Discuție:Nichita Stănescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Debutul literar[modificare sursă]

Fără a exagera prea mult, aș vrea să precizez că debutul literar al lui Nichita Stănescu a avut loc de fapt în anul 1947, la vârsta de 14 ani, când - fiind elev la Liceul "Sfinții Petru și Pavel" din Ploiești - se prezintă cu câteva poezii, împreună cu colegul său de clasă, viitorul poet Adrian Dumitrașcu, președintelui de atunci al Societății Literare "I. L. Caragiale" a liceului, Ion N. Petrovici, elev în ultima clasă liceală. Acesta l-a inclus în programul următoarei ședințe a societății, când Nichita Stănescu a citit cu multă timiditate din poeziile sale, care de atunci - departe de a fi "bășcălioase", cum și-a caracterizat singur operele de debut - dovedeau o sensibilitate ieșită din comun. Poeziile au fost publicate în revista societății "Curierul Liceului Sfinții Petru și Pavel". MobyDick (discuție) 1 noiembrie 2009 10:36 (EET)

nominalizat la premiul Nobel[modificare sursă]

De unde provine informatia ca a fost nominalizat la premiul Nobel pentru literatura? Arhiva nominalizarilor este secreta timp de 50 de ani. --Hkoala (discuție) 11 iunie 2010 22:10 (EEST)

Erori[modificare sursă]

Linkul extern la biografie nu mai functioneaza! Acidula (discuție) 5 iunie 2011 13:41 (EEST)

Mulțumim pentru atenționare. Rezolvat. În asemenea cazuri puteți pune chiar dumneavoastră {{dead link}} după legătură.--Mycomp (discuție) 5 iunie 2011 14:18 (EEST)

Ton nepotrivit[modificare sursă]

Multe elemente din acest articol sunt prost formulate sau cu un ton ne-enciclopedic. Banuiesc ca e vorba de plagiat dupa diverse comentarii, critici etc. In afara de asta, nu prea inteleg la ce foloseste sectiunea "Poetul in propriile sale cuvinte". Cel mult, ar putea exista o sectiune cu citate pe mai multe teme, inclusiv conditia poetului... in fine. Daca cineva are suficient chef/energie sa lucreze serios pe articolul asta de la cap la coada, ar fi binevenit! MDobrescu (discuție) 3 august 2011 15:23 (EEST)

Premiu macedonian[modificare sursă]

Златен венец.svg

În 1982 primește premiul macedonian Струшки Вечери на Поезијата - Struški Večeri na Poezijata[1][2]

Note[modificare sursă]

  1. ^ http://www.svp.org.mk/
  2. ^ http://www.svp.org.mk/en/awards.html

--Terraflorin (discuție) 25 februarie 2012 13:41 (EET)

Cel mai mare poet, după Eminescu?[modificare sursă]

Am eliminat Format:Judecată de valoare și aduc aceste referințe la care sper să fie adăugate și altele de alți editori pentru a arată că într-adevăr Nichita Stănescu este considerat și perceput ca unul dintre cei mai mari poeți, poate cel mai mare de după Eminescu. Sublinierile îmi aparțin.

  • Din Albumul Memorial Nichita Stănescu, ediție unică București decembrie 1984, am ales câteva din sutele de citări ce pot fi aduse:

1.Capitolul : CEL MAI MARE POET CONTEMPORAN, pg 79.

2.„La un secol de când geniul lui Eminescu sombra, pentru ca, fulgerător, în același an, să urce, odată cu ediția princeps Poesii, pentru totdeauna pe cerul absolut al eternității, steaua vieții unui alt mare poet român, Nichita Stănescu, s-a stins, aprinzându-se, credem, pentru totdeauna pe cerul idealelor.

Nichita Stănescu a adorat limba română așa cum numai marii poeți știu să adore rostirea întru care s-au întrupat. El a iubit Geniul tutelar al acestui spațiu sacru pe care l-a cinstit cu sufletul său și cu buzele sale și cu rostirea lor, așa cum numai marii poeți îndrăznesc să iubească. De aceea credem, norocul și nenororcul nu-l mai pot atinge pe Nichita Stănescu. De aceea, credem, el a castigat pariul cu posteritatea.

Cu grație, siguranță și geniu, el a crezut cel mai mult în puterea de vindecare a poeziei și de aceea verbul lui a avut și are cea mai mare valoare soteriologică și cea mai eficace forță de îmblânzire." Epifania, Cezar Baltag, p 281

3."La înmormântarea lui Balzac, povestea Andre Maurois, un vorbitor a exclamat:

-A fost un mare om!

Înaintând un pas, Victor Hugo a amendat copleșitor, replica abia auzită, rostind cu voce de stentor:

-A fost un geniu!

[...]

Așa putem vorbi despre Nichita cel-fără-de-pereche.

[...]

