Monoxid de azot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Monoxid de azot
Formula structurală
Formula structurală
Nitric-oxide-3D-vdW.png
Nume IUPAC
Alte denumiri
Identificare
Număr CAS 10102-43-9
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică NO
Aspect gaz incolor
Masă molară 30,01 g/mol
Proprietăți
Densitate 1,25 kg·m3
Starea de agregare gazoasă
Punct de topire −164 °C
Punct de fierbere −152 °C
Solubilitate în apă (60 mg/l)
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare
Date farmacocinetice
Metabolism
Timp de înjumătățire biologic
Excreție
Pericol
Reglementări europene
Hazard O.svg Hazard T.svg Hazard C.svg
Fraze R
Fraze S
Reglementări mondiale
NFPA 704

NFPA 704.svg

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Monoxidul de azot este un gaz incolor cu formula chimică NO.

În aer, pentru că este un radical liber, monoxidul de azot se transformă în dioxid de azot (NO2, o noxă). Folosirea masivă în ultimul secol și ceva a motoarelor cu combustie internă, alături de arderea de combustibili fosili pentru generarea de electricitate, crește contribuția antropică (48 milioane de tone anual) la concentrația atmosferică totală a monoxidului de azot la aproximativ 5% din total.[1]. Natural, monoxidul de azot este produs prin acțiunea bacteriană în sol (responsabilă de emisia atmosferică a 990 milioane de tone anual) și datorită descărcărilor electrice în atmosferă (fulgere).

Concentrația atmosferică a monoxidului de azot este rezultatul unui echilibru dinamic datorat unor serii de reacții în care este implicat oxigenul molecular (O2) și ozonul (O3, din straturile inferioare ale atmosferei) prin care mono- și di-oxidul de azot se trasformă reciproc unul în celălalt.

Activitatea chimică a moleculei de monoxid de azot este și mai evidentă decât în aer în soluțiile apoase, timpul de înjumătățire al acestei molecule fiind în sânge (un exemplu de soluție apoasă, unde molecula de monoxid îndeplinește importante funcții fiziologice) de doar câteva secunde.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Monoxid de azot este mai puțin solubil în apă; în contact cu oxigenul se transformă prin oxidare în bioxid de azot NO2 gaz de culoare brună. Dizolvat în apă dă naștere acidului azotic HNO3. Gazul reacționează cu halogenii, iar în contact cu bioxidul de sulf SO2 va fi redus formându-se protoxidul de azot N2O. Gazul are o acțiune iritantă asupra mucoasei respiratorie, fiind cancerigen, iar toxicitatea gazului se manifestă prin formare methemoglobinei care este incapabilă de a mai realiza schimbul de gaze la nivel pulmonar.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ P. Urone în Air Pollution, editat de A. C. Stern, 1976