Oxid de mercur (II)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Oxid de mercur (II)
HgOpowder.jpg
Denumiri
Alte denumiri oxid mercuric, montroydit
Identificare
O=[Hg][1]  Modificați la Wikidata
Număr CAS 21908-53-2
Informații generale
Formulă chimică HgO
Aspect solid de culoare roșie-portocalie
Masă molară 216,59 g/mol
Proprietăți
Densitate 11.14 g/cm3
Starea de agregare solid
Punct de topire 500°C
Solubilitate insolubil
| colspan="2" style="line-height: 1.0;|
Hazard T.svg Hazard N.svg
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
3
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Oxidul de mercur (II), cunoscut și sub denumirea de oxid mercuric, este un compus binar al mercurului cu oxigenul și are formula chimică HgO. Acesta este solid în condiții normale de temperatură și presiune, având o culoare roșie spre portocalie.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În 1774, Joseph Priestley a descoperit se eliberează oxigen în timpul descompunerii oxidului mercuric.

Sinteză[modificare | modificare sursă]

Structura montroiditului (atomii roșii sunt de oxigen)
Structura cinabrului

Forma roșiatică a compusului poate fi fabricată prin încălzire mercurului în oxigen la aproximativ 350 °Celsiu, sau prin piroliza azotatului de mercur (II) (Hg(NO3)2) [2] Forma galbenă poate fi obținută prin precipitarea ionilor de Hg2+ cu alcali. [2] Diferența de culoare este datorată mărimii particulelor, dar amândouă formele au aceeași structură. [2]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ MERCURIC OXIDE, PubChem, accesat la 20 septembrie 2016 
  2. ^ a b c Greenwood, N. N.; Earnshaw, A. (1997). Chemistry of the Elements (2nd ed.). Butterworth-Heinemann. ISBN 0080379419.