Nichita lasă în urmă o operă, o operă monumentală, cu masiva alcătuire de cuirasat, o operă profundă, originală și misterioasă, capabilă să stea în vecinătatea și nu în urma – noianului de pagini – scrise de Macedonski, Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu.

[...]

A fost un geniu !"

Gheorghe Tomozei p 407 - 408

  • DICȚIONARUL GENERAL AL LITERATURII ROMÂNE, 2007, pg 402.

“Nichita Stănescu este un mare poet erotic, printre cei mai originali, mai inspirați și mai inventivi pe care i-a dat limba română. Nu este o necuviință a-l pune, la acest capitol, în vecinătatea lui Eminescu și a lui Blaga, mari peoți ai erosului.”

  • În Introducere în opera lui Nichita Stanescu,1986, pg 75, Alex Ștefănescu, consideră anumite versuri ale lui Nichita Stănescu “cele mai frumoase versuri care s-au scris în literatură româna” .
  • "Prin intreaga sa operă, cuprinsă atât în volumele de poezii, cât și în cele de eseuri(Cartea de recitire, Respirări, Antimetafizica) Nichita Stănescu se revelă a fi nu doar un simplu reprezentant al poeziei contemporane ci o conștiință artistică ce regândește de la capăt întreaga poeticitate(cum puțini o fac astăzi), propunând atât expresia unei experiențe de mare profunzime și originalitate cât și un sistem coerent de a întelege poezia, bazat pe un efort creator îndelung și pe o solidă cultură. El nu numai că ilustrează poeticul, dar îl refondează, păstrând cu tradiția o legătură dialectică de continuitate-ruptură și asumându-și încă o dată, pe cont propriu, “curajul limbii române”, făcând adică să înainteze poeticitatea în genere. Poezia sa nu e un caz printre atâtea altele, o “contribuție”, oricât de fascinantă și originală, ci un pas ce trebuie înțeles pe verticala deschisă a evoluției imprevizibile a poeticității. Toate laturile poeziei apar redefinite propunându-se o noua viziune artistica asupra lumii și o noua atitudine față de cuvânt, aceasta purtând accentul unei personalități la care verbul este dotat cu putere, datorită angajării totale în el a aceluia care l-a rostit." Ștefania Mincu, Între poesis și poienin, 1991, p 5
  • "Între ctitorii unei culturi sunt descoperitori, inventatori si exploratori. Nichita Stănescu este un inventator, tip artistic la fel de rar ca și întemeietorul. Ca și Eminescu în cadrul romantismului european, poate mai tranșant chiar, Nichita Stănescu nu seamănă cu nimeni. Este propriul său reper. Aparținând principial structurii liricii moderne, ca rețea abstractă a unei apradigme literare a secolului nostru, Nichita Stănescu impune prin originalitatea expresiei viziunii sale un sistem poetic insolit și inconfundabil, rămânând în conștiința cititirorilor și acum, la mai bine de un deceniu și jumătate de la dispariția sa, unul dintre cei mai vii poeți ai literaturii române. Fiecare carte a sa a însemnat în viața deceniilor șapte și opt un eveniment, poetul dând într-un interval relativ scurt, 1960-1983, o operă care a schimbat fața poeziei românești contemporane. Ea reflectă în același timp, iî filigran, mitologia dramaticei experiențe a artistului de geniu viețuind în spațiul și timpul beznei totalitarismului postbelic românesc.
[...]
Fără de evenimente senzaționale sau de "rupturi" cu puterea, fascinantă însă în “spectacolul" ei exemplar, existența socială a lui Nichita Stănescu a devenit încet-încet o instituție, iar viața sa personală un bun public. Că nu a rupt public pactul cu regimul politic l-a costat pierderea premiului Nobel în 1980. În schimb a rămas acel uimitor “fenomen Nichita Stănescu” luminând meteoric viața semenilor săi, cărora le-a daruit și cea mai însemanată operă poetică a acestei ultime jumătăți de secol." Alexandru Condeescu prefață la Nichita Stănescu, Opera Poetică, Humanitas,1999 --Michael (discuție) 13 decembrie 2012 11:59 (EET)

Nominalizarea la Nobel este un premiu in sine[modificare sursă]

