Oxid de mercur (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Oxid de mercur (II)
HgOpowder.jpg
Denumiri
Alte denumirioxid mercuric, montroydit
Identificare
O=[Hg][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS21908-53-2
Informații generale
Formulă chimicăHgO
Aspectsolid de culoare roșie-portocalie
Masă molară216,59 g/mol
Proprietăți
Densitate11.14 g/cm3
Starea de agregaresolid
Punct de topire500°C
Solubilitateinsolubil
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
Hazard T.svg Hazard N.svg

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de mercur (II), cunoscut și sub denumirea de oxid mercuric, este un compus binar al mercurului cu oxigenul și are formula chimică HgO. Acesta este solid în condiții normale de temperatură și presiune, având o culoare roșie spre portocalie.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În 1774, Joseph Priestley a descoperit se eliberează oxigen în timpul descompunerii oxidului mercuric.

Sinteză[modificare | modificare sursă]

Structura montroiditului (atomii roșii sunt de oxigen)
Structura cinabrului

Forma roșiatică a compusului poate fi fabricată prin încălzire mercurului în oxigen la aproximativ 350 °Celsiu, sau prin piroliza azotatului de mercur (II) (Hg(NO3)2) [2] Forma galbenă poate fi obținută prin precipitarea ionilor de Hg2+ cu alcali. [2] Diferența de culoare este datorată mărimii particulelor, dar amândouă formele au aceeași structură. [2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Oxid de mercur”, MERCURIC OXIDE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ a b c Greenwood, N. N.; Earnshaw, A. (1997). Chemistry of the Elements (2nd ed.). Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419.