • În anul 2002, se inaugurează Muzeul Memorial Nichita Stănescu.[18]
  • În anul 2009, un prestigios colegiu ploieștean primește numele marelui poet.[19]
  • În anul 2012, la Școala Gimnazială din comuna Ceptura este dezvelit un bust al poetului.[20]
  • În anul 2019, Nichita Stănescu a fost declarat, post-mortem, cetățean de onoare al Ploieștiului.[21]

Numismatică[modificare | modificare sursă]

Banca Națională a României a pus în circulație, la 24 aprilie 2023, în atenția colecționarilor, o monedă comemorativă, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu. Moneda este de argint, cu titlul de 999‰, este rotundă, cu valoarea nominală de 10 lei, are greutatea de 31,103 grame, diametrul de 37 mm, iar marginea este zimțată. Toate monedele din această emisiune, cu un tiraj de 5.000 de exemplare, sunt de calitate proof.[22]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Hristea Nichita Stănescu, Brockhaus Enzyklopädie 
  4. ^ Nichita Stǎnescu, Gran Enciclopèdia Catalana 
  5. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – S
  6. ^ Perfecțiunea nu are de-a face cu arta
  7. ^ Prefață la volumul Ordinea cuvintelor, București, Editura Cartea Românească, 1985
  8. ^ Prefață la Nichita Stănescu - Opere, vol. I, București, Editura Univers Enciclopedic, 2002
  9. ^ a b c Nichita Stănescu, „îngerul blond”, ar fi împlinit astăzi 79 de ani. Citește câteva citate memorabile Arhivat în , la Wayback Machine., 31 martie 2012, A.M.O, Adevărul, accesat la 31 martie 2012
  10. ^ Versuri din poezia Poetul ca și soldatul
  11. ^ Versurile finale ale poeziei Daimonul meu către mine, o poezie de Nichita Stănescu, cea de închidere a volumului Epica Magna, apărut în 1978.
  12. ^ Interviu luat lui Nichita Stănescu de către Alexandru Stark
  13. ^ N.Stănescu, Amintiri din prezent, București,1985, cap. Urmași de Văcăresti(De la Ion Neculce la Nicolae Labiș), Despre limba română,p 52.
  14. ^ Opt decenii de la nașterea lui Nichita Stănescu
  15. ^ Prefață la NICHITA STĂNESCU OPERA POETICĂ, vol I, București, Editura Humanitas, 1999
  16. ^ Eugen Barbu - O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până-n prezent, Editura Eminescu, București, 1975, pag 73.
  17. ^ Contributors to Wikimedia projects, Busturi din Ploiești - Wikipedia, Wikimedia Foundation, Inc. 
  18. ^ Muzeul Memorial ”Nichita Stănescu” Ploiești, histmuseumph.ro 
  19. ^ „Colegiul Național Nichita Stănescu. Despre CNNS”, Colegiul-nichita.ro, accesat în  
  20. ^ Redactia (), Un bust al poetului Nichita Stănescu -dezvelit la Ceptura, Gazeta de Prahova 
  21. ^ „Nichita Stănescu a devenit, post-mortem, cetățean de onoare al Ploieștiului”, Stiri din Ploiesti Prahova - www.observatorulph.ro, , accesat în  
  22. ^ 90 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nichita Stănescu
Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Nichita Stănescu.