Consider ca nominalizarea la Premiul Nobel pentru Literatură face poate chiar mai mult decât celalalte premii și ar trebui să rămână la Premii literare. Nu l-a primit pentru că delegația trimisă din Suedia nu a fost lăsată să ajungă la el, se spune. Această nominalizare este importantă și poate fi considerată un premiu în sine. --Michael (discuție) 13 decembrie 2012 20:35 (EET)
Academia suedeză din Stockholm propune candidații și oferă premiile Nobel pentru Literatură http://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/ --Michael (discuție) 13 decembrie 2012 20:59 (EET)
Nu știe încă nimeni cu siguranță dacă a fost nominalizat sau nu, pentru că în statutele Fundației Nobel scrie: ... "A prize-awarding body may, however, after due consideration in each individual case, permit access to material which formed the basis for the evaluation and decision concerning a prize, for purposes of research in intellectual history. Such permission may not, however, be granted until at least 50 years have elapsed after the date on which the decision in question was made." Iar de nominalizat nu nominalizează doar Academia Suedeză, ci: "1. Members of the Swedish Academy and of other academies, institutions and societies which are similar to it in construction and purpose; 2. Professors of literature and of linguistics at universities and university colleges; 3. Previous Nobel Laureates in Literature. 4. Presidents of those societies of authors that are representative of the literary production in their respective countries."--Mycomp (discuție) 14 decembrie 2012 00:48 (EET)
Toate biografiile menționează asta, toata lumea știe că delegația din Suedia a venit la București. Vom strânge suficiente dovezi că să punem această mențiune în pagină. --Michael (discuție) 14 decembrie 2012 15:50 (EET)
Toate biografiile menționează și toată lumea știe nu sunt surse de încredere. -- Victor Blacus (discuție) 14 decembrie 2012 15:57 (EET)
De citit și Wikipedia:Blocare#Conturi „publice” (deoarece a fost folosit pluralul). Tgeorgescu (discuție) 14 decembrie 2012 15:59 (EET)
Iar nominalizarea la Nobel nu este un premiu in sine. Ăsta WP:PDVN! Se primesc sute de nominalizări în fiecare an; toată lumea știe că și Ceaușescu a fost nominalizat. Astea WP:SURSE!-- Victor Blacus (discuție) 14 decembrie 2012 16:06 (EET)
Pe urmă chestia cu „delegația n-a fost lăsată să ajungă la Stănescu” mi se pare dubioasă. Ce interes avea regimul să pună bețe-n roate unui poet oficial, aprobat de regim? O dată ar fi avut ocazia să facă propagandă de stânga-n Vest, a doua oară ar fi încasat valută forte pentru traduceri, a treia oară, intern țara s-ar fi mândrit cu ce buni sunt românii pe plan mondial, practic interesul regimului era ca Stănescu să ia premiul Nobel, nu să nu ia premiul Nobel. La fel cum interesul regimului a fost ca Nadia Comăneci să ajungă campioană mondială, altfel n-ar fi trimis-o la olimpiadă. Stănescu nu era dizident, să-i taie căile de comunicație. Tgeorgescu (discuție) 14 decembrie 2012 16:11 (EET)
Am spus "vom strânge". Dacă voi găsi doi sau trei critici literari(unul deja e menționat mai sus) care spun asta în cărțile lor, iată sursele. Referitor la conturile publice în mod evident mă refeream la noi, cei care edităm această pagină, și care suntem cu toții interesați ca această informație autentică să apară în ea.Nu? Daca sunt singurul interesat de dezvoltarea acestei pagini, atunci m-am exprimat greșit, într-adevăr.Dar mă simt onorat ca unii să iși dorească atât de intens plecarea mea de pe wikipedia, încât să fie atenți și să speculeze orice virgulă... Deja am ajuns la acest nivel? :)
În privința delegației există mai multe variante. Că nu a ajuns deloc la poet, că a ajuns la domiciliul acestuia pentru că Uniunea Scriitorilor nu a vrut să organizeze primirea, datorită unor dușmănii între scriitori, etc... --Michael (discuție) 14 decembrie 2012 16:22 (EET)
Bun, dușmăniile astea nu s-au ales cu anchetă a Securității? Cu demascări de dușmani ai neamului? Stănescu discuta des cu Ceaușescu și îi dădea sfaturi de politică a culturii, nu era un imbecil ca să rămână fără premiul Nobel din pricina unei dușmănii personale. Tgeorgescu (discuție) 14 decembrie 2012 16:35 (EET)
Vezi de ex. http://www.realitatea.net/nichita-stanescu-a-fost-tratat-la-dispozitiile-elenei-ceausescu_789151.html Tgeorgescu (discuție) 14 decembrie 2012 16:36 (EET)
Vă rog să fiți mai atent la folosirea pluralului: eu sunt unul dintre cei care edităm această pagină, dar nu sunt unul dintre cei care vom strânge. Și că ați fi singurul interesat de dezvoltarea acestei pagini este fals. Iar mă simt onorat ca unii să iși dorească atât de intens plecarea mea de pe wikipedia este o deturnare a discuției, falsă și ea. Să nu dăm în trolling! -- Victor Blacus (discuție) 14 decembrie 2012 16:43 (EET)

Bibliografie suplimentară[modificare sursă]

  • „Lyrica magna. Eseu despre poezia lui Nichita Stănescu”, Daniel Cristea-Enache, Curtea Veche, 